3ra-520/17 — contestarea în parte a actului administrativ

3ra-520/17 — contestarea în parte a actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: O. Gangal dosarul nr. 3ra-520/17

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

12 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea mixtă „Константа-Плюс” societate cu răspundere limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii mixte

„Константа-Плюс” societate cu răspundere limitată împotriva Inspectoratului

Fiscal de Stat pe raionul Rezina cu privire la contestarea în parte a actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Întreprinderea mixtă „Константа-Плюс” societate

cu răspundere limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Rezina din 21 martie

2014,

c o n s t a t ă:

La data de 03 mai 2013, ÎM „Константа-Плюс” SRL a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Rezina cu

privire la contestarea în parte a actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în perioada 29 noiembrie 2012-

15 ianuarie 2013, inspectorii principali ai Direcției control fiscal au efectuat la ÎM

„Константа-Плюс” SRL un control fiscal la fața locului prin metoda verificării

totale pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2008 – 30 septembrie 2012, în urma

căruia au fost constatate încălcări ale legislației fiscale, fiind întocmite actele de

control nr. 5-659111 și nr. 3-499449.

Menționează că, la data de 04 martie 2013, în baza actelor de control

menționate, pârâtul a emis decizia nr. 308c asupra cazului de încălcare a legislației

fiscale comisă de ÎM „Константа-Плюс” SRL.

Consideră că, decizia pârâtului menționată este ilegală, deoarece în realitate,

ÎM „Константа-Плюс” SRL nu a comis încălcări ale legislației fiscale, de care a

fost învinuită.

1

Susține că, în perioada efectuării controlului, pârâtul a ignorat explicațiile și

dovezile reclamantei, în baza cărora și-a întemeiat legalitatea acțiunilor sale.

Afirmă că, ÎM „Константа-Плюс” SRL nu este de acord cu decizia pârâtului

în partea în care este învinuită de încălcarea legislației fiscale: diminuarea venitului

impozabil cu suma totală de 1331589 lei (pct. 1 din decizie); nerecunoașterea

sumelor TVA în mărime de 774175 lei (pct. 4 din decizie); neindicarea în 38 de

facturi fiscale a prețului de livrare a cimentului fixat de producător (pct. pct. 9, 10

din decizie); neeliberarea și neprezentarea în termenul stabilit a 16 facturi fiscale

aferente livrărilor efectuate (pct. 7 din decizie); neasigurarea păstrării a 2 facturi

fiscale și a 2410 facturi de expediție și facturi (pct. 8 din decizie) și calcularea

salariului în sumă de 71110 lei și a impozitelor din această sumă (pct. pct. 11-13 din

decizie).

Invocă că, constatările nefondate și care nu corespund realității au servit drept

temei pentru aplicarea de către pârât față de reclamantă a obligațiunilor nelegitime

de calculare spre achitare la buget a plăților în sumă totală de 486658 lei și a

amenzilor și majorărilor de întârziere în sumă totală de 681972 lei.

Mai invocă că, ÎM „Константа-Плюс” SRL nu este de acord cu obligațiunile

indicate în decizia pârâtului nr. 308c din 04 martie 2013 privind calcularea spre

achitare în buget a sumelor impozitelor, a amenzilor și a majorărilor de întârziere,

deoarece la emiterea acesteia, au fost comise încălcări ale legislației fiscale și,

anume, a fost încălcat art. 226 din Codul fiscal prin neînștiințarea sa despre începutul

efectuării controlului; art. 231 alin. (2) din Codul fiscal prin atragerea neîntemeiată

la răspundere pentru comiterea încălcărilor fiscale, care nu au avut loc; art. 239 din

Codul fiscal prin neclarificarea completă și obiectivă a circumstanțelor în care s-au

produs încălcările fiscale și art. 246 din Codul fiscal prin nerespectarea termenelor

emiterii deciziei în baza actului de control.

