2ra-2865/14 — Anularea procesului-verbal de sechestru şi ridicarea sechestrului

prima instanţă: N. Simciuc dosarul nr. 2ra-2865/14 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Pruteanu DECIZIE 10 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Triboi Lucia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Luciei Triboi împotriva Societății cu Răspundere Limitată „TLG&Co”, David Ștefan și executorului judecătoresc Neruța Anatolie cu privire anularea procesului-verbal de sechestru și ridicarea sechestrului, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Triboi Lucia și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 17 februarie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 26 iunie 2013, Triboi Lucia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „TLG&Co”, David Ștefan și executorului judecătoresc Neruța Anatolie cu privire anularea procesului-verbal de sechestru și ridicarea sechestrului de pe bunurile mobile. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că la data de 31 mai 2013, de către executorul judecătoresc a fost intentată procedura de executare a deciziei Agenției pentru Protecția Consumatorului din 21 ianuarie 2013, prin care a fost obligată SRL „TLG&Co” să restituie contravaloarea canapelei în baza contractului nr. 1110 din 11 octombrie 2012 consumatorului David Ștefan, valoarea totală fiind de 45000 lei.

La 19 iunie 2013 în incinta biroului din str. Columna 105, mun. Chișinău la adresa juridică a debitorului „TLG&Co”, deși, acesta se află la adresa juridică din str. Armenească 2, mun. Chișinău, executorul judecătoresc, a sechestrat unele bunuri mobile, bunuri care îi aparțin cu drept de proprietate dînsei și nu „TLG&Co”. Susține că, deși, a comunicat executorului judecătoresc faptul că unele bunuri mobile din str. Columna 105, mun. Chișinău îi aparțin ei, însă executorul a întocmit procesu-verbal de sechestru. În susţinerea poziţiei sale reclamanta invocă prevederile art. 115 alin. (7), 118 alin. (5) 161 alin. (1) și art. 164 alin. (1) al Codului de executare și solicită anularea procesului-verbal de sechestru din 19 iunie 2013 și ridicarea sechestrului de pe bunurile mobile aplicate în incinta din str. Columna 105, mun.

Chișinău. 1 Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 iulie 2013, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2013, a fost admis recursul declarat de Triboi Lucia, reprezentată de Chișca Maxim, casată încheierea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare în prima instanță. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 februarie 2014, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2014, a fost respins apelul declarat de Triboi Lucia și menținută hotărîrea primei instanțe. La 04 august 2014, Triboi Lucia a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii integral.

În motivarea recursului a invocat că în cadrul examinării cauzei instanțele judecătorești nu au aplicat normele de drept material care garantează dreptul de proprietate privată, au apreciat arbitrar probele din dosar, au aplicat eronat normele de drept prevăzute de Codul de executare, au ignorat normele de drept ce exclud răspunderea administratorului și a asociațiilor pentru obligațiile societății și nu și-au motivat suficient hotărîrile pronunțate, prin ce au încălcat dreptul la un proces echitabil.

Cu referire la prevederile art. 46 alin. (1-3) din Constituție, art. 316 alin. (1), 305 alin. (1), 307 alin. (1), 310 alin. (1) 320 alin. (1-2) Cod civil și art. 1 din Primul Protocol al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, susţine că instanțele judecătorești eronat au dispus respingerea cerințelor înaintate, deoarece materialele cauzei atestă că toate bunurile sechestrate prin procesul-verbal de sechestru din 19 iunie 2013, îi aparțin cu drept de proprietate.

În acest sens invocă că prin Actul de predare-primire a bunurilor mobile din 05 septembrie 2009 se confirmă că este proprietara mesei de birou de două culori (negru şi bej deschis), telefon/fax de model „HP” nr. J3680, fotoliului de birou (negru din piele presată, procesorului „ASUS”, monitorului „LOC”, tastaturei „Gembird” , mesei pentru ziare, mesei de ziare cu sticlă (albă), 4 scaune de birou culoare negre, notebook-ului „Toshiba” negru nr. PSAANE-02L011G3, prin factura fiscală seria IF VEQ nr. 9627604 din 30 ianuarie 2006, eliberată de magazinul Carrefour (Romînia), se confirmă faptul că este proprietara colțarului extensibil, prin Acordul cu privire la stingerea datoriei și Actul de predare - primire din 31 martie 2013 se atestă dreptul ei de proprietate asupra climatizatorului „Vortex”, iar cele 6 pufuri de dimensiuni diferite, menționate în procesul-verbal de sechestru, au fost executate de dînsa personal și în permanență s-au aflat în proprietatea sa.

