2ra-2604/15 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil

Prima instanţă: V. Chisilița dosarul nr. 2ra-2604/15 (Judecătoria Buiucani mun. Chișinău) Instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc (Curtea de Apel Chişinău) DECIZIE 18 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Galina Stratulat Iuliana Oprea, Ion Druţă examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, recursurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Soloviov Anatoli, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Soloviov Anatoli împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Soloviov Anatoli, admis apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, casată integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 16 martie 2015 și emisă o nouă hotărîre de admitere parțială a acțiunii, c o n s t a t ă La 17 decembrie 2014 Soloviov Anatoli a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 09 ianuarie 2005, în mun. Chișinău la intersecția șos. Hîncești și str. Hîncești a fost accidentat de automobilul de model BMV-320i cu număr de înmatriculare CJT 316, la volanul căruia se afla Avgust Andrei. În urma accidentului, dânsul a depus împotriva lui Avgust Andrei cerere de chemare în judecată cu privire la repararea prejudiciului cauzat.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 17 aprilie 2008 s-a dispus încasarea din contul lui Avgust Andrei în beneficiul său a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar la 06 februarie 2009 a fost intentată procedura de executare silită în respectiva cauză. Susține reclamantul că la 31 mai 2011 executorul judecătoresc Doroftei Igor a emis încheierea cu privire la calcularea penalității pentru neexecutarea hotărîrii judecătorești, care a fost contestată în judecată de către debitor și creditor. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 07 februarie 2012 a fost respinsă cererea lui Soloviov Anatoli și admisă cererea lui Avgust Andrei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2012 a fost casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 07 februarie 2012 și adoptată o nouă hotărîre de admitere a cererii lui Soloviov Anatoli și respingere a cererii lui Avgust Andrei. Enunță reclamantul că în baza deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2012, la 22 noiembrie 2012 dânsul a înaintat executorului judecătoresc Doroftei Igor o cerere prin care a solicitat executarea silită a hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 17 aprilie 2008 și calcularea penalităților aferente pentru neexecutarea ei la situația din 01 decembrie 2012, care însă a fost respinsă prin încheierea executorului judecătoresc din 22 noiembrie 2012. La 20 decembrie 2012 Soloviov Anatoli a depus cerere de chemare în judecată cu privire la contestarea acțiunilor executorului judecătoresc Doroftei Igor.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 februarie 2013 a fost admisă parțial cererea lui Soloviov Anatoli și anulată încheierea executorului judecătoresc din 22 noiembrie 2012, în rest pretențiile au fost respinse. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Soloviov Anatoli și Avgust Andrei au contestat-o cu recurs, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2013 au fost admise recursurile înaintate, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 februarie 2013 și restituită pricina spre rejudecare în instanța de fond. Ulterior, prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 decembrie 2013, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2014, a fost respinsă cererea lui Soloviov Anatoli cu privire la contestarea acțiunilor executorului judecătoresc.

Subliniază reclamantul că conform art. 163 alin. (1) Cod de Executare, astfel de cereri se examinează în termen de 30 zile, pe când prezenta cererea s-a aflat pe rolul instanțelor de judecată 1 an și 6 luni (546 de zile). În asemenea circumstanțe, cere reclamantul Soloviov Anatoli încasarea din contul statului în beneficiul dânsului a prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei pentru încălcarea dreptului la judecarea cauzei sale în termen rezonabil. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 martie 2015 acţiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Soloviov Anatoli suma de 1 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 18 iunie 2015 a fost respins apelul declarat de către Soloviov Anatoli, admis apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, casată integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 martie 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea lui Soloviov Anatoli a fost admisă parțial, cu încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul dânsului a sumei de 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 24 august 2015 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015, solicitînd admiterea 2 recursului, casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărîri de respingere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului, recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a invocat că instanța de apel a interpretat și aplicat în mod eronat normele de drept material care reglementează repararea prejudiciului moral fără a lua în considerație faptul că Soloviov Anatoli în paralel s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată cu privire la încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 17 aprilie 2008. Astfel, prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01 aprilie 2015, respectiva acțiune a fost admisă parțial, cu încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Soloviov Anatoli a sumei de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Susține recurentul că din hotărîrea sus-menționată, rezultă că perioada de examinare în instanța de judecată a contestațiilor împotriva actelor executorului judecătoresc, a fost luată în calcul la stabilirea duratei totale a procedurii de executare și prin urmare, mărimea prejudiciului a fost stabilită ținîndu-se cont de acele 18 luni la care face trimitere intimatul în prezentul litigiu. Suplimentar, subliniază Ministerul Justiției că Soloviov Anatoli nu a demonstrat un comportament personal ireproșabil în cadrul procesului pentru care pretinde despăgubire, înaintând cereri de amânare a examinării cauzei. La 02 septembrie 2015 și Soloviov Anatoli a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei contestate cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

