2rac-441/14 — Rezoluţiunea contractului, încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de juecată

prima instanţă: E. Silivestru dosarul nr. 2rac-441/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, A, Minciuna, Iu. Cimpoi DECIZIE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Homenco Ruslan”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Planeta” împotriva Întreprinderii Individuale „Homenco Ruslan” cu privire la rezoluţiunea contractului, încasarea prejudiciului material, a venitului ratat şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014, prin care au fost admise apelurile declarate de Societatea cu Răspunderea Limitată „Planeta” şi Întreprinderea Individuală „Homenco Ruslan”, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 08 octombrie 2013, în partea respingerii pretenţiei cu privire la rezoluţiunea contractului şi în partea admiterii pretenţiilor cu privire la încasarea datoriei şi a prejudiciului material şi în această parte emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 24 ianuarie 2012, SRL „Planeta” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Homenco Ruslan” SC „Sanart-Construct” cu privire la rezoluţiunea contractului, încasarea prejudiciului material, a venitului ratat şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta SRL „Planeta” a indicat că la 24 februarie 2010, între reclamant şi pîrît a fost încheiat contractul nr. 2/4, obiectul căruia, împreună cu anexa, consta în vînzarea şi instalarea de către pîrît a utilajului de condiţionare a aerului, iar reclamantul urma să achite preţul utilajului şi costul lucrărilor de instalare.

Termenul de executare a livrării şi instalării utilajului a fost stabilit de 60 zile. Afirmă că după semnarea Contractului, a achitat în întregime costul utilajului şi a lucrărilor de montare, conform devizului întocmit şi semnat de părţile contractante la momentul semnării contractului, fapt ce se confirmă prin dispoziţiile de plată, pe cînd pîrîtul a admis un şir de derogări esenţiale de la prevederile contractuale, derogări care se rezumă la: livrarea şi instalarea altor bunuri (utilaj) decît cel stabilit de deviz; executarea tardivă a obligaţiilor contractuale; executarea necorespunzătoare a lucrărilor de instalare a utilajului de condiţionare a aerului.

Menţionează că după efectuarea lucrărilor cu vicii, pîrîtul i-a prezentat un model de act de primire predare însoţit de un deviz final, al cărui valoare era mai mică decît suma achitată în avans, iar la cererea sa de a restitui excesul de preţ achitat şi a înlătura viciile evidente în lucrările efectuate, pîrîtul nu a reacţionat, insistînd la semnarea actului de primire-predare. Mai invocă că tentativele de soluţionare a litigiului pe cale amiabilă au eşuat. La nenumăratele somaţii în care indica pîrîtului viciile lucrărilor, ultimul se eschiva de la înlăturarea acestora, mai mult, aducea în permanenţă diferite modele de acte de primire- predare, prin care încerca să se eschiveze de la înlăturarea viciilor existente şi să acopere diferenţa de preţ.

Susţine că toate aceste vicii afectează Contractul nr. 2/4 şi impun rezilierea acestuia, ori există o neexecutare esenţială a obligaţiilor contractuale din partea pîrîtului, li privarea societăţii de la ceea ce se putea aştepta de la executarea contractului. Mai menţionează reclamantul că pentru achitarea preţului utilajului şi a lucrărilor, la data de 17 martie 2010, a contractat un credit de la banca comercială „Banca Socială”, iar perioada îndelungată (excesivă şi tardivă) a executării obiectului contractului, precum şi neexecutarea esenţială din partea pîrîtului a obligaţiilor sale, au dus la suportarea de către societate a cheltuielilor suplimentare pentru achitarea dobînzii bancare, care de asemenea urmează a fi încasată de la pîrît.

Astfel, invocă că pe perioada de timp, de la semnarea contractului şi pînă în prezent, a suportat un prejudiciu sub formă de dobîndă bancară în sumă de 61894 lei, fapt confirmat atît prin certificatul eliberat de banca comercială, cît şi dispoziţiile de plată prezentate în acest sens. Suplimentar, indică şi faptul că calitatea nesatisfăcătare a lucrărilor efectuate de pîrît, au prejudiciat reclamantul şi sub formă de venit ratat. În drept reclamantul şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile art. art. 709, 735, 737, 738, 739, 946, 948, 950, 955, 965 Cod civil.