Menționează că executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de sechestru din 19 iunie 2013, indicînd denumirea bunurilor sechestrate fără a verifica denumirea corectă a acestora în careva acte, iar instanța de apel eronat a concluzionat că în cadrul examinării cauzei nu a fost confirmat prin nici o probă că colțarul extensibil inclus în procesul-verbal de sechestru reprezintă colțarul din factura fiscală seria IF VEQ nr. 9627604 din 30 ianuarie 2006. Or, executorul judecătoresc la întocmirea procesului-verbal de sechestru a indicat denumirea populară a mobilei respective – colțar extensiv, pe cînd denumirea comercială a acestui bun este canapea stofa maker.

Mai mult decît atît, instanța de apel concluzionînd că bunurile la care se referă ea nu corespund semnelor de individualizare, a indicat diferenţa semnelor de individualizare 2 numai în privinţa colţarul extensibil, fără a arăta necorespunderea semnelor de individualizare în privinţa altor 10 unităţi din bunurile sechestrate prin procesul-verbal de sechestru, iar aceste circumstanțe atestă aprecierea arbitrară dată probelor anexate la materialele cauzei de către instanţa de apel, și determină încălcarea dreptului său de proprietate asupra bunurilor sechestrate.

Invocînd prevederile pct. 28 al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.10 din 16 decembrie 2013, susține că executorul judecătoresc nu a confirmat prin nici o probă faptul că bunurile sechestrate prin procesul-verbal de sechestru din 19 iunie 2013, aparţin debitorului SRL „TLG&Co” sau că aceste bunuri nu sunt proprietatea sa, iar în asemenea circumstanțe instanţele de judecată urmau să examineze circumstanţele cauzei prin prisma art. 320 alin. (1, 2) din Codul civil şi cu aplicarea art. 305 alin. (1) din Codul civil, care indică că posesorul este prezumat proprietar al bunului dacă nu este dovedit că a început a poseda pentru un altul.

Relevă că în situaţia în care nici executorul judecătoresc Neruţă Anatolie și nici intimatul (creditor în procedura de executare) David Ştefan, nu au prezentat nici o dovadă, ce ar confirma faptul că bunurile indicate în procesul-verbal de sechestru aparţin SRL „TLG&Co” SRL (debitor în procedura de executare), atunci este prezumat ca unicul proprietar al bunurilor date este dînsa, cu atît mai mult că în cadrul examinării cauzei a prezentat probe ce confirmă faptul că anume ei îi aparțin aceste bunuri. Consideră că, instanţa de apel eronat nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, şi anume prevederile art. 316 alin. (1) Cod civil, care statuează că proprietatea este inviolabilă şi nu a dat apreciere Contractului de comodat din 15 august 2010, în baza căruia dînsa a predat în folosinţă temporară a SRL „TLG&Co” unele bunuri mobile din cele, care sunt menţionate în procesul-verbal de sechestru.

Afirmă că conform pct. 4.1 al Contractului de comodat din 15 august 2010 bunurile predate vor fi în folosinţa SRL „TLG&Co” pînă cînd ea va fi asociat al societăţii,iar la data de 29 martie 2013, dînsa a ieşit din rîndul asociaţiilor SRL „TLG&Co”, fapt ce se confirmă prin înscriere în fişa personală a societății şi la 25 aprilie 2013, prin actul de predare-primire, bunurile date i-au fost restituite. Subliniază că Contractul de comodat confirmă dreptul său de proprietate asupra bunurilor sechestrate, iar actele de predare-primire din 15 august 2010 şi 25 aprilie 2013 probează faptul transmiterii acestor bunuri de la dînsa, în calitate de proprietar, în folosinţa temporară a SRL „TLG&Co” şi ulterior, restituirii bunurilor în proprietatea sa.

Insistă că bunurile mobile asupra cărora a fost aplicat sechestru se aflau în posesia sa în încăperea din str. Columna nr.105, mun. Chişinău, care îi aparţine cu drept de proprietate, iar materialele cauzei conțin Cartea mare a evidenţei contabile a SRL „TLG&Co” pentru perioada 01 februarie 2012 – 20 iunie 2013, prin care se confirmă că, bunurile menţionate în procesul-verbal de sechestru din 19 iunie 2013 nu sunt şi nu au fost nici o dată în proprietatea SRL „TLG&Co”.

Mai indică că din procesul-verbal de sechestru rezultă că, costul total al bunurilor sechestrate constituie suma de 30 600 lei, însă conform Cărţii mari a SRL „TLG&Co”, înscrierile la contul 123, se stabileşte că la începutul perioadei 01 februarie 2012 societatea a avut mijloacele fixe în sumă de numai 3 700 lei, iar în perioada de timp 01 februarie 2012 – 20 iunie 2013, SRL „TLG&Co”, a primit mijloacele fixe în sumă de încă 9 540 lei, respectiv, bunurile în valoare de 30 600 lei, menţionate în procesul-verbal de sechestru din 19 iunie 2013, nu puteau să fie în proprietatea SRL „TLG&Co”, 3 circumstanțe ce sunt confirmate şi prin Bilanţul contabil şi raportul financiar al societății întocmite după anul 2013, care se conține în materialele cauzei.