Recurentul Soloviov Anatoli în motivarea recursului a indicat că instanța de apel neîntemeiat a micșorat suma prejudiciului moral solicitat spre încasare, neținând cont de faptul că dânsul, invalid de gradul al II-lea, a suferit o daună morală considerabilă, care i-a agravat și mai mult starea de sănătate precară, pe care o evaluează în sumă de 100 000 lei. Invocă recurentul că pe parcursul examinării cauzei anterioare, au fost comise multiple erori judiciare care i-au afectat drepturile fundamentale, însă la determinarea mărimii prejudiciului moral instanțele judecătorești ierarhic inferioare au desconsiderat acest fapt. Mai relatează recurentul Soloviov Anatoli că atât Judecătoria Buiucani mun.

Chișinău, cât și Curtea de Apel Chișinău în mod neîntemeiat au respins cerințele sale privind compensația cheltuielilor judiciare în sumă de 180 lei pentru traducerea în limba de stat a cererii de chemare în judecată, deși la materialele cauzei a fost anexat bonul de plată respectiv. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că copia deciziei motivate a Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2015 a fost recepționată de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 03 iulie 2014 (f.d. 144), iar recurentul Soloviov Anatoli a prezintat în original plicul poștal prin care i-a fost expediată la 02 iulie 2015 copia deciziei contestate (f.d.

158). În circumstanțele relevate, recursurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Soloviov Anatoli la 24 august 2015 și, respectiv 02 septembrie 2015, se consideră depuse în termenul prevăzut de lege. 3 La 21 septembrie 2015 în adresa Ministerului Justiției și Soloviov Anatoli au fost expediate copiile recursurilor declarate, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei la acestea. La 26 octombrie 2015 Soloviov Anatoli a depus referință la recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui, cu admiterea recursului declarat de dânsul. Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu a înaintat referință la recursul lui Soloviov Anatoli.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 28 octombrie 2015 recursurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Soloviov Anatoli au fost considerate admisibile. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentele recursuri se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs și opinia expusă în referința lui Soloviov Anatoli, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile urmează a fi admise cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Potrivit art. 163 alin. (1) Codul de executare, reclamaţiile din cererea privind contestarea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc se înaintează împotriva creditorului sau debitorului. Cererea se judecă în condiţiile Codului de procedură civilă şi se examinează în instanţă de judecată (inclusiv în cea ierarhic superioară) în cel mult 30 de zile. Prin prisma art. 192 alin. (1) CPC, pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt: complexitatea pricinii, comportamentul participanţilor la proces, conduita instanţei judecătoreşti şi a autorităţilor relevante, importanţa procesului pentru cel interesat. Respectarea termenului rezonabil de judecare a pricinii se asigură de către instanţă.

Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Potrivit art. 2 alin. (6) al Legii enunţate, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita 4 organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

Astfel, prin prisma normelor de drept citate supra, doar întârzierile imputabile autorităţilor judiciare competente pot avea ca consecinţă eventuala constatare a depăşirii unui termen rezonabil în care trebuia să fie judecată cauza, iar aprecierea şi repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea termenului rezonabil, se face luând în considerare încălcările comise din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Suplimentar, instanţa de recurs reiterează că potrivit jurisprudenţei de referinţă degajată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie evaluată în lumina circumstanţelor cauzei, ţinând cont de următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi al autorităţilor relevante şi importanţa cauzei pentru reclamant (cauza Frydlender c. Franţei, hotărârea Marei Camere din 27 iunie 2000). Deşi legislaţia internă nu oferă o descifrare a noţiunii de „termen rezonabil”, se accentuează că prin obligarea respectării unui astfel de termen pentru înfăptuirea actului justiţiei atât normele naţionale cât şi cele internaţionale invocă administrarea justiţiei fără întârzieri neconforme de natură a-i compromite eficacitatea şi responsabilitatea, statul fiind responsabil pentru activitatea autorităţilor publice, inclusiv ale instanţelor judecătoreşti.

Se reţine că în cazul în care speţa implică o anumită complexitate, trebuie menţinut „justul echilibru” între exigenţele celerităţii procedurilor judecătoreşti şi principiul general al bunei administrări ai justiţiei (cauza Boddaert c. Belgiei, decizia cu privire la admisibilitate din 12 octombrie 1992). Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii rezultă că la 20 decembrie 2012 Soloviov Anatoli a depus cerere de chemare în judecată cu privire la contestarea acțiunilor executorului judecătoresc Doroftei Igor. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 februarie 2013 a fost admisă parțial cererea lui Soloviov Anatoli și anulată încheierea executorului judecătoresc din 22 noiembrie 2012, în rest pretențiile au fost respinse.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Soloviov Anatoli și debitorul Avgust Andrei au contestat-o cu recurs la Curtea de Apel Chișinău. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2013 au fost admise recursurile înaintate de către Soloviov Anatoli și Avgust Andrei, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19 februarie 2013 și restituită pricina spre rejudecare în instanța de fond. Iar prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 decembrie 2013, menținută prin decizia irevocabilă a Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2014, a fost respinsă cererea lui Soloviov Anatoli cu privire la contestarea acțiunilor executorului judecătoresc (f.d. 43-44). Din raportul motivat prezentat de către Judecătoria Centru mun.

Chișinău și actele judecătorești adoptate în pricina, pentru examinarea căreia recurentul- reclamant pretinde încălcarea dreptului său garantat de art. 6 CEDO și Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, rezultă că ședințele de judecată pe dosar au fost fixate cu pauze îndelungate, inclusiv de aproape 4 luni (Judecătoria Centru mun. Chișinău), fără 5 vreun motiv întemeiat. Deși pricina respectivă a avut o certă importanță pentru recurentul Soloviov Anatoli, în dosarul anterior el solicitând contestarea acțiunilor executorului judecătoresc privind refuzul calculării dobânzilor și penalităților rezultate din întârzierea executării unei hotărâri favorabile dânsului prin care s-a dispus repararea prejudiciului moral cauzat în urma unui accident rutier.

Iar în condiţiile în care respectiva cauza intentată în baza cererii lui Soloviov Anatoli cu privire la contestarea acțiunilor executorului judecătoresc, este una de o complexitate redusă, instanța de judecată având competența doar să verifice legalitatea acțiunilor executorului judecătoresc, fără a fi necesară audierea martorilor, antrenarea în proces a persoanelor interesate, dispunerea efectuării expertizei sau altor acțiuni procesuale complexe și de lungă durată, s-a aflat în examinare pe marginea fondului peste perioada de un an calendaristic, termenul rezonabil de examinare a cauzei nu a fost respectat, iar exigenţele unei bune administrări a justiţiei erau susceptibile a fi atinse şi fără prelungirea excesivă a termenelor.

