2ra-3400/14 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – E. Cojocari dosarul nr. 2ra-3400/14 instanţa de apel – N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „V & E Construct” împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „V & E Construct” şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 10 martie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 29 octombrie 2013, SRL „V & E Construct” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău 19 decembrie 2011, Consiliul municipal Chişinău a fost obligat să emită actul administrativ prin care să transmită în locaţiune SRL „V & E Construct” încăperile cu destinaţie nelocativă nr. 36, 36A din str. N. Titulescu, 1, lit. A, cu suprafaţa de 37 m.p.. Menţionează că la 17 ianuarie 2011 această hotărâre a fost expediată şi înregistrată pentru executare în cancelaria Primăriei mun.

Chişinău, şi ulterior expediată pentru cunoştinţă şi executare Direcţiei generale economie, reforme şi relaţii patrimoniale. Afirmă că conform deciziei nr. 4/11 din 26 septembrie 2003 a fost aprobat Regulamentul de gestionare a clădirilor, construcţiilor şi încăperilor cu altă destinaţie decât cea locativă - proprietatea municipală", în pct. 3.2 este expres indicat că Departamentul (sau Direcţia generală în cazul dat) în termen de o lună, perfectează proiectul de decizie şi îl prezintă la şedinţa Consiliului municipal Chişinău. 1 Remarcă că anterior pregătirii proiectului decizie, Direcţia generală urmează să înainteze reprezentantului SRL „V & E Construct” o listă de acte necesare pentru perfectarea proiectului de decizie, ceea ce nu s-a făcut până în prezent.

Susţine că din motivul că Direcţia generală, care este competentă în acest sens, nu a întreprins nici o măsură de a executa documentul executoriu, la 21 februarie 2012, prin cerere a solicitat executorului judecătoresc Oleg Ungureanu să primească spre executare hotărârea Curţii de Apel nr. 3-4269/11 din 19 decembrie 2011, care a rămas irevocabilă prin necontestare. Astfel, la 22 februarie 2012 în cancelaria Primăriei mun. Chişinău a fost înregistrată încheierea nr. 026-621/12 din 21 februarie 2012 emisă de executorul judecătoresc Oleg Ungureanu, care ulterior a fost expediată, la fel spre cunoştinţă şi executare Direcţiei generale economie, reforme şi relaţii patrimoniale. Indică că totodată, în scopul asigurării executării documentului executoriu sus- menţionat, executorul judecătoresc a aplicat sechestrul pe încăperile cu destinaţie nelocativă nr. 36, 36 A din str. N. Titulescu, 1, lit. A, cu suprafaţa de 37 m.p..

Iar încheierea privind aplicarea sechestrului a fost înregistrată în cancelaria Primăriei mun. Chişinău la 24 februarie 2012, care este în vigoare, nefiind contestată. Afirmă că în baza demersului nr. 026-621/12 din 22 august 2012, executorul judecătoresc a solicitat debitorului Consiliul mun. Chişinău şi/sau Primăriei mun. Chişinău informaţie privind măsurile întreprinse întru executarea documentului executoriu nr. 3-4269/11 din 19 decembrie 2011 emis de Curtea de Apel Chişinău privind obligarea Consiliului municipal Chişinău să emită actul administrativ prin care să transmită în locaţiune SRL „Y & E Construct” încăperile cu destinaţie nelocativă nr. 36, 36 A din str. Nicolae Titulescu, 1, lit. A cu suprafaţa de 37 m.p..

Relatează că la demersul repetat al executorului judecătoresc, adresat debitorului pe procedura executorie în cauză, Primăria mun. Chişinău comunică la 07 decembrie 2012 că încheierea din 22 august 2012, fiind susceptibilă de atac, a fost contestată cu recurs de către Primăria mun. Chişinău şi Consiliul municipal. Menţionează că abia la 12 septembrie 2012 reprezentantul Consiliului mun. Chişinău a depus contestaţie împotriva încheierii din 22 august 2012 pe procedura de executare nr. 026-621/12 emisă de executorul judecătoresc Oleg Ungureanu, iar la 01 octombrie 2012 Judecătoria Centru mun. Chişinău a emis hotărâre prin care a respins contestaţia depusă de Primăria mun. Chişinău ca fiind neîntemeiată.

Remarcă că în baza scrisorii nr. 135 din 11 iunie 2013, Primăria mun. Chişinău, Direcţia asistenţă juridică confirmă faptul că documentul executoriu a fost expediat pentru examinare Direcţiei generale. La fel, în baza scrisorii nr. 07-118/323 din 08 iulie 2013, Primăria mun. Chişinău, Serviciul corespondenţă oficială, a prezentat copia fişelor de evidenţă şi control a documentelor solicitate de SRL „V & E Construct”, pentru a verifica veridicitatea corespondenţei cu debitorul. Din fişele de evidenţă este evident că documentul executoriu a intrat în Direcţia generală economie, reforme şi relaţii patrimoniale a CMC.