De asemenea, menţionează că la materialele cauzei sunt anexate actele, care se referă la raporturile dintre dînsa şi SRL „TLG&Co” și din care rezultă că la data de 09 august 2010, ea a devenit cofondator al societății,iar pentru a dezvolta activitatea întreprinderii şi în scopul micşorării cheltuielilor administrative prin contractul de comodat din 15 august 2010, a transmis în folosinţa gratuită SRL „TLG&Co” bunurile mobile susmenţionate, necesare pentru activitatea comercială. În timpul deţinerii statutului de asociat al SRL „TLG&Co”, de cîteva ori a efectuat deconturi de investiţii către societate, pentru a dezvolta activitatea acesteia ceea se confirmă prin Certificatul contabil din 20 ianuarie 2014, eliberat de societate, iar la momentul ieșirii din rîndurile asociaţiilor, societatea avea o datorie faţa de ea în sumă de 279 196,41 lei.

Ca rezultat al încetării relaţiilor cu SRL „TLG&Co”, ultima a stins parţial datoria pe care o avea faţă de dînsa, prin transmiterea în proprietatea sa la data de 31 martie 2013, a climatizatorului „Vortex”, fapt ce se confirmă prin Acordul cu privire la stingerea datoriei. Invocă recurenta că prin examinarea cauzei în circumstanțele expuse mai sus, de către instanțele judecătorești a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale precum și normele de drept prevăzute de Codul de procedură civilă, care atestă obligativitatea instanțelor de judecată de a examina toate probele anexate la dosar. Apreciază drept greşite concluziile instanţelor judecătoreşti, ca rezultat al neexaminării tuturor probelor şi circumstanţelor importante ale cauzei, ce indică la încălcarea flagrantă a prevederilor art. 130 CPC, iar instanţa de apel contrar art. 373 al.

(2, 5) CPC, nu s-a expus asupra tuturor probelor și motivelor invocate în cererea de apel și nu a indicat motivele pentru care argumentele invocate au fost respinse sau nu pot fi reţinute. Totodată susține că instanțele ierarhic inferioare au aplicat eronat prevederile art. 94 alin. (3) al Codului de executare, deoarece probele prezentate la materialele cauzei atestă incontestabil că bunurile puse sub sechestru nu aparțin SRL „TLG&Co” dar se află în proprietatea sa, iar concluzia instanţei de apel precum că, bunurile aflate în încăperea de pe adresa str. Columna 105, mun. Chişinău şi sechestrate aparţin debitorului SRL „TLG&Co” al cărei administrator a fost dînsa, sunt eronate, deoarece aceste circumstanțe nu atestă faptul că bunurile aflate în încăperile ce-i aparțin cu drept de proprietate sunt în proprietatea SRL „TLG&Co”.

Cu atît mai mult că, din Extrasul din cadastrul bunurilor imobiliare şi Procesul- verbal de recepţie finală nr. 1012 se confirmă că din data 08 noiembrie 2010, încăperea dată se află în proprietatea sa, şi niciodată nu a fost în proprietatea SRL „TLG&Co”, iar la momentul întocmirii procesului-verbal de sechestru nu era în folosinţa SRL „TLG&Co”, din Extrasul din registrul de stat al persoanelor juridice nr.9711 din 10 aprilie 2013 şi Certificatul privind atribuirea codurilor subdiviziunilor SRL „TLG&Co” nr.1784 din 19 iunie 2013, rezultă că SRL „TLG&Co” are sediul pe adresa str. Armenească 2, ap. 1, mun. Chişinău, iar conform datelor Serviciului Fiscal de Stat din fişa personală a SRL „TLG&Co” la data de 24 aprilie 2013 a fost închisă subdiviziunea societății din str. Columna 105, mun.

Chişinău, respectiv, după încetarea relațiilor ei de muncă cu societatea. 4 Consideră neîntemeiată şi concluzia instanţei de apel precum că, bunurile aflate în încăpere pe adresa str. Columna 105, mun. Chişinău, aparţine SRL „TLG&Co”, din motivul indicării acestei adrese în decizia Agenţiei de Protecţia Consumatorului nr.00063 din 21 ianuarie 2013, or, aceasta nu este o probă a dreptului de proprietate asupra bunurilor situate pe adresa dată, precum şi nu probează careva drepturi asupra imobilului dat, iar în toate actele ulterioare emise de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor, după data de 21 ianuarie 2013, este indicat că adresa SRL „TLG&Co” este str. Armenească 2, ap. 1, mun. Chişinău, ceea ce confirmă schimbarea adresei societății de la str. Columna 105 la str. Armenească 2, ap. 1, mun.