În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia instanţelor ierarhic inferioare privind constatarea încălcării dreptului lui Soloviov Anatoli la examinarea în termen rezonabil a cauzei sale, cu încasarea în beneficiul dânsului a sumei de 1 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în condiţiile în care examinarea cererii cu privire la contestarea acțiunilor executorului judecătoresc în două grade de jurisdicţie (Judecătoria Centru mun. Chişinău şi Curtea de Apel Chişinău) a durat per total 1 an și 6 luni (546 de zile) din momentul depunerii cererii în prima instanţă şi până la pronunţarea unei hotărâri irevocabile, incluzând şi termenele reexaminării fondului cauzei la rejudecare.

Nu poate fi reținut argumentul recurentului Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu privire la netemeinicia prezentei acțiuni înaintate de către Soloviov Anatoli pe motiv că ultimul în paralel s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată cu privire la încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, cererea fiind admisă în parte, iar perioada de examinare în instanța de judecată a contestațiilor împotriva actelor executorului judecătoresc fiind luată în calcul la stabilirea duratei totale a procedurii de executare. Or, cererea lui Soloviov Anatoli cu privire la încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 17 aprilie 2008 se referă la alt drept fundamental al subiectului – și anume la executarea hotărârii judecătorești în termen rezonabil, iar constatarea de către instanța judecătorească a încălcării acestui drept la examinarea unei alte pricini nu are vreo influență asupra actualelor pretenții cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil, recurentului- reclamant în virtutea art. 6 CEDO și Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 fiindu-i garantate ambele drepturi în mod separat.

Referitor la argumentul Ministerului Justiției privind lipsa unui comportament ireproșabil din partea lui Soloviov Anatoli, care a înaintat cerere privind amânarea examinării cauzei anterioare, instanța de recurs reține că într-adevăr, recurentul- reclamant a depus cerere de amânare a examinării cauzei invocându-se drept motiv 6 așteptarea răspunsului la demersul adresat către executorii judecătorești Chiosu Anatolie, Coadă Rodica și Iftodii Snejana relevant pentru soluționarea respectivei pricini (f.d. 66). Însă adresarea de Soloviov Anatoli către instanță pe parcursul examinării cauzei în fond (inclusiv rejudecare) și recurs a unei singure cereri de amânare, cu indicarea unui motiv suficient precum este colectarea de probe, nu poate fi apreciată ca lipsa unei conduite corespunzătoare din partea subiectului, sau ca tentativă de tergiversare a examinării respectivei cauze.

Prin urmare, argumentul în cauză nu poate servi drept temei de respingere a acțiunii lui Soloviov Anatoli. Cât privește argumentul recurentului Soloviov Anatoli precum că echivalentul prejudiciului moral de 1 000 lei este insuficient și vădit nepropoțional în raport cu mărimea reală a daunei morale cauzate lui, dânsul fiind îndreptățit să-i fie reparat prejudiciul moral în mărime de 100 000 lei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie îl apreciază ca fiind neîntemeiat. Or, la determinarea cuantumului prejudiciului moral urmează să se respecte criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale şi echitabile, adică trebuie stabilite în aşa fel încît să asigure efectiv o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat, ca să fie menţinut echilibrul între daunele efectiv pricinuite şi suma acordată.

Iar la cazul din speţă suma de 1 000 lei încasată cu titlu de prejudiciu moral este una justă şi proporţională, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv suportat de către recurentul-reclamant. Referitor la argumentul lui Soloviov Anatoli precum că instanțele ierarhic inferioare nu s-au expus asupra cerinței dânsului despre compensarea cheltuielilor judiciare în sumă de 180 lei pentru traducerea în limba de stat a cererii de chemare în judecată, instanța de recurs enunță că acesta nu poate servi drept temei de emitere a unei hotărâri noi prin care să fie admisă pretenția în cauză, deoarece în fața Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău recurentul-reclamant nu a înaintat cerința cu privire la compensarea cheltuielilor judiciare în sumă de 180 lei, doar anexând la materialele dosarului chitanța despre plata costului traducerii de 180 lei (f.d.