Afirmă că persoana responsabilă din Direcţia generală de pregătirea proiectului de decizie pregăteşte proiectul de decizie şi-l înregistrează la secretarul consiliului municipal Chişinău într-un registru destinat pentru aceste proiecte, iar acesta din urmă introduce proiectul de decizie în ordinea de zi a Consiliului municipal Chişinău unde este supus examinării. 2 Invocă că debitorul nu a întreprins timp de 2 ani nici o măsură întru executarea documentului executoriu sus-menţionat. Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

Solicită constatarea ca fiind încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2011 de către Direcţia generală, economie, reforme şi relaţii patrimoniale şi Consiliul municipal Chişinău şi încasarea din bugetul de stat în beneficiul SRL „V & E Construct” cu titlu de prejudiciu moral a sumei 30000 lei. La 23 ianuarie 2014 SRL „V & E Construct” a depus completări la cererea de chemare în judecată, afirmând că pe parcursul anului 2013 au fost expediate în adresa pârâtului câteva cereri prin care creditorul a solicitat să i se comunice motivele neexecutării hotărârii judecătoreşti emisă de Curtea de Apel Chişinău din 19 decembrie 2011, însă la nici una din cererile expediate nu a primit răspuns.

Susţine că până la momentul actual nu a fost prezentată vreo probă că autoritatea publică locală a întreprins careva paşi pentru a executa documentul executoriu. Cu referire la jurisprudenţa CEDO, menţionează că hotărârea judecătorească emisă de Curtea de Apel Chişinău prin care Consiliul municipal Chişinău a fost obligat să emită actul administrativ privind darea în locaţiune SRL „V & E Construct” a încăperilor cu destinaţie nelocativă nu se execută din 19 decembrie 2011, adică o perioadă de 2 ani, considerând că astfel i-a fost cauzat prejudiciul moral în sumă de 2000 Euro (2 ani x 1000 Euro = 2000 Euro).

Tot la 23 ianuarie 2014 SRL „V & E Construct” a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat constatarea faptului privind încălcarea dreptului SRL „V & E Construct” privind neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 3-4269/11 din 19 decembrie 2011 emisă de Curtea de Apel Chişinău, încasarea din bugetul de stat a prejudiciul moral suportat pentru neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii Curţii de Apel Chişinău nr. 3-4269/11 din 19 decembrie 2011 timp de 2 ani de zile în mărime de 2000 Euro în lei moldoveneşti la data executării hotărârii, şi executarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2011 în termen de 1 lună. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 10 martie 2014 acţiunea a fost admisă parţial, fiind constatat faptul încălcării dreptului SRL „V & E Construct” la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasat din contul bugetului de stat în beneficiul SRL „V & E Construct” echivalentul bănesc pentru compensarea prejudiciului moral în mărime de 15000 lei, în rest pretenţiile au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014 au fost respinse apelurile declarate de SRL „V & E Construct” şi Ministerul Justiţiei al RM şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 22 septembrie 2014 Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, în principal casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii şi în subsidiar modificarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în sensul diminuării sumei acordate cu titlu de prejudiciu moral.

Afirmă că decizia recurată i-a fost comunicată la 22 iulie 2014. 3 În motivarea recursului, cu referire la prevederile art. 239 şi art. 373 alin. (1) CPC a invocat că instanţa de apel eronat a interpretat dreptul material cu privire la repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Menţionează că contrar celor invocate de instanţa de apel Consiliul municipal Chişinău prin scrisorile nr. 02-06/424 din 03 octombrie 2012 şi nr. 02-06/424/12 din 12 septembrie 2013 a expediat în adresa SRL „V & E Construct” lista de acte necesare pentru perfectarea proiectului de decizie solicitat, însă din partea adresatului nu a urmat nici o reacţie. Afirmă că Consiliul mun. Chişinău nu refuză executarea titlului executoriu, iar pe parcursul perioadei invocată de intimat, acesta şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege cu bună-credinţă.

Remarcă că atât din partea debitorului, cât şi din partea executorului judecătoresc au fost întreprinse toate măsurile necesare întru executarea titlului executoriu. De altfel, executorul judecătoresc a dispus intentarea procedurii de executare, aplicarea sechestrului asupra bunurilor imobile, a dispus ieşirea la faţa locului întru executarea hotărârii de judecată. Indică că debitorul a întreprins o serie de măsuri întru executarea titlului executoriu. Astfel, la 15 octombrie 2012, Consiliul municipal Chişinău a emis actul de control al încăperilor nelocuibile, în urma controlului stabilindu-se că acestea sunt ocupate de către persoane necunoscute, iar identificarea acestora a fost imposibilă, dat fiind faptul că încăperile sunt încuiate cu lacăt şi accesul nu a putut fi posibil.