Chişinău. Iar, referirea instanței de apel la faptul că, din spusele lucrătorului Secară Irina bunurile aflate în încăperea de pe adresa str. Columna 105, mun. Chişinău, aparţin SRL „TLG&Co”, reprezintă o constatarea eronată a circumstanţelor pricinii, făcută cu încălcarea normelor de drept procesual privind pertinenţa şi admisibilitatea probelor, aceasta fiind o probă absolut neveridică şi un motiv total neîntemeiat pentru respingerea apelului, deoarece persoana respectivă contrar prevederilor art. 117 alin. (2) CPC, și art. 132 CPC nu a fost audiată în calitate de martor în cadrul examinării cauzei, mai mult că niciodată n-a lucrat în cadrul societății. În afară de aceasta, consideră recurenta că instanţa de apel nu era în drept să-şi întemeieze concluzia precum că pe adresa str. Columna 105, mun.

Chişinău se află contabilitatea SRL „TLG&Co” SRL, doar pe explicaţiile intimatului David Ştefan, deoarece acesta nu a prezentat nici o dovadă în sprijinul argumentelor sale, este persoană cointeresată în respingerea acțiunii și chiar dacă pe adresa str. Columna 105, mun. Chişinău se afla contabilitatea societății la data cumpărării mobilei de către David Ştefan (15.11.2012) aceasta nu atestă şi faptul că după 7 luni de la încetarea tuturor relaţiilor dintre ea și SRL „TLG&Co” SRL, pe adresa dată a mai rămas contabilitatea sau careva bunuri ale societății.

În acest sens invocă recurenta că instanţele de judecată nu au aplicat normele de drept material care exclud răspunderea administratorului şi a asociaţilor pentru obligaţiile societăţii și anume prevederile art. 9 alin. (3) art.76 din Legea privind societăţile cu răspundere limitată care indică că asociaţii nu răspund pentru obligaţiile societăţii și nici administratorul societăţii nu răspunde pentru obligaţiile societăţii. Asociaţii nu răspund pentru obligaţiile societăţii.

În opinia recurentei, nu au găsit confirmare nici susţinerile instanţei de apel precum că dînsa, ca administrator al SRL „TLG&Co”, se eschivează de la restituirea contravalorii canapelei de 45 000 lei în folosul lui David Ştefan, în temeiul deciziei Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor nr.00063 din 21 martie 2013, deoarece a fost administratorul al societății pînă la data de 29 martie 2013, iar în conformitate cu prevederile Legii societăţile cu răspundere limitată, pentru neexecutarea obligaţiei persoanei juridice SRL „TLG&Co”, ea ca persoană fizică nu poate răspunde, or, la momentul întocmirii procesului-verbal de sechestru din 19 iunie 2013 nu avea nici o legătură cu SRL „TLG&Co”.

Susține că, fostul statut deţinut de ea - de administrator şi coasociat al SRL „TLG&Co”, nu înseamnă că proprietatea sa este şi proprietatea societății, aceste concluziile greşite ale instanţei de apel contravin şi principiului fundamental de distincţie dintre propriul patrimoniu şi cel al persoanei juridice, stabilit în art. 55 alin.(1) din Codul civil.

5 Mai, menționează recurenta că o altă circumstanţă foarte importantă pentru examinarea multiaspectuală a litigiului este și faptul că după pronunţarea deciziei instanţei de apel din 22 mai 2014, executorul judecătoresc la data de 09 iulie 2014, a întocmit procesul-verbal nr.068-222R/14 cu privire la contravenţia prevăzută de art. 318 alin.(2) Codului contravenţional, în privinţa administratorului SRL „TLG&Co”, Romanciuc Mina, prin care acesta a fost învinuit de neexecutarea intenţionată a deciziei Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor nr.00063 din 21 ianuarie 2013 prin care SRL „TLG&Co” a fost obligată să restituie contravaloarea canapelei de 45 000 lei în beneficiul lui David Ştefan.

În atare circumstanțe, consideră recurenta că executorul judecătoresc singur a confirmat că bunurile sechestrate prin procesul-verbal de sechestru din 19 iunie 2013 nu aparţin SRL „TLG&Co”, fiind proprietatea sa, deoarece în situația în care bunurile firmei sunt sechestrare în scopul executării deciziei Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor , dispare necesitatea sancționării administratorului SRL „TLG&Co”.

La fel, consideră că examinarea cauzei a avut loc cu încălcarea normelor Codului de procedură civilă şi a dreptului său la un proces echitabil, fapt care rezultă din ignorarea totală de către instanţa de apel a susţinerilor sale precum că executorul judecătoresc a admis mai multe încălcări procesuale a normelor Codului de executare, care atrag nulitatea procesului-verbal de sechestru din 19 iunie 2013. Cu referire la prevederile art. 66 alin .(1) 67 alin. (1, 2, 3-5) al Codului de executare, a firmă că executorul judecătoresc era obligat să emită o încheiere privind faptul examinării încăperii pe str. Columna 105, mun. Chişinău la data de 19 iunie 2013, cu expedierea încheierii respective în adresa debitorului ( SRL „TLG&Co”) şi a proprietarului încăperii situate pe str. Columna 105, mun.