8), și a pretins compensarea cheltuielilor de judecată abia în textul cererii de apel motivat (f.d. 115-118), deși conform art. 372 alin. (3) CPC, în fața instanței de apel nu pot fi înaintate pretenții noi. Alte argumente invocate în recursurile declarate nu au relevanţă, deoarece nu constituie temei pentru pronunțarea unei soluții diferite pe marginea fondului prezentei pricini, şi urmează a fi respinse. Având în vedere raționamentele elucidate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că atât Judecătoria Buiucani mun. Chișinău, cât și Curtea de Apel Chișinău corect au decis asupra temeiniciei parțiale a acțiunii lui Soloviov Anatoli, încasând în beneficiul acestuia suma de 1 000 lei, care la caz este una rezonabilă și proporțională daunelor morale suportate de justițiabil.

Însă Curtea de Apel Chișinău prin decizia contestată din 18 iunie 2015 în mod greșit a concluzionat că Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova este autoritatea publică prin intermediul căreia din bugetul de stat în beneficiul lui Soloviov Anatoli 7 urmează a fi încasat prejudiciul moral, pe când precum just a conchis Judecătoria Buiucani mun. Chișinău în hotărârea din 16 martie 2015, autoritatea publică competentă la caz este Ministerul Justiției al Republicii Moldova. Or, prin prisma art. 2 alin. (7) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, organul care reprezintă statul în instanţă de judecată pe categoria de cauze în care se reclamă încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, este Ministerul Justiţiei.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea enunțată, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. Aliniatul (2) al art. 6 din Lege stabileşte că, instanţa de judecată prezintă din oficiu titlul executoriu, emis în baza hotărârii judecătoreşti irevocabile, spre executare Ministerului Justiţiei şi informează părţile despre acest fapt. La solicitarea Ministerului Justiţiei, creditorul prezintă, în termen de 5 zile, datele bancare necesare pentru executarea titlului executoriu.

Titlul executoriu, eliberat în baza hotărârii irevocabile, poate fi prezentat spre executare Ministerului Justiţiei şi de către creditor, cu anexarea datelor bancare necesare, în vederea efectuării transferului. Conform alin. (3) şi (4) ale articolului dat, în decurs de 10 zile din data prezentării titlului executoriu, eliberat în baza hotărârii judecătoreşti irevocabile, Ministerul Justiţiei remite Ministerului Finanţelor titlul executoriu, împreună cu hotărârile judecătoreşti emise pe cauza respectivă, şi datele bancare ale creditorului. Titlul executoriu se va executa de către Ministerul Finanţelor, în conformitate cu procedura şi termenele stabilite prin Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar.

Astfel, din conţinutul normelor de drept citate supra rezultă că instanţele judecătoreşti urmează să dispună acordarea unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, prin intermediul Ministerului Justiţiei, şi nu prin intermediul Ministerului Finanţelor, ultimul conform prevederilor legale, având doar sarcina executării titlului executoriu după remiterea acestuia de către Ministerul Justiţiei împreună cu hotărârile judecătoreşti emise pe cauza respectivă, şi datele bancare ale creditorului. Drept consecință, Curtea de Apel Chișinău deși în fond just a împărtășit raționamentele primei instanțe privind temeinicia în parte a acțiunii lui Soloviov Anatoli, în mod eronat a decis asupra încasării în beneficiul acestuia a sumei adjudecate cu titlu de prejudiciu moral din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor, fiind corectă opțiunea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău pentru Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este legală şi întemeiată, decizia instanţei de apel fiind în fond corectă, însă fundamentată pe o interpretare şi aplicare eronată a normelor de drept material în ceea ce privește autoritatea publică prin intermediul căreia de la bugetul de stat urmează a fi încasat prejudiciul moral în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de 8 Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Soloviov Anatoli, a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015 şi a menţine hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 16 martie 2015. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admit recursurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Soloviov Anatoli. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 martie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Soloviov Anatoli împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă 9