2ra-2739/14 — Constatarea încălcării dreptului la examenarea întermenrezonabil a cauzei, încasarea prejudiciului moral

prima instanță : V. Boico dosarul nr. 2ra-2739/14 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican DECIZIE 10 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druţă Oleg Sternioală Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Soloviov Anatoli şi Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Soloviov Anatoli împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului de executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 28 noiembrie 2013, în partea încasării prejudiciului moral, prin micșorarea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Soloviov Anatoli, în rest hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 noiembrie 2013 a fost menținută, c o n s t a t ă: La 29 august 2013, Soloviov Anatoli a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului de executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 09 ianuarie 2005, aflîndu-se pe șos. Hîncești mun. Chișinău și traversînd carosabilul a fost lovit de autoturismului de model „BMW 320”, nr. de înmatriculare CJT 316, la volanul căruia se afla Avgust Andrei.

Susține că în urma producerii accidentului rutier menționat a fost pornită urmărirea penală conform elementelor infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, şi anume, încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere de către persoana care conduce mijlocul de transport şi care a provocat vătămarea gravă a integrității corporale, iar lui Avgust Andrei i-a fost înaintată învinuirea în comiterea infracțiunii respective. Menționează că în cadrul examinării cauzei penale, în toate instanțele judecătorești a solicitat și examinarea acţiunii civile, însă, doar peste 26 de luni după depunerea acţiunii civile, instanța de apel a examinat acțiunea sa și la 17 aprilie 2008, a emis decizia, prin care a încasat din contul lui Avgust Andrei în beneficiul său prejudiciu moral în sumă de 50 000 lei, însă decizia nu a fost executată până în prezent.

Invocă reclamantul că la 20 martie 2009, în temeiul hotărârilor instanțelor de judecată pe marginea dosarului penal, a depus acțiunea civilă în ordinea procedurii civile. Conform art. 192 alin.(2) CPC, pricinile privind repararea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrității corporale sau prin altă vătămare se judecă de urgență și în mod prioritar, însă, la caz, procedura civilă separată s-a examinat în prima instanță timp de 34 luni, iar din 24 de ședințe de judecată 9 au fost amânate din cauza lipsei avocatului pârâtului. Mai afirmă reclamantul că la 23 decembrie 2010, a depus o plângere către Consiliul Superior al Magistraturii din Republica Moldova cu privire la nerespectarea termenului rezonabil de examinare a pricinii privind repararea prejudiciului cauzat în urma accidentului rutier, însă, Consiliul Superior al Magistraturii din Republica Moldova a refuzat asigurarea examinării acţiunii în termen rezonabil.

Solicită constatarea faptului încălcării dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea din contul statului în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 60 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 noiembrie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatată încălcarea termenului rezonabil la examinarea cauzei civile privind repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier din 19 ianuarie 2005 și încasat din contul statului în beneficiul lui Soloviov Anatoli suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciul moral și cheltuielile de judecată în mărime de 240 lei, în total suma de 50 240 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2014, a fost admis apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și modificată hotărârea primei instanțe, în partea încasării sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi micșorat cuantumul prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Soloviov Anatoli de la 50 000 lei pînă la 25 000 lei. În rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută. La 07 iulie 2014, Soloviov Anatoli a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului recurentul Soloviov Anatoli a invocat că în conținutul deciziei pronunțate instanța de apel s-a referit doar la fraze generale din conținutul prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 și nu a menționat nici un argument ce ar justifica modificarea hotărîrii primei instanțe prin micșorarea cuantumului prejudiciului moral de la 50 000 lei pînă la 25 000 lei. Menționează că contrar prevederilor art. 4 alin. (1) la Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, Ministerul Justiției al RM nu a confirmat lipsa încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier și deși, a recepționat Raportul judecătoriei Centru cu 8 zile înainte de ședința de judecată a primei instanțe din 28 noiembrie 2013, nu a prezentat instanței referința pe marginea cererii de chemare în judecată și nici nu s-a prezentat în ședința de judecată a primei instanțe.