Chişinău, însă la materialele cauzei lipsesc dovezile care ar atesta că, executorul judecătoresc s-a conformat prevederilor legale și a înştiinţat debitorul şi proprietarul încăperii situate pe str. Columna 105, mun. Chişinău despre emiterea încheierii privind examinarea încăperii date. Totodată, invocînd prevederile art. art. 115 alin. (7), 75 lit. f) al Codul de executare menționează recurenta că în procesul-verbal de sechestru din 19 iunie 2013 lipseşte menţiunea sa, ca fiind proprietar al încăperii aflate pe str. Columna 105, mun. Chişinău şi a bunurilor care se află acolo, că i-a fost explicat dreptul de înaintare a acţiunii privind anularea sechestrului, iar acest fapt de rînd cu toate încălcările admise de executorul judecătoresc la aplicarea sechestrului asupra bunurilor, determină nulitatea procesului-verbal de sechestru din 19 iunie 2013 şi constituie temei pentru anularea acestuia de către instanţele de judecată.

În concluzie, invocă recurenta că instanţele ierarhic inferioare nu şi-au motivat soluţia la care au ajuns, iar prin pronunţarea unor hotărîri nemotivate, instanţele au încălcat prevederile art.6 §1 din Convenţie, deoarece asigurarea dreptului la un proces echitabil obligă ca hotărîrile judecătoreşti să enunţe în mod adecvat argumentele pe care se bazează, astfel încît justiţiabilul să poată lua cunoştinţă de motivele care l-au făcut pe judecător să adopte soluţia respectivă şi să la poată contesta. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 22 mai 2014, a fost expediată în adresa recurentei Triboi Lucia la data de 11 iunie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 1419 (f.d.

156). 6 Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 august 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu motivele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe și a emite o nouă hotărîre cu privire la admiterea acțiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „TLG&Co”, lui David Ștefan și executorului judecătoresc Neruță Anatolie, Triboi Lucia a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru din 19 iunie 2013, prin care a fost sechestrate bunurile mobile aflate pe str. Columna 105 mun. Chișinău cu ridicarea sechestrului de pe bunurile respective. Judecând pricina dată prima instanţă a ajuns la concluzia respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel. În susţinerea temeiniciei concluziei date, instanţele de judecată au reţinut că acțiunile executorului judecătoresc la aplicarea sechestrului au fost legale, iar bunurile sechestrate aparțin cu drept de proprietate SRL „TLG & Co”.

Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul respingerii acțiunii sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greşită atât materialului probator anexat la dosar, cât şi circumstanţelor cauzei. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine materialul probator din care rezultă că, la data de 31 mai 2013 executorul judecătoresc Neruță Anatolie a intentat procedura de executare a deciziei Agenției pentru Protecția Consumatorului nr. 00063 din 21 ianuarie 2013 prin care s-a dispus obligarea SRL „TLG & Co” să restituie contravaloarea canapelei în baza contractului nr. 1110 din 11 octombrie 2012 consumatorului David Ștefan în valoare de 45 000 lei (f.d.

3). Tot materialul probator atestă că la data de 19 iunie 2013, în vederea executării documentului executori, Neruță Anatolie a aplicat sechestru pe bunurile aflate pe adresa str. Columna 105 mun.

Chișinău care din spusele lucrătorului Secară Irina aparțin SRL „TLG & Co” și anume: - masă de birou în 2 culori (negru și bej deschis) cu dimensiunea de aproximativ 2,5 x 0,5 m în valoare de 2 000 lei, - telefon fax de model „HP” nr. J3680 de culoare negru/alb în valoare de 3 500 lei, - fotoliu de birou /negru/ piele presată în valoare de 800 lei, - procesor ASUS monitor „LOC” tastatură „Gembird” în valoare de 5 000 lei, - 6 pufuri de dimensiuni diferite (piele presată, materie) în valoare de 4 00 lei, - colțar extensibil (culoare albă) de dimensiunile de 1,5 x 2 m în valoare de 4 000 lei, - masă pentru ziare 1 x 0,40 m (culoare neagră) în valoare de 1 000 lei, 7 - masă de ziare cu sticlă (albă) dimensiunile de 1 x 0,5 m în valoare de 1300 lei, - 4 scaune de birou (culoare neagră) în valoare de 1 000 lei, - notebook „Toshiba” negru nr. PSANNE-02L011G3 în valoare de 5 000 lei, - condiționer de model „Vortex” alb în valoare de 3 000 lei, bunurile sechestrate Bunurile menţionate, fiind transmise depozitarului Triboi Lucia spre păstrare (f.d.