Solicită rezoluţiunea contractului nr. 2/4 încheiat între SRL „Planeta” şi ÎI „Homenco Ruslan” la data de 24 februarie 2010, ca efect al rezoluţiunii contractului, solicită încasarea de la ÎI „Homenco Ruslan” în beneficiul SRL „Planeta” suma de 292885 lei, prejudiciul material format din dobînda bancară în sumă de 61894 lei, venitul ratat în sumă de 1085 euro şi cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în sumă de 11 200 lei. În cadrul dezbaterilor judiciare SRL „Planeta” a depus o cerere suplimentară, prin care a solicitat rezoluţiunea contractului nr. 2/3 încheiat între SRL „Planeta” şi ÎI „Homenco Ruslan” la data de 24 februarie 2010, în rest cerinţele lăsînd fără modificări.

Notează reclamantul că numărul contractului din 24 februarie 2010, care a stat la baza apariţiei drepturilor şi obligaţiilor nu a fost dactilografiat dar a fost scris de mînă, şi deoarece în cadrul examinării cauzei, reprezentantul pîrîtului a invocat că contractul încheiat între părţi la data de 24 februarie 2010 are numărul „2/3”, acceptă poziţia şi intervine cu rectificarea corespunzătoare. Totodată, menţionează că rectificarea respectivă nu implică schimbarea obiectului şi a temeiului acţiunii, or, circumstanţele de fapt şi de drept au rămas aceleaşi. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 08 octombrie 2013, acţiunea a fost admisă parţial şi încasat de la ÎI „Homenco Ruslan” în beneficiul SRL „Planeta” datoria în sumă de 292885 lei, prejudiciul material în sumă de 61894 lei şi cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 10643 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 10000 le.

În rest cerinţele SRL „Planeta” au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014 au fost admise apelurile declarate de SRL „Planeta” şi ÎI „Homenco Ruslan”, casată hotărîrea primei instanţe în partea respingerii pretenţiei cu privire la rezoluţiunea contractului şi în partea admiterii pretenţiilor cu privire la încasarea datoriei şi a prejudiciului material şi emisă în partea dată o nouă hotărîre prin acre acţiunea a fost admisă parţial, fiind rezoluţionat contractul nr. 2/3 din 24 februarie 2010 încheiat între SRL „Planeta” şi ÎI „Homenco Ruslan” cu aducerea părţilor la situaţia anterioară încheierii contractului prin care: ÎI „Homenco Ruslan” a fost obligată să restituie SRL „Planeta” suma de 292885 lei încasaţi pentru livrarea bunului şi executarea necorespunzătoare a lucrărilor de montare, iar SRL „Planeta” a fost obligată să restituie în natură ÎI „Homenco Ruslan” sistemele de ventilare demontate.

Au fost respinse cerinţele SRL „Planeta” cu privire la încasarea din contul ÎI „Homenco Ruslan” a prejudiciului material în sumă de 61894 lei. Totodată, a fost încasat din contul SRL „Planeta” în beneficiul ÎI „Homenco Ruslan” cheltuielile de judecată în sumă de 7983 lei cu titlu de taxă achitată la depunerea apelului, iar din contul ÎI „Homenco Ruslan” în beneficiul SRL „Planeta” au fost încasate cheltuielile de judecată în sumă de 18989,05 lei. În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută.

La 19 iunie 2014 ÎI „Homenco Ruslan”, reprezentat de avocatul Serghei Cîrlig, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în partea admiterii pretenţiilor cu privire la rezoluţiunea contractului nr. 2/3 din 24 februarie 2010 încheiat între SRL „Planeta” şi ÎI „Homenco Ruslan” şi aducerea părţilor la situaţia anterioară încheierii contractului cu obligarea ÎI „Homenco Ruslan” să restituie SRL „Planeta” suma de 292885 lei încasaţi pentru livrarea bunului şi executarea necorespunzătoare a lucrărilor de montare, şi obligarea SRL „Planeta” să restituie în natură ÎI „Homenco Ruslan” sistemele de ventilare demontate, cu emiterea în partea dată a unei noi hotărîri de respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd-o decizia în partea contestată ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de apel reţinînd că ÎI „Homenco Ruslan” nu a instalat sistemul de ventilare în termen de 60 de zile, care este prevăzut în contract şi că obligaţia privind instalarea sistemului de ventilare a fost executate necorespunzător, manifestată prin construcţia îngustă a canalelor de ventilare în raport cu proiectul, a decis rezoluţiunea contractului în temeiul art.710 alin. (2) lit. b) din Codul civil.