Menționează că, la data de 02 aprilie 2013, ÎM „Константа-Плюс” SRL a

depus la Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Rezina o cerere prealabilă, prin care a

solicitat anularea deciziei nr. 308c din 04 martie 2013 asupra cazului de încălcare a

legislației fiscale comisă de ÎM „Константа-Плюс” SRL, însă prin decizia nr. 555c

din 29 aprilie 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Rezina a respins contestația

depusă și a menținut decizia enunțată.

Prin urmare, solicită anularea deciziei pârâtului nr. 308c din 04 martie 2013

asupra cazului de încălcare a legislației fiscale comisă de ÎM „Константа-Плюс”

SRL în partea calculării către plată la buget a impozitului pe venit din salariu în sumă

de 12800 lei; a taxei pe valoare adăugată aferentă bugetului pentru anii 2010 și 2011

în sumă de 448258 lei; a primei de asigurare obligatorie de asistență medicală în

sumă de 4978 lei, a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii în sumă de

16356 lei și a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii individuale în

sumă de 4266 lei, precum și în partea aplicării pentru încălcările legislației fiscale a

amenzii în sumă de 199768,35 lei pentru diminuarea venitului impozabil; a amenzii

în sumă de 134477 lei pentru diminuarea TVA aferentă bugetului pentru anii 2010

și 2011 cu 448258 lei prin prezentarea către organul fiscal a unei dări de seamă

2

fiscale cu informații neveridice; a majorării de întârziere în sumă de 114443 lei

pentru neachitarea la buget în termenii stabiliți de legislație a TVA în sumă totală de

448258 lei pentru anii 2010 și 2011; a amenzii în sumă de 12800 lei pentru

diminuarea impozitului pe venit din salariu pentru anii 2009-2012 prin eschivarea

de la calculul și de la plata impozitului; a amenzii în sumă de 4978 lei pentru

diminuarea cuantumului primei de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru

anii 2009-2012 cu 4978 lei; a amenzii în sumă de 16356 lei pentru diminuarea

contribuțiilor de asigurări sociale de stat pentru anii 2009-2012; a amenzii în sumă

de 4266 lei pentru diminuarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat individuale

pentru anii 2009-2012; a amenzii în sumă de 32400 lei pentru neprezentarea facturii

fiscale în termenul prevăzut la art. art. 117 și 1171 din Codul fiscal; a amenzii în

sumă de 30000 lei pentru neasigurarea păstrării documentelor de evidență – 2 facturi

fiscale și 2410 facturi de expediție și facturi și a amenzii în sumă de 132484 lei

pentru neindicarea de către agentul economic furnizor în factură/factura fiscală a

prețului de livrare pentru o unitate, inclusiv TVA, fixat de agentul economic

producător al mărfurilor, pentru mărfurile produse pe teritoriul țării, sau a prețului

de achiziție, inclusiv TVA, pentru mărfurile importate, în cazul livrării mărfurilor de

importanță socială, a căror listă este aprobată de Guvern.

Prin hotărârea Judecătoriei Rezina din 21 martie 2014 acțiunea a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată.

La 16 aprilie 2014, ÎM „Константа-Плюс” SRL a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2014 nu a fost dat curs

cererii de apel depusă de către ÎM „Константа-Плюс” SRL, fiindu-i acordat termen

pentru prezentarea apelului motivat până la 15 octombrie 2014.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2014 a fost restituită

cererea de apel depusă de către ÎM „Константа-Плюс” SRL.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 decembrie 2014 a fost respins

recursul declarat de către ÎM „Константа-Плюс” SRL și menținută încheierea

instanței de apel.

La 16 martie 2015, ÎM „Константа-Плюс” SRL a depus cerere de revizuire

împotriva deciziei instanței de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea

încheierii instanței de apel, rejudecarea recursului, admiterea acestuia, casarea

încheierii instanței de apel și restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 29 aprilie 2015 a fost admisă

cererea de revizuire depusă de către ÎM „Константа-Плюс” SRL, casată decizia

instanței de recurs, admis recursul declarat de către ÎM „Константа-Плюс” SRL,

casată integral încheierea instanței de apel din 15 octombrie 2014 și restituită cauza

în instanța de apel pentru judecarea apelului în fond.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2016 a fost respins apelul

declarat de către ÎM „Константа-Плюс” SRL și menținută hotărârea primei instanțe.