4). Aici se va remarca că bunurile din str. Columna 105 mun. Chișinău au fost sechestrare în prezența a 2 martori asistenți: Roșca Stelian și Negru Serghei, precum și în prezența Luciei Triboi, care în timpul inventarierii bunurilor a obiectat asupra acţiunilor executorului judecătoresc, comunicîndu-i că bunurile menționate în procesul-verbal de sechestru îi aparțin cu drept de proprietate personală. în acest sens a prezentat suplimentar executorului judecătoresc procesul-verbal de recepție finală nr. 1012 din 21 noiembrie 2011, din care rezulta că ultima este proprietara apartamentului din str. Columna 105, mun. Chișinău, cît și extrasul eliberat de Camera Înregistrării de Stat, prin care se atestă că adresa juridică a SRL „TLG & Co” se află pe str. Armenească 2, mun.

Chișinău (f.d. 4). Conform art. 22 alin. (1) lit. a), b, c), f) al Codului de executare, executorul judecătoresc este în drept să emită acte procedurale în limitele competenţei prevăzute de lege, să primească gratuit pe suport de hîrtie şi în regim on-line din partea autorităţilor publice centrale şi locale, a instituţiilor (inclusiv financiare), din partea altor organizaţii (indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare) deţinătoare de registre de stat şi de informaţii relevante pentru procedura de executare orice informaţie care ar permite identificarea debitorului, a patrimoniului său şi a locului aflării lor, să intre, cu acordul debitorului sau al membrilor lui de familie adulţi (iar în lipsa acordului, cu concursul organelor de drept), în încăperile ce reprezintă domiciliul sau sediul debitorului, în alte încăperi şi depozite ce aparţin debitorului, precum şi în cele aflate în folosinţa acestuia, şi să le cerceteze.

În sensul, normei legale citate Colegiul reține că executorul judecătoresc în scopul emiterii actelor procedurale în limitele competenței prevăzute de lege trebuie să acumuleze informații necesare pentru procedura de executare, să identifice debitorul, patrimoniul acestuia şi locul aflării lor precum și să intre cu acordul debitorului sau al membrilor lui de familie adulţi, doar în încăperile ce reprezintă domiciliul sau sediul debitorului, în alte încăperi şi depozite ce aparţin debitorului, precum şi în cele aflate în folosinţa acestuia, şi să le cerceteze. Iar în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (2) şi (7) din Codul de executare, sechestrarea bunurilor debitorului persoană juridică se efectuează în prezenţa administratorului, a reprezentantului acestuia sau a unei persoane cu funcţie de răspundere a debitorului.

Dacă un terţ declară că bunurile supuse sechestrului sînt ale sale, în procesul-verbal cu privire la sechestrare se face menţiunea respectivă, iar terţului i se explică dreptul de a intenta o acţiune de ridicare a sechestrului. Debitorul şi creditorul, ceilalţi participanţi la procedura de executare pot face declaraţii şi observaţii, care se consemnează în proces-verbal. Raportînd la caz prevederile normelor enunţate, instanţa de recurs reţine că deși, la momentul aplicării sechestrului pe bunurile mobile din str. Columna 105, mun.

Chișinău, Triboi Lucia, ca persoană terță, a declarat că bunurile supuse sechestrului îi aparţin cu drept de proprietate personală, precum şi a prezentat în acest sens procesul-verbal de recepție finală nr. 1012 din 21 noiembrie 2011 și extrasul de la Camera Înregistrării de 8 Stat, însă, executorul judecătoresc, lăsînd fără apreciere faptele invocate, a aplicat sechestru pe bunurile menţionate fără a fi verificată și acumulată informația necesară în scopul identificării debitorului, a patrimoniului acestuia şi a locului aflării lor, inclusiv și fără a fi explicat Luciei Triboi dreptul ei de a înainta o acțiune de ridicare a sechestrului. Aici urmează de remarcat că la data de 21 iunie 2013, Triboi Lucia a depus o cerere cu privire la ridicarea sechestrului aplicat prin încheierea din 19 iunie 2013, însă executorul judecătoresc a lăsat şi cererea dată fără examinare (f.d.

5). Sub acest aspect, este de menționat că conform Extrasului din Registrul de Stat al Persoanelor juridice nr. 9711 din 10 aprilie 2013, SRL „TLG &Co”, are sediul pe str. Armenească 42 mun. Chișinău (f.d. 67), iar conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, pe str. Columna 105 mun. Chișinău, există mai multe construcții cu înscrieri la nivel de încăperi izolate, inclusiv și o construcție nelocativă ce aparține cu drept de proprietate Luciei Triboi (f.d.