Însă, precum că a avut loc o executare tardivă a obligaţiilor, consideră că este o apreciere eronată a instanţei de judecată, or, contractul în baza căruia s-au executat lucrările de instalare a sistemului de ventilare prevede că termenul de 60 zile este prevăzut pentru procurarea sistemului de ventilare, dar nu şi pentru instalarea acestuia, şi anume la pct.1.3 al contractului este stabilit că „termenul de livrare a sistemului de ventilare constituie 60 zile lucrătoare”.

Afirmă că art.710 alin.(2) lit. b) Cod civil nu poate fi aplicat la caz pentru că construcţia canalelor de ventilare la care instanţa de apel a făcut referire sunt construite de către SRL „Planeta” şi reprezintă nişte construcţii din cărămidă, prin care traversează aerul la toate cele trei nivele ale imobilului construit, pe cînd ÎI „Homenco Ruslan” i-a revenit o altă obligaţie, şi anume, să instaleze sistemul de ventilare tehnic la canalele de ventilare executate din cărămidă de către SRL „Planeta”. Consideră neconcludent şi argumentul instanţei precum că din conţinutul documentului „act scrîtîh rabot” nr. 1 din 23 aprilie 2014 se concluzionează că instalarea sistemului de ventilare a fost executat în modul necorespunzător.

Mai mult că actul la care face referire instanţa de judecată reprezintă o concluzie a experţilor, conform căreia instalarea utilajului tehnic de ventilare „Air France”, care este indicat în proiect, nu poate fi instalat din motivul căilor îngustate de trafic al aerului şi a servit drept document pentru instalarea unui alt utilaj tehnic de ventilare a aerului, iar instalarea altui sistem cu capacitate similară şi caracteristici analogice a fost coordonată cu inginerul-proiectant Pavlovschaia Tatiana la data de 10 mai 2011. Menţionează că referitor la eficacitatea funcţionării sistemului de ventilare instalat, prin concluzia de expertiză din 21 iunie 2010 s-a expus Gorbatcov I. şi Gorbatcova G., care au concluzionat corespunderea caracteristicilor tehnice ale echipamentului de ventilare instalat celor din proiect.

Mai invocă că despre corespunderea caracteristicilor şi puterii necesare a utilajului instalat relevă şi darea în exploatare a obiectului, iar lipsa cărorva încălcări din partea recurentului se probează cu darea obiectului în exploatare la 18 ianuarie 2011, comisia de primire a obiectului neconstatînd încălcări sau abateri, în partea lucrărilor executate de ÎI „Homenco Ruslan”. Consideră că la caz pertinentă este şi proba-concluzia experţilor Gorbatcov ce confirmă că sistemul de ventilare corespunde normelor şi standardelor naţionale . Indică că sunt stabilite şi probate alte circumstanţe importante cărora instanţa nu le-a dat apreciere cuvenită, cum ar fi, modificarea fără avizurile respective din partea SRL „Planeta” a funcţionării încăperilor la cele trei nivele ale imobilului după darea în exploatare a acestor încăperi, din care considerente putea scădea eficacitatea sistemului de ventilare.

Subliniază că instanţa de apel făcînd referire la norma de drept art.710 alin.(2) lit. b) Cod civil i-a dat apreciere eronată acestei norme, pentru că din cele menţionate nu rezultă culpa ÎI „Homenco Ruslan” în instalarea sistemului de ventilare. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia decizie instanţei de apel din 23 aprilie 2014 a fost expediată în adresa recurentului la 26 mai 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 263). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 19 iunie 2014 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva ÎI „Hromov Ruslan”, SRL „Planeta” a solicitat rezoluţiunea contractului nr. 2/3 încheiat între SRL „Planeta” şi ÎI „Homenco Ruslan” la data de 24 februarie 2010, ca efect al rezoluţiunii contractului, a solicitat încasarea de la ÎI „Homenco Ruslan” în beneficiul SRL „Planeta” suma de 292885 lei, prejudiciul material format din dobînda bancară în sumă de 61894 lei, venitul ratat în sumă de 1085 euro şi cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în sumă de 11 200 lei. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii dispunînd încasarea de la ÎI „Homenco Ruslan” în beneficiul SRL „Planeta” a datoriei în sumă de 292885 lei, prejudiciul material în sumă de 61894 lei şi cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 10643 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 10000 le.