La fel, susţine că la 12 septembrie 2013 Direcţia generală economie, reforme şi relaţii patrimoniale a comunicat societăţii că pentru perfectarea proiectului de decizie de dare în locaţiune a încăperilor solicitate este necesară inspectarea încăperilor la faţa locului de către reprezentanţii Direcţiei generale şi prezentarea unor documente enumerate în scrisoare. La fel, SRL „V & E Construct” a fost informată că până la asigurarea inspectării încăperilor şi prezentării documentelor enunţate, examinarea cererii se suspendă. Ulterior, la 19 septembrie 2013 Consiliul municipal a mai emis un act de control a încăperilor nelocuibile prin care s-a stabilit că uşa este încuiată şi acces la aceste încăperi nu este, nimeni nu s-a prezentat la DGERAP sau ÎMGFL nr. 1. Consideră că SRL „V & E Construct” a dat dovadă de lipsă de interes şi diligentă.

Chiar dacă debitorul a informat în modul corespunzător creditorul despre faptul că acesta urmează să respecte o anumită procedură, din motive necunoscute SRL „V & E Construct” nu a întreprins nici o acţiune, chiar dacă pentru acesta executarea titlului reprezintă un interes special. Menţionează că conform jurisprudenţei CEDO dacă există mala fides (rea credinţă) a reclamantului care afectează în substanţă procedura de executare şi face executarea imposibilă, atunci acest lucru urmează a fi apreciat prin prisma conceptului de abuz de drept (mutatis mutandis Lozinschi şi Rujavniţa (dec); Streliţov şi Tătăroi (dec)). Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a considerat că omisiunea reclamantului de a întreprinde acţiuni inevitabile realizării dreptului său determină lipsa responsabilităţii statului (cauza Pojarniţa-Med contra Republicii Moldova).

Mai indică că conform raportului prezentat de către executorul judecătoresc, încheierea executorului judecătoresc privind primirea spre executare a documentului executoriu a fost contestată în instanţa de judecată (conform răspunsului Primăriei din 4 data de 07 decembrie 2012), iar prin hotărârea Judecătoriei Centru din 01 octombrie 2012 contestaţia a fost respinsă. În acest sens Curtea a reiterat că utilizarea cu bună credinţă de către o parte a drepturilor sale procedurale la contestare, apel sau alte căi de atac nu se ia consideraţie şi nu poate fi imputată acesteia ca fiind o tergiversare a procedurilor, decât dacă utilizarea drepturilor respective nu a evoluat într-un abuz de drept (Popov, § 32 sau Nenaşeva şi alţii contra versus Republica Moldova).

Consideră că faptul că debitorul a contestat încheierea nu a reprezentat decât o exercitarea a dreptului său procedural. Ulterior, după pronunţarea hotărârii, debitorul a trecut nemijlocit la executarea documentului executoriu, dar din considerentul că SRL „V & E Construct” nu a satisfăcut cererea debitorului, la moment titlul este încă neexecutat. În scopul executării titlului executoriu, la data de 03 octombrie 2012, debitorul s-a adresat creditorului cu cerere ca cel din urmă să prezinte documentele enunţate în scrisoare şi l-a anunţat că până la asigurarea inspectării încăperilor şi prezentării documentelor examinarea cererii se suspendă.

Referitor la cerinţele privind încasarea prejudiciului moral, menţionează că prin formele specifice de exprimare a prejudiciului moral cauzat persoanelor juridice se regăsesc - ponegrirea reputaţiei companiei, incertitudinea în planificarea activităţilor şi luarea deciziilor, întreruperea administrării companiei, anxietatea şi inconvenientele cauzate membrilor echipei de administrare, însă în cererea de chemare în judecată intimatul nu a argumentat în niciun fel suma pretinsă cu titlu de prejudiciu moral. Consideră că omisiunea SRL „V & E Construct” de a întreprinde acţiuni inevitabile realizării dreptului său determină lipsa responsabilităţii statului, iar suma acordată cu titlu de prejudiciu moral este total neîntemeiată.

Cu referire la situaţia în speţă suma respectivă nu poate fi considerată o reparaţie echitabilă în sensul art. 41 din Convenţie şi datorită faptului că pretenţiile sunt nejustificate. Prin referinţa din 31 octombrie 2014 SRL „V & E Construct” a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 11 iulie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire anexată (f. d. 131), iar recurentul susţine că a recepţionat-o la 22 iulie 2014, ce se atestă prin copia fişei de corespondenţă anexată la cererea de recurs (f. d.137).

Alte date la materialele dosarului lipsesc. Astfel, la caz se constată că recurentul a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la 5 alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 6