68). În speță prezintă relevanță şi factura fiscală Seria IF VEQ nr. 9627604, prin care se confirmă că la data de 30 ianuarie 2006, Triboi Lucia a procurat de la magazinul „Garrefour” din Romînia o canapea din stofă marek, cît și Actul de predare în proprietate a bunurilor mobile, prin conţinutul căreia se atestă că la 05 septembrie 2009, Triboi Lucia a primit în proprietate de la SRL „Sinto Consulting” cu sediul în București Romînia bunuri mobile și anume: Set calculator - Procesor Asus, monitor LOC TFT22W90PS, și tastatura GEMBIRD); Notebook „Toshiba” mod. PSAANE-02L011G3; Telefon fax HP Officejet J3680; Telefon fix „HUAWEI”; Masă de birou, culoare bej/negru (2,5 m x 90 cm); Masă de birou, culoare venghe (1m x 80 cm); Masă pentru ziare, sticlă/piele (1mx70cm); Masă pentru ziare sticlă culoare venghe (1m x 70 cm); Scaune de birou culoare neagră; Fotoliu de birou Negru/piele (f.d.

18-20). În acelaşi timp, instanţa de recurs constată că în baza contractului de comodat nr. 15/8/10 din 15 august 2010 și Actului de Predare-Primire din aceeași dată, Triboi Lucia a transmis în posesie și folosință temporară gratuită SRL „TLG&Co” utilaj comercial și anume: Masă de birou negru/bej deschis (2,5 m x 90 cm) în valoare de 6 00 lei; Masă de birou, culoare neagră (1m x 80 cm) în valoare de 500 lei; Telefon fax HP Officejet J3680 în valoare de 500 lei; Telefon fix „HUAWEI” în valoare de 200 lei; Masă pentru ziare, culoare venghe (75 m x 55 cm) în valoare de 250 lei; Masă pentru ziare, sticlă/albă (1mx70cm) în valoare de 300 lei; Masă de birou, culoare venghe (55 x 55 cm) în valoare de 80 lei; Scaune de birou culoare neagră 4 unități în valoare de 500 lei; Fotoliu de birou piele presată/negru în valoare de 500 lei, Fotoliu în valoare de 500 lei; Fotolii (puf /piele artificială - 5 unități, stofă – 2 unități) în valoare de 3 500 lei (f.d.

22, 71-72). Din conţinutul pct. 4.1 al contractului nominalizat se reflectă că utilajul a fost transmis în folosința SRL „TLG&Co” pentru perioada de timp în care proprietarul utilajului, Triboi Lucia, v-a fi asociat al societății (f.d. 71). Însă, după cu, atestă materialul probator, la data de 29 martie 2013, Triboi Lucia a ieșit din rîndul asociaților SRL „TLG&Co”, iar la data de 31 martie 2013, în baza unui acord încheiat în scopul stingerii datoriei formate ca urmarea a Deconturilor de avans/investiții efectuate de Triboi Lucia către societate în perioada de activitate, SRL „TLG&Co” i-a transmis în proprietate Luciei Triboi un condiționer de model „Vortex 9k” în valoare de 3 700 lei (f.d.

73-74). Ulterior, în legătură cu schimbarea sediului societății a fost încheiat Actul de primire-predare din 25 aprilie 2013, prin care SRL „TLG&Co” i-a restituit Luciei Triboi bunurile primite în baza Actului de predare-primire din 15 august 2010 (f.d. 22). 9 Prin urmare, este lipsită de suport legal concluzia instanţelor de judecată cu referire la faptul că bunurile mobile sechestrate la data de 19 iunie 2013, de către executorul judecătoresc Neruța Anatolie sunt proprietate a SRL „TLG&Co”, întrucît materialul probator atestă incontestabil că proprietar al acestor bunuri este Triboi Lucia or, SRL „TLG&Co” a deținut bunurile respective în baza contractului de comodat din 15 august 210 doar cu drept de posesie și folosință gratuită în perioada în care proprietarul acestora Triboi Lucia a fost asociat al societății.

Cu atît mai mult că, la momentul aplicării sechestrului bunurile sechestrate se aflau în posesia Luciei Triboi în incinta din str. Columna 105 mun. Chișinău, iar în sensul prevederilor art. 305 al. (1) Cod civil, posesorul este prezumat proprietar al bunului până la proba contrară. Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs reţine că instanţele ierarhic inferioare eronat au aplicat la caz şi prevederile art. 94 alin. (3) din Codul executare, care statuează că, bunurile mobile nesupuse înregistrării de stat, aflate în posesiunea debitorului se prezumă a fi proprietatea acestuia pînă la proba contrară, întrucît la momentul aplicării sechestrului bunurile sechestrate nu se aflau în posesia debitorului SRL „TLC&CO”.