În rest respingînd cerinţele SRL „Planeta”. Judecând apelurile declarate de către SRL „Planeta” şi ÎI „Homenco Ruslan”, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestora, casând hotărârea primei instanţe în partea respingerii pretenţiei cu privire la rezoluţiunea contractului şi în partea admiterii pretenţiilor cu privire la încasarea datoriei şi a prejudiciului material şi adoptând în partea data o nouă hotărâre, prin care a admis parţial cerinţele, a rezoluţionat contractul nr. 2/3 din 24 februarie 2010 încheiat între SRL „Planeta” şi ÎI „Homenco Ruslan” cu aducerea părţilor la situaţia anterioară încheierii contractului, obligînd-o ÎI „Homenco Ruslan” să restituie SRL „Planeta” suma de 292885 lei încasaţi pentru livrarea bunului şi executarea necorespunzătoare a lucrărilor de montare, iar SRL „Planeta” a fost obligată să restituie în natură ÎI „Homenco Ruslan” sistemele de ventilare demontate.

Totodată respingînd cerinţele SRL „Planeta” cu privire la încasarea din contul ÎI „Homenco Ruslan” a prejudiciului material în sumă de 61894 lei. Prin aceiaşi decizie, instanţa de apel a dispus încasarea din contul SRL „Planeta” în beneficiul ÎI „Homenco Ruslan” cheltuielile de judecată în sumă de 7983 lei cu titlu de taxă achitată la depunerea apelului, iar din contul ÎI „Homenco Ruslan” în beneficiul SRL „Planeta” a cheltuielile de judecată în sumă de 18989,05 lei. În rest menţinînd hotărîrea primei instanţe.

Cum rezultă din recursul declarat de către ÎI „Homenco Ruslan”, reprezentată de către avocatul Cîrlig Serghei, prin acesta se invocă dezacordul doar în partea rezoluţionării contractului nr. 2/3 din 24 februarie 2010 încheiat între SRL „Planeta” şi ÎI „Homenco Ruslan” şi aducerii părţilor la situaţia anterioară încheierii contractului, prin care a fost obligat ÎI „Homenco Ruslan” să restituie SRL „Planeta” suma de 292885 lei încasaţi pentru livrarea bunului şi executarea necorespunzătoare a lucrărilor de montare, iar SRL „Planeta” a fost obligată să restituie în natură ÎI „Homenco Ruslan” sistemele de ventilare demontate.

Verificând legalitatea concluziilor din decizia recurată în raport cu argumentele recursului în partea contestată, instanţa de recurs constată că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel este una arbitrară în partea ce ţine de admitere a pretenţiei SRL „Planeta” cu privire la rezoluţiunea contractului nr. 2/3 din 24 februarie 2010 şi aducerea părţilor la situaţia anterioară încheierii contractului, respectiv, soluţia dată în acest sens este incertă, neavând putere de convingere. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelurile a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în mod selectiv la unele erori comise de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză. În situaţia dată, reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs consideră că la judecarea cauzei era necesară verificarea legalităţii hotărârii primei instanţe, cât şi obiectului litigiului în baza argumentelor invocate de apelanţi, după cum impun dispoziţiile art. 373 alin. (5) CPC, pe când contrar normelor de drept procedural, instanţa de apel judecând apelul nu s-a pronunţat şi nu a combătut toate argumentele invocate în cererile de apel, aduse în dezacordul cu hotărârea primei instanţe.

În acest context instanţa de recurs relevă că constatarea instanţei de apel cu referire la faptul că ÎI „Homenco Ruslan” a executat obligaţiile de instalare a sistemului de ventilare a imobilului amplasat în mun. Chişinău, str. Costiujeni 78 cu încălcarea termenului de 60 de zile stabilit de contract şi cu viciile ascunse de ventilare, care au fost admise la montare de antreprenor, care constau în îngustarea canalelor de ventilare a sistemului de ventilare montat, în raport cu sistemul de ventilare proiectat, nu a fost verificată pe deplin în cadrul examinării cauzei, astfel neavând putere de convingere.