Mai mult decît atît fiind înștiințat în mod legal despre data, locul și ora examinării cauzei intimatul nu s-a prezentat consecutiv în trei ședințe de judecată a primei instanțe, iar la a patra ședință deși, reprezentantul intimatului s-a prezentat, nu a prezentat instanței procura ce ar confirma împuternicirile. Astfel, consideră că Ministerul Justiției al RM prin neprezentarea în ședința de judecată a primei instanțe a recunoscut acțiunea și a fost de acord cu hotărîrea pronunțată, iar cererea de apel a depus-o cu scopul de a-l lipsi de posibilitatea de a-și susține poziția, întrucît în instanța de apel Ministerul Justiției al RM a prezentat probele ce urmau să fie prezentate în prima instanță.

Susține recurentul, că instanța de apel a examinat cauza cu încălcarea prevederilor art. 372 CPC, și a lăsat fără apreciere faptul că apelantul a prezentat în susținerea cererii de apel probele ce urma să le prezinte pentru apreciere la examinarea cauzei în prima instanță. Mai invocă că instanța de apel în partea motivată a deciziei nu s-a expus asupra circumstanțelor invocate de el, nu a dat apreciere argumentelor invocate în susținerea poziției sale și s-a doar asupra argumentelor a Ministerului Justiției al RM și a modificat hotărîrea primei instanțe prin micșorarea cuantumul prejudiciului moral încasat în favoarea sa în mod nejustificat. Menționează că el este invalid de gradul II și are probleme de sănătate din care motiv a fost nevoit să fie de acord cu hotărîrea primei instanțe, însă intimatul prin depunerea cereri de apel a insistat în mod declarativ să fie admisă cererea de apel prin ce i-a cauzat suferințe morale și mai mari.

La 05 august 2014, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe în sensul diminuării sumei acordate. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Cu referirile la prevederile art. 239, 240 alin.(1) CPC, recurentul a invocat că decizia instanței de apel a fost întemeiată pe un șir de concluzii ce derivă din aplicarea eronată a normelor de drept material ce reglementează repararea prejudiciului moral cauzat prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei a reținut faptul că ședințele de judecată au fost amânate în repetate rânduri din diverse motive, cum ar fi: la solicitarea părților, antrenarea părților în alte procese de judecată, neprezentarea părților la ședințele de judecată, atacarea actelor de dispoziție cu recurs, lipsa translatorului, expirarea termenului preconizat pentru ședința de judecată, necesitatea pregătirii referinței, pe motiv de boală a judecătorului, însă, majoritatea ședințelor de judecată desfășurate pe marginea cauzei indicate, au fost lucrative, iar motivul amânării examinării pricinii civile constituia expirarea termenului preconizat pentru examinarea cauzei, fapt ce nu poate fi calificat drept o tergiversare a examinării cauzei de către instanța de judecată, cu atât mai mult că examinarea cauzei în termenul pretins nu poate fi considerat drept temei de reparare a prejudiciului de la bugetul de stat.

Menționează că instanța de apel, deși, a indicat în decizie că a ținut cont de criteriile de apreciere a justeței duratei procedurilor, aceasta a omis să indice şi faptului că tergiversarea judecării pricinii civile s-a datorat inclusiv comportamentului intimatului în calitate de participant la proces, în special faptul că în cadrul ședinței din 15 noiembrie 2010, anume la demersul intimatului instanța de judecată a amânat examinarea cauzei pentru o perioadă nedeterminată.

În aceiași ordine de idei, ca neîntemeiat se prezintă și prejudiciul moral încasat din bugetul de stat precum și constatarea încălcării dreptului intimatului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, deoarece, instanța de apel la emiterea deciziei nu a reținut prevederile art. 2 alin. (2) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, care indică că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Consideră că admiterea unei situații contrare celei menționate sus, ar determina crearea unui precedent judiciar, care ar permite persoanelor responsabile de tergiversare a examinării cauzelor în instanța de judecată să obțină beneficii necuvenite de la bugetul de stat, astfel, îmbogățindu-se fără justă cauză. Indică că prin noțiunea de prejudiciu moral se înțeleg suferințele psihice sau fizice cauzate prin acțiuni sau omisiuni care atentează la valorile nepatrimoniale ce aparțin persoanei din momentul nașterii sau la bunurile dobândite prin lege, iar, mărimea prejudiciului moral urmează să fie proporțională cu sumele acordate de Curtea Europeană în cauze similare, adică în cauze care vizează violări similare ale Convenţiei şi care sunt îndreptate împotriva Republicii Moldova sau a țărilor cu un nivel de dezvoltare economică comparabil cu cel al Republicii Moldova.

