2ra-1131/14 — Anularea proceselor-verbale ale executorului judecătoresc şi ridicarea sechestrului aplicat pe bunurile mobile

prima instanţă: A. Andronic dosarul nr. 2ra-1131/14 instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, S. Arnaut ÎNCHEIERE 16 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Rusu Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Rusu Ion împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Va-Ban-Est-1”, intervenienţi accesorii Întreprinderea Mixtă „Amonte” Societate cu Răspundere Limitată şi executorul judecătoresc Boţan George cu privire la anularea proceselor-verbale ale executorului judecătoresc şi ridicarea sechestrului aplicat pe bunurile mobile, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Rusu Ion şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 11 aprilie 2013, c o n s t a t ă La 13 septembrie 2012 Rusu Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Va-Ban-Est-1”, intervenienţi accesorii ÎM „Amonte” SRL şi executorul judecătoresc Boţan George cu privire la ridicarea sechestrului aplicat pe bunurile mobile, şi anume de pe metalul uzat în cantitate de 40 tone şi utilajul morii din satul Hruşevo, r-ul Criuleni cu anularea proceselor-verbale din 22 august 2012, 24 august 2012 şi 12 septembrie 2012, întocmite de către executorul judecătoresc Boţan George. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11aprilie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind ridicat sechestrul asupra utilajului morii din satul Hruşevo, r-ul Criuleni şi utilajului de producere a uleiului cu anularea proceselor-verbale din 22 august 2012, 24 august 2012 şi 12 septembrie 2012, întocmite de către executorul judecătoresc Boţan George, în privinţa acestor bunuri.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013 apelul declarat de către Rusu Ion a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 27 ianuarie 2014 Rusu Ion a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti în partea respingerii acţiunii şi emiterea în această parte a unei hotărîri noi de admitere integrală a acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a invocat că concluziile instanţelor judecătoreşti contravin circumstanţelor de fapt ale cauzei, nefiind bazate pe probe veridice şi suficiente. În opinia recurentului, instanţele judecătoreşti în mod greşit au concluzionat asupra faptului că metalul uzat în cantitate de 40 tone nu-i aparţine dînsului.

Or, la 29 august 2012, executorului judecătoresc Boţan George i-au fost puse la dispoziţie toate actele ce dovedesc dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor, ce ulterior au fost sechestrate. De asemenea, recurentul a indicat că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat normele de drept material, iar actele de dispoziţie emise de acestea în partea respingerii acţiunii sunt ilegale. La 25 februarie 2014 în adresa SRL „Va-Ban-Est-1”, SRL „Amonte” şi executorului judecătoresc Boţan George a fost expediată copia recursului declarat de către Rusu Ion cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă persoanele vizate nu şi-au valorificat dreptul procedural respectiv şi nu au depus referinţă în termenul stabilit, examinarea admisibilităţii recursului avînd loc în lipsa acestora.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost primită de către recurent la 29 noiembrie 2013. Astfel, recursul se consideră depus în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Rusu Ion în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 2 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Rusu Ion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţele de judecată şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a hotărîrilor recurate. Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că bunul în litigiu – metalul în cantitate de 40 tone îi aparţine cu drept de proprietate, actele confirmative fiind prezentate executorului judecătoresc, deoarece este declarativ.

Or, în cadrul examinării pricinii atît în prima instanţă, cît şi în instanţa de apel, recurentul- reclamant nu a făcut dovada faptului că bunul în litigiu îi aparţine cu drept de proprietate. Iar, înscrisul – xerocopia recipisei în sumă de 6800 dolari SUA, invocat de către recurentul-reclamant în susţinerea acţiunii, nu poate fi admis în cazul speţei ca probă veridică şi pertinentă, acesta necorespunzînd exigenţilor prevăzute de art. 138 CPC. Afară de aceasta, din conţinutul lui nu rezultă că anume metalul, ce a format obiectul recipisei reprezintă însăşi bunul în litigiu. De asemenea, nu este indicat cine şi cui a achitat această sumă. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. 3 Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Rusu Ion, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Rusu Ion se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4