Concomitent, instanța de recurs consideră necesar de menționat și faptul că conform Cărții mari a evidenței contabile a SRL „TLG&Co” pentru perioada 01 februarie 2012 – 20 iunie 2013, societate a avut mijloace fixe în sumă totală de 13 240 lei, din care suma de 3 700 lei la începutul perioadei și suma de 9 540 a fost primită în perioada 01 februarie 2012 – 20 iunie 2013 (f.d. 43-46). Însă, conform procesului-verbal de sechestru din 19 iunie 2013, executorul judecătoresc Neruța Anatolie a sechestrat bunuri în valoare totală de 30 600 lei, ceea ce în plus confirmă faptul că bunurile sechestrate nu aparțin și nici nu au aparținut SRL „TLG&Co”, deoarece valoare mijloacelor fixe deținute de societate este mult mai mică decît valoarea bunurilor confiscate.

În acest context, instanţa de recurs respinge reţinerea instanţei de apel precum că la data întocmirii procesului-verbal de sechestru Triboi Lucia nu a prezentat executorului judecătoresc nici un act de proprietate asupra bunurilor sechestrate, deoarece, după cum a fost menţionat, aceasta nici nu a fost înștiințată despre inițierea procedurii de executare și emiterea încheierii privind examinarea încăperii din str. Columna 105, mun. Chișinău ce- i aparține cu drept de proprietate. Mai mult că în timpul sechestrării bunurilor, Triboi Lucia, a prezentat executorului judecătoresc Extrasul de la Camera Înregistrării de Stat, care atestă că adresa juridică a SRL „TLG&Co” este pe str. Armenească 2, mun.

Chișinău și procesul-verbal recepție finală nr. 1012 din 21 noiembrie 2011, care confirmă că proprietar ai încăperii din str. Columna 105, mun. Chişinău este Triboi Lucia, iar dovada că bunurile sechestrate aparțin cu drept de proprietate anume ultimei, a fost prezentată o odată cu depunerea cererii de ridicare a sechestrului, or, careva probe care ar atesta contrariul la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, raportând la caz circumstanţele enunţate şi având în susţinere dispoziţiile art. 164 alin. (1) al Codului de executare, care statuează că, dacă o altă persoană consideră că sechestrul a fost aplicat pe bunurile ce îi aparţin cu titlu de proprietate, ea poate intenta în procedură contencioasă o acţiune de ridicare a sechestrului, de recurs ajunge la concluzia că Triboi Lucia dispune de dreptul de a solicita ridicarea sechestrului de pe bunurile, care îi aparţin cu drept de proprietate personală, fapt ce atestă temeinicia recursului declarat de ultima şi indică la ilegalitatea hotărârilor de judecată a instanţelor 10 ierarhic inferioare, fapt ce impune casarea acestora.

Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi a emite o nouă hotărâre cu privire la admitere integrală a acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Triboi Lucia.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014, şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 17 februarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Luciei Triboi împotriva Societății cu Răspundere Limitată „TLG&Co”, David Ștefan și executorului judecătoresc Neruța Anatolie cu privire anularea procesului-verbal de sechestru și ridicarea sechestrului şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se admite acțiunea Luciei Triboi împotriva Societății cu Răspundere Limitată „TLG&Co”, David Ștefan și executorului judecătoresc Neruța Anatolie cu privire anularea procesului-verbal de sechestru și ridicarea sechestrului. Se anulează procesul-verbal de sechestru din 19 iunie 2013, întocmit de către executorul judecătoresc Neruţă Anatolie.

Se ridică sechestrul aplicat de către executorul judecătoresc Anatolie Neruţă, în temeiul procesului-verbal din 19 iunie 2013, de pe bunurile mobile, care se află în încăperea amplasată pe str. Columna 105, mun.

Chișinău şi care aparțin cu drept de proprietate Luciei Triboi, și anume: masă de birou în 2 culori (negru și bej deschis) cu dimensiunea de aproximativ 2,5 x 0,5 m în valoare de 2 000 lei; telefon fax de model „HP” nr. J3680 de culoare negru/alb în valoare de 3 500 lei; fotoliu de birou /negru/ piele presată în valoare de 800 lei; procesor ASUS monitor „LOC” tastatură „Gembird” în valoare de 5 000 lei; 6 pufuri de dimensiuni diferite (piele presată, materie) în valoare de 4 000 lei; colțar extensibil (culoare albă) de dimensiunile de 1,5 x 2 m în valoare de 4 000 lei; masă pentru ziare 1 x 0,40 m (culoare neagră) în valoare de 1 000 lei; masă de ziare cu sticlă (albă) dimensiunile de 1 x 0,5 m în valoare de 1300 lei; 4 scaune de birou (culoare neagră) în valoare de 1 000 lei; notebook „Toshiba” negru nr. PSANNE- 02L011G3 în valoare de 5 000 lei; condiționer de model „Vortex” alb în valoare de 3 000 lei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 11