3

La data de 21 martie 2017, ÎM „Константа-Плюс” SRL a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând repunerea în termen și admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și emisă o nouă hotărâre cu

privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece nu au fost constate și elucidate pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii în fond, nu au fost dovedite circumstanțele

considerate de instanță ca fiind stabilite, au fost încălcate sau aplicate eronat normele

de drept material și, anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost

aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată și a fost interpretată eronat legea și au

fost încălcate normele de drept procedural și, anume, pricina a fost judecată în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței

de judecată și instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane neantrenate

în proces.

Menționează că, copia deciziei instanței de apel a recepționat-o la data de 20

ianuarie 2017.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care, recursul este depus cu omiterea

termenului de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Din materialele cauzei rezultă că, copia deciziei motivate a Curții de Apel

Chișinău din 14 aprilie 2016 a fost expediată în adresa recurentei ÎM „Константа-

Плюс” SRL la data de 04 mai 2016, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

nr. 1959 (f. d. 132, vol. IV), însă lipsește dovada de recepționare a acesteia de către

ultima.

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că, recurenta ÎM „Константа-

Плюс” SRL, declarând recurs împotriva deciziei instanței de apel, a invocat că, a

recepționat copia deciziei recurate la data de 20 ianuarie 2017.

În acest sens, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, conform procesului-verbal al

ședinței instanței de apel din 14 aprilie 2016, reprezentantul recurentei ÎM

„Константа-Плюс” SRL, Vladimir Baca a fost prezent la pronunțarea dispozitivului

deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2016.

Prin urmare, reprezentantul recurentei, Vladimir Baca a cunoscut despre

respingerea apelului declarat de către ÎM „Константа-Плюс” SRL împotriva

hotărârii Judecătoriei Rezina din 21 martie 2014 și în cazul în care nu a recepționat

copia deciziei motivată a instanței de apel, urma să manifeste diligență și să se

intereseze, la intervale rezonabile, la ce etapă se află motivarea deciziei recurate.

4

Instanța de recurs pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz

se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea în eroare. Buna-credință

prezumă că partea este obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență

și să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află pe

rolul instanței cu participarea lor și să respecte termenele prevăzute de lege.

Or, în conformitate cu art. 56 alin. (1) și (3) și art. 61 alin. (1) CPC,

participanții la proces sunt în drept să, atace actele judiciare și să-și exercite toate

drepturile procedurale acordate de legislația procedurală civilă. Participanții la

proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz

se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Buna-credință

prezumă că partea este obligată la intervale rezonabile de timp să manifeste diligență

și să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află pe

rolul instanței cu participarea lor și să respecte termenele prevăzute de lege.

Deci, se atestă cu certitudine că, prezentul recurs a fost depus de către ÎM

„Константа-Плюс” SRL în afara termenului legal prevăzut de art. 434 CPC, acesta

fiind unul de decădere și nesusceptibil restabilirii, ceea ce condiționează declararea

recursului ca fiind inadmisibil.

Se reiterează că, o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea

standardelor înserate în Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că, prelungirea nejustificată, chiar și

cu o singură zi, a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea

irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise

în instanțele de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor

juridice.

Relevantă în acest aspect este hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului

pronunțată în cauza Ponomaryov contra Ucrainei (cererea nr. 3236/03, 03 aprilie

2008), în conținutul căreia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, deși,

în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor

circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în

termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen

pentru motive neconvingătoare reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că, revine în primul rând instanțelor interne să decidă asupra

repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care

au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu,

necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile competente ale statului.

Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi

nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de

stadiul procesului de care ele au cunoștință. În toate cazurile, instanțele interne ar

5

trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință

în principiul autorității de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele

Ceachir contra Moldovei, Popov contra Moldovei și Melnic contra Moldovei, în care

s-a menționat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de

depunere de către pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au

încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către ÎM „Константа-Плюс” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 440, art. art. 432-434 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Întreprinderea mixtă „Константа-Плюс” societate

cu răspundere limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

6