De asemenea, invocă că pct. 28 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 9 octombrie 2006, cu privire la aplicarea de către instanțele de judecată a legislației, reglementează repararea prejudiciului moral și care indică că obligația de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral o exercită partea vătămată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei nu este clar cînd a fost expediată copia deciziei instanței de apel din 22 aprilie 2014 recurenților întrucît scrisoarea ce se conține în acest sens la materialele cauzei nu este datată (f.d. 91). Totodată înscrisurile din dosar nu conțin careva date care ar confirma faptul recepționării copiei deciziei instanței de apel de către recurenți.

Astfel, instanţa de recurs consideră că atît recurentul Soloviov Anatoli cît şi recurentul Ministerul Justiției al RM s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la 07 iulie 2014 și respectiv la 05 august 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Soloviov Anatoli este neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul Ministerului Justiției al Republicii Moldova urmează a fi admis cu modificarea deciziei instanței de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe. La caz este constatat că Soloviov Anatoli, făcând uz de noul remediu intern în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin acţiunea formulată solicită constatarea faptului încălcării dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea din contul statului în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 60 000 lei.

Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la concluzia temeiniciei parțiale a cerințelor lui Soloviov Anatoli, reţinînd că deși, în cadrul examinării cauzei nu au fost constatate careva acte, acțiuni sau inacțiuni întreprinse sau neîntreprinse de către instanțele judecătorești care au dus la tergiversarea intenționată sau neîntemeiată a examinării cauzei cu privire la repararea prejudiciului material cauzat în urma accidentului rutier din 09 ianuarie 2005, durata în care a fost judecată cauza este una îndelungată ce depășește termenul rezonabil admis pentru judecarea unei pricini privind recuperarea prejudiciului cauzat sănătății din culpă.

Astfel, prima instanță a constatat încălcarea termenului rezonabil la examinarea cauzei civile privind încasarea prejudiciului material și moral în legătură cu cauzarea de daune sănătății în urma accidentului rutier și a dispus încasarea din contul statului în beneficiul lui Soloviov Anatoli a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat în urma încălcării termenului rezonabil la examinarea cauzei și a sumei de 240 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Judecînd apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, instanța de apel, verificând legalitatea hotărârii primei instanţe, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia temeiniciei apelului, modificînd hotărîrea primei instanţe în partea admiterii cerințelor cu privire la repararea prejudiciului moral prin micșorarea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Soloviov Anatoli însă eronat a stabilit mărimea prejudiciului moral încasat în beneficiul reclamantului.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs remarcă că, Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale la art. 6 § 1 statuează că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Conform art. 2 alin. (1) şi (2) a Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilire de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Respectiv, cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei precum şi exercitarea căilor de atac. Iar, în sensul art. 2 alin. (1) şi (2) a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 este de înţeles că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, dacă se constată o atare încălcare.

Instanţa de recurs menţionează că în legislaţia naţională celeritatea judecării proceselor nu este consacrată în mod expres. Însă, Codul de procedură civilă cuprinde norme prin care se asigură soluţionarea, într-un termen rezonabil, a cauzelor deduse judecăţii, indiferent de natura lor. Astfel, în conformitate cu art. 4 CPC, sarcinile procedurii civile constau în judecarea justă, în termen rezonabil, a cauzelor de apărare a drepturilor încălcate sau contestate, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi asociaţiilor lor, ale autorităţilor publice şi ale altor persoane care sunt subiect e ale raporturilor juridice civile, familiale, de muncă şi ale altor raporturi juridice, precum şi în apărarea intereselor statului şi ale societăţii, în consolidarea legalităţii şi a ordinii de drept, în prevenirea cazurilor de încălcare a legii.

Iar, art. 192 alin. (1) CPC, indică că pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt: complexitatea pricinii, comportamentul participanţilor la proces, conduita instanţei judecătoreşti şi a autorităţilor relevante, importanţa procesului pentru cel interesat. Respectarea termenului rezonabil de judecare a pricinii se asigură de către instanţă. Din materialele pricinii se constată cu certitudine că la data de la data de 20 martie 2009, Soloviov Anatoli a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Avgust Andrei cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier din 09 ianuarie 2005 (f.d.