La acest capitol este de menţionat că instanţa de apel ajungând la soluţia menţionată a lăsat fără apreciere cuvenită faptul că contractul în baza căruia s-au executat lucrările de instalarea a sistemului de ventilare prevede că termenul de 60 zile este prevăzut pentru procurarea şi livrarea sistemului de ventilare, dar nu şi pentru instalarea acestuia, or, considerînd ca neconcludente afirmaţiile invocat de ÎI „Homenco Ruslan” în acest sens, instanţa de apel nu şi-a motivat nici într-un mot opinia sa.

Instanţa de recurs consideră, că concluzia instanţei de apel în sensul rezoluţionării contractului nr. 2/3 din 24 februarie 2010 încheiat între SRL „Planeta” şi ÎI „Homenco Ruslan” şi aducerii părţilor la situaţia anterioară încheierii contractului este una pripită, bazată doar pe susţinerile invocate de către SRL „Planeta”, fără a da o apreciere cuvenită invocărilor ÎI „Homenco Ruslan”, care a insistat că art. 710 alin.(2) lit. b) Cod civil nu poate fi aplicat la caz, deoarece construcţia canalelor de ventilare la care instanţa de apel a făcut referire sunt construite de SRL „Planeta” şi reprezintă nişte construcţii din cărămidă prin care traversează aerul la toate cele trei nivele ale imobilului construit, pe cînd ÎI „Homenco Rislan” şi-a asumat obligaţia să instaleze sistemul de ventilare tehnic la canalele de ventilare executate însuşi de SRL „Planeta”.

Se mai constată că unul din argumentele indicate de către ÎI „Homenco Ruslan” în cererea de recurs, este că actul, la care a făcut referire instanţa de apel în concluziile sale reprezintă o concluzie a experţilor conform căreia instalarea utilajului tehnic de ventilare „Air france”, care este indicat în proiect nu poate fi instalat din motivul căilor îngustate de trafic al aerului şi a servit drept document pentru instalarea unui alt utilaj tehnic de ventilare a aerului, iar instalarea altui sistem cu capacitate similară şi caracteristici analogice a fost coordonată cu inginerul-proiectant Pavlovscaia Tatiana la data de 10 mai 2011. Iar prin concluzia de expertiză din 21 iunie 2010 Gorbatcov I. şi Gorbatcova G. au concluzionat corespunderea caracteristicelor tehnice ale echipamentului de ventilare instalat celor din proiect (f.d.

115). Cu toate că această concluzie de expertiză constituie o probă materială, care trebuie apreciată şi examinată în ansamblu cu alte probe din dosar conform dispoziţiilor art. 130 alin. (1) şi (2) CPC, la judecarea apelurilor aspectul dat a fost lăsat fără apreciere, fapt ce indică la încălcarea prevederilor aliniatelor (1) şi (2) al art. 373 CPC, care direct stipulează că instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

De altfel, în mod neînţeles au fost apreciate drept neconcludente şi lipsite de importanţă pentru soluţionarea prezentului litigiul raporturile de expertiză iniţiate de fiecare parte a procesului, cu nr. 935 din 10 martie 2012 şi nr. 6618 din 12 martie 2013 după declanşarea prezentului litigiul, care însă la fel constituie probe materiale, cărora urma a fi dată o apreciere corespunzătoare. Or, constatînd că raporturile de expertiză prezentate de părţi sunt contradictorii instanţa urma să dispună efectuarea unei expertize repetate pentru stabilirea culpei fiecăreia din părţi la instalarea necorespunzătoare a sistemului de ventilare.

La acest capitol instanţa de recurs ţine să menţioneze că expertizele şi concluziile experţilor se efectuează în baza problemelor puse spre soluţionare de către instanţă, cât şi în baza documentaţiei prezentată spre analiză şi verificare, respectiv obligaţia în asigurarea experţilor cu materialele necesare este pusă atât în seama părţilor, cât şi a instanţei, în vederea obţinerea unei concluzii explicite asupra întrebărilor supuse expertizării. Prin urmare, reieşind din specificul acţiunii în cauză, instanţa de recurs consideră că în scopul soluţionării juste şi complete a pricinii în cauză, respectiv şi stabilirii celor invocate de părţi, care după cum incontestabil se constată, cer cunoştinţe speciale şi pot fi elucidate doar prin posedarea acestora în acest domeniu şi care pot fi constatate în urma efectuării de către o instituţie abilitată a unei expertize ordonate în acest sens.