9-13 Vol. I). Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25 septembrie 2009, cererea de chemare în judecată depusă de către Soloviov Anatoli a fost scoasă de pe rol din motivul neprezentării reclamantului și a reprezentantului său (f.d. 26 Vol. I). Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 noiembrie 2009, a fost admisă cererea lui Soloviov Anatoli, anulată încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25 septembrie 2009, și dispusă examinarea în continuare a pricinii în fond (f.d. 33-34 Vol. I). Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 iunie 2010, a fost admisă cererea lui Soloviov Anatoli și în scopul asigurării acțiunii a fost aplicat sechestru pe ½ cotă parte din apartamentul nr. 89 din bd.

Moscovei 14/1 mun. Chișinău ce aparține cu drept de proprietate lui Avgust Andrei (f.d. 50-51 Vol. I). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 august 2010, a fost respins recursul declarat de Avgust Andrei și menținută încheierea primei instanțe (f.d. 55 Vol. I). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2010 a fost respins recursul declarat de Soloviov Anatoli și menținută încheierea primei instanțe (f.d. 53 Vol. I). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 ianuarie 2012 a fost respinsă cererea lui Soloviov Anatoli cu privire la recuzarea judecătorului Daria Șușchevici (f.d. 113-114 Vol. I). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 februarie 2012, acțiunea lui Soloviov Anatoli a fost admisă parțial fiind încasat de la Avgust Andrei în beneficiul lui Soloviov Anatoli prejudiciul material în mărime de 2 150 lei (f.d.

118-119 Vol. I). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2012, a fost respins apelul declarat de către Soloviov Anatoli și menținută hotărîrea primei instanțe (f.d. 140-141 Vol. I). Iar, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 martie 2013, recursul declarat de către Soloviov Anatoli a fost considerat inadmisibil (f.d. 154-157). Astfel, se constată că pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Soloviov Anatoli împotriva lui Avgust Andrei cu privire la repararea prejudiciului material și moral s-a aflat în curs de examinare în perioada 20 martie 2009 – 27 martie 2013, respectiv 3 ani și 11 luni. Ca urmare a informaţiei relatate şi celei conţinute în raportul prezentat de către Judecătoria Centru mun.

Chișinău, instanţa de recurs notează că caracterul rezonabil al duratei procesului trebuie evaluat în lumina circumstanţelor cauzei, în special a criteriilor de apreciere a termenului rezonabil de judecare a pricinii cum sunt: complexitatea cauzei, comportamentul părţilor, precum şi miza (interesul) pentru reclamant (a se vedea, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, §43, ECHR 2000- VII şi Cravcenco v. Moldova, nr. 13012/12, 15 ianuarie 2008). În această ordine de idei, Colegiul consideră că din punct de vedere a complexităţii această cauză este nu dificilă factologic sau juridic, nu necesită o muncă juridică vastă, fiind una medie de complexitate, având în vedere subiecţii în proces, obiectul litigiului, materialul probator, şi cadrul legal în baza cărui urma a fi verificate circumstanțele cauzei.

În ceia ce priveşte conduita autorităţilor naţionale, Colegiul notează că, judecarea cauzei a derulat cu mai multe omisiuni şi încălcări procedurale din partea instanţelor de judecată, lipsa dovezii citării legale, citarea repetată a părților, inclusiv multiplele amânări ale şedinţelor de judecată şi din cauza neprezentării participanţilor la proces, lipsa translatorului, contestarea actelor de dispoziție a instanței cu recurs, expirarea termenului preconizat pentru ședința de judecată, ce au dus la întârzieri nejustificate de judecare a cauzei. Aici se va remarca omisiunea instanţelor de judecată în asigurarea citării legale a participanţilor la proces şi neaplicarea sancţiunilor procedurale întru evitarea tergiversării judecării cauzei din cauza neprezentării participanţilor la proces.

Totodată, instanţa de recurs, la acest compartiment constată şi faptul, că deşi, la caz unele amânări ale şedinţelor de judecată se datorează şi acţiunilor recurentului- reclamant, ultimul nu poate fi considerat responsabil pentru perioada examinării cauzei civile, or comportamentul acestuia a fost în limita drepturilor procedurale de care se bucură părţile în proces, întru apărarea intereselor şi drepturilor sale. Instanţa de recurs menţionează că în sensul Legii enunţate, miza pentru Soloviov Anatoli în procedura civilă analizată la caz există, or ultimul a pretins la repararea prejudiciului material cauzat în urma accidentului rutier din 09 ianuarie 2005, care a și constituit obiect al litigiului al cărui termenul rezonabil de examinare s-a constatat a fi încălcat în speţă.

În conexiunea celor relatate și reieşind din perioada examinării cauzei civile, de atitudinea părţilor la judecarea cauzei, de complexitatea ei, precum şi miza (interesul) pentru reclamant, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cerinţa cu privire la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, prevăzută de legea naţională şi articolul 6 § 1 al Convenţiei, nu a fost respectată, aspect care generează constatarea acestei încălcări, și atestă corectitudinea soluţiei instanţei de apel în sensul dat. Totodată, este de menţionat că odată cu formularea acţiunii în prezenta speţă, Soloviov Anatoli a pretins şi la compensarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei, ca urmare a suferinţelor cauzate prin tergiversarea examinării cauzei civile, invocînd că este invalid de gradul II iar prin tergiversarea examinării cauzei i-a fost agravată starea sănătății.

În conformitate cu art. 4 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. Iar, în conformitate cu art. 5 alin. (1) al aceleiaşi legi, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

În consecinţă, stabilind că lui Soloviov Anatoli i-a fost cauzat un anumit nivel de stres şi frustrare, ca urmare a duratei excesive a procedurii civile, instanţa de recurs justifică dreptul acestui la repararea prejudiciului moral cauzat. Totodată, instanţa constată că cuantumul prejudiciului moral pretins de către Soloviov Anatoli în sumă de 60 000 lei, cît şi acel încasat de instanța de apel în mărime de 25 000 lei vădit disproporţional şi excesiv în raport cu criteriile stabilite la caz şi principiul general al echităţii. În această susţinere vine şi jurisprudenţa CEDO în cazul SRL Deservire versus Moldova, unde Curtea a acordat cu titlu de prejudiciu moral 600 Euro pentru violarea art. 6 § 1 CEDO în ce priveşte durata procedurilor timp de 6 ani şi în cazul Cravcenco versus Moldova, unde Curtea a acordat cea mai mare sumă de 3000 Euro pentru 10 ani de examinare a unui litigiu de muncă.

Nu este de neglijat şi importanţa unificării practicii judiciare a instanţelor naţionale la acordarea despăgubirilor morale în cazuri similare celor indicate, fiind constatat că cuantumul acordat cu titlu de prejudiciu moral în speţe examinate în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 variază de la 500 lei până la 35000 lei. În contextul dat, instanţa de recurs va remarca că instanța de apel, ignorând cele descrise, eronat a apreciat prejudiciul pretins de către Soloviov Anatoli acordându-i într- un cuantum de 25 000 lei, ce este excesiv şi unul vădit disproporţional, motiv care impune modificarea deciziei instanței de apel în partea dată.

Prin urmare, avînd în vedere cele de mai sus şi hotărînd în mod echitabil, Colegiul consideră necesar să modifice decizia instanței de apel în sensul acordării reclamantului a sumei de 10 000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu moral, ţinînd cont de faptul că valoarea compensaţiei de 25 000 lei ar fi una excesivă şi ar reprezenta un venit nejustificat.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţa de apel, verificarea suplimentară a cărorva dovezi nefiind necesară, Completul Colegiului, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat e către Soloviov Anatoli, admite recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova şi a modifica decizia instanţei de apel, micşorînd suma încasată din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor RM, în beneficiul lui Soloviov Anatoli cu titlu de prejudiciu moral de la 25 000 lei până la 10 000 lei, iar în rest de a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Soloviov Anatoli. Se admite recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Soloviov Anatoli împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului de executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral după cum urmează: Se micşorează suma încasată din contul bugetului de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Soloviov Anatoli cu titlu de prejudiciul moral de la 25 000 (două zeci și cinci mii) lei pînă la 10 000 ( zece mii) lei.

În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2014, se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță Oleg Sternioală Tamara Chişca-Doneva