Or, prevederile art. 159 alin.(2) şi (3) CPC direct indică că, în cazul cînd nu este de acord cu raportul de expertiză din motivul neîntemeierii sau veridicităţii lui îndoielnice, cînd concluziile mai multor experţi sînt contradictorii, iar aceste deficienţe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului, ori cînd, la efectuarea expertizei, normele procedurale sînt încălcate, instanţa judecătorească poate dispune efectuarea unei expertize repetate. Expertiza repetată se încredinţează unei comisii de experţi. Experţii care au efectuat expertiza anterioară pot oferi comisiei explicaţii, dar nu au dreptul să participe la efectuarea investigaţiilor. Acest fapt indică la examinarea unilaterală a pricinii, ce constituie o încălcare a dreptului ÎI „Homenco Ruslan” de a se bucura de drepturile sale procedurale în condiţiile normelor în vigoare, precum şi a principiul egalităţii armelor în proces.

În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menţionate de către instanţa de apel, direct indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului. În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt şi de drept, care, este diferită de la caz la caz. Iar în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel în partea rezoluţionării contractului nr. 2/3 din 24 februarie 2010 încheiat între SRL „Planeta” şi ÎI „Homenco Ruslan” şi aducerii părţilor la situaţia anterioară încheierii contractului, prin care a fost obligat ÎI „Homenco Ruslan” să restituie SRL „Planeta” suma de 292885 lei încasaţi pentru livrarea bunului şi executarea necorespunzătoare a lucrărilor de montare, iar SRL „Planeta” obligată să restituie în natură ÎI „Homenco Ruslan” sistemele de ventilare demontate,nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii în partea atacată cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a casa decizia instanţei de apel în partea prin care a fost rezoluţionat contractul nr. 2/3 din 24 februarie 2010 încheiat între SRL „Planeta” şi ÎI „Homenco Ruslan” cu aducerea părţilor la situaţia anterioară încheierii contractului prin care: ÎI „Homenco Ruslan” a fost obligată să restituie SRL „Planeta” suma de 292885 lei încasaţi pentru livrarea bunului şi executarea necorespunzătoare a lucrărilor de montare, iar SRL „Planeta” a fost obligată să restituie în natură ÎI „Homenco Ruslan” sistemele de ventilare demontate şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel în această parte.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală în partea dată.

Totodată este de remarcat că instanţa de recurs este în imposibilitatea de a se pronunţa pe marginea legalităţii deciziei instanţei de apel, în partea prin care a fost respinsă cerinţa SRL „Planeta” cu privire la încasarea din contul ÎI „Homenco Ruslan” a prejudiciului material în sumă de 61894 lei şi în partea prin care a fost încasat din contul SRL „Planeta” în beneficiul ÎI „Homenco Ruslan” cheltuielile de judecată în sumă de 7983 lei cu titlu de taxă achitată la depunerea apelului, iar din contul ÎI „Homenco Ruslan” în beneficiul SRL „Planeta” cheltuielile de judecată în sumă de 18989,05 lei, precum şi în partea în care hotărîrea primei instanţe a fost menţinută, deoarece decizia în partea dată nu a fost contestată, iar conform art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Homenco Ruslan”, Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Planeta” împotriva Întreprinderii Individuale „Homenco Ruslan” cu privire la rezoluţiunea contractului, încasarea prejudiciului material, a venitului ratat şi a cheltuielilor de judecată, în partea rezoluţionării contractului nr. 2/3 din 24 februarie 2010 încheiat între SRL „Planeta” şi ÎI „Homenco Ruslan” şi aducerii părţilor la situaţia anterioară încheierii contractului, prin care a fost obligat ÎI „Homenco Ruslan” să restituie SRL „Planeta” suma de 292885 lei încasaţi pentru livrarea bunului şi executarea necorespunzătoare a lucrărilor de montare, iar SRL „Planeta” obligată să restituie în natură ÎI „Homenco Ruslan” sistemele de ventilare demontate, cu restituirea pricinii în partea dată spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva