2ra-3512/14 — Încasarea plății pentru arenda, declararea nulă a contractului

dosarul nr. 2ra-3512/14 prima instanţă - Iu. Moldovan instanţa de apel - A. Parpalac, S. Vrabii, Sv. Leu ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Vera Macinskaia Judecătorii Oleg Sternioală Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ecaterina Morozan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ecaterinei Morozan împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Agrozincor” cu privire la încasarea plății pentru arendă, încasarea penalității de întîrziere și repararea prejudiciului moral și cererea reconvențională a Societății cu Răspundere Limitată „Agrozincor” împotriva Ecaterinei Morozan cu privire la declararea nulă a contractului de arendă, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 05 iunie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Ecaterina Morozan, casată integral hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 15 martie 2012 și emisă o nouă hotărîre, prin care au fost respinse acțiunea Ecaterinei Morozan împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Agrozincor” cu privire la încasarea plății pentru arendă, încasarea penalității de întîrziere și repararea prejudiciului moral și cererea reconvențională a Societății cu Răspundere Limitată „Agrozincor” împotriva Ecaterinei Morozan cu privire la declararea nulă a contractului de arendă.

c o n s t a t ă La 26 ianuarie 2011, Ecaterina Morozan a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Agrozincor” cu privire la încasarea plății pentru arendă, încasarea penalității de întîrziere și repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii, Ecaterina Morozan a indicat că la 01 martie 2003 a încheiat cu SRL „Agrozincor” contractul de arendă, prin care s-a obligat să-i transmită ultimei terenul agricol cu suprafața de 5,0729 ha situat în s. Cobusca Nouă, r-ul Anenii Noi. Menționează că conform condițiilor contractului (pct. 3.1 și 3.4), pîrîtul urma să-și onoreze obligațiile pecuniare în formă naturală, ce constituie roada de pe 1,726 ha 1 cu condiția efectuării lucrărilor manuale, fapt convenit de ambele părți.

După încheierea contractului nici una din părți nu a anunțat în formă scrisă despre rezilierea contractului, acesta prelungindu-se în mod tacit încă pe 3 ani, adică pînă la 01 martie 2009. Indică de asemenea că pîrîtul nu și-a onorat obligațiunile din anul 2006 pînă în prezent, astfel creîndu-i impedimente în folosirea terenului. Astfel, conform certificatelor Departamentului de Statistică, în perioada anului 2006 în mediu pe r-l Anenii Noi recolta de floarea soarelui constituia 10,6 kg/ha, în anul 2007 – 5,6 kg/ha, iar în anul 2008 – 13,6 kg/ha. Conform certificatului Întreprinderii Municipale „Piața Centrală”, prețul unui kg de floarea soarelui constituia în mediu pe anul 2006 – 15 lei, în 2007 – 18 lei și în 2008 – 34,5 lei.

Conform datelor statistice și prețului mediu pe piață a unui kg de floarea soarelui în perioada anilor 2006 – 2008, de pe 1,726 ha a constituit pe anul 2006 (1060 kg x 15 lei) = 27443,4 lei, în anul 2007 (560 x 18 lei) = 17398,08 lei, în anul 2008 (1360 kg x 34,5 lei) = 80983,92 lei. Conform pct. 3.6 al contractului de arendă, la neachitarea plății de arendă în termenii stabiliți de către arendaș, acesta va plăti o penalitate egală cu 0,01 % pentru fiecare zi de întîrziere, ceea ce constituie 13777,7 lei. Ecaterina Morozan solicită încasarea de la SRL „Agrozincor” a plății de arendă în mărime de 125824,4 lei pe perioada anilor 2006-2008 pentru folosirea terenului agricol cu suprafața de 5,0729 ha, încasarea penalității în mărime de 13777,7 lei, a prejudiciului moral în mărime de 10000 lei și a cheltuielilor de judecată.

La 21 iunie 2011, SRL „Agrozincor” a depus cerere reconvențională împotriva Ecaterinei Morozan cu privire la rezilierea contractului de arendă. În motivarea cererii reconvenționale, SRL „Agrozincor” a menționat că contractul ce stă la baza pretențiilor formulate de Ecaterina Morozan a expirat la 01 martie 2006. Menționează de asemenea, că SRL „Agrozincor” și-a exprimat în formă scrisă intenția de a rezilia contractul atunci cînd a depus la Primăria s, Cobușca Nouă o cerere în acest sens, pîrîta refuzînd să ia act de această intenție și să respecte dispozițiile contractuale în acest sens. Indică de asemenea că pretențiile vizînd finalitățile contractului au fost pe deplin onorate.

Astfel, prin hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 17 iulie 2006, s-a constatat că plata de arendă nu a fost achitată deoarece pîrîta nu acceptă asortimentul de produse propuse de către reprezentantul pîrîtului, precum și calitatea acestor produse, iar pîrîtul se află în întîrziere cu plata arendei nu din culpa sa. Consideră că astfel, Ecaterina Morozan a încălcat prevederile pct. 3.4 din contract, conform căruia urma să primească plata arendei nu mai tîrziu de 10 zile de la termenii stabiliți de arendaș. Mai mult ca atît, menționează că Ecaterina Morozan de nenumărate ori a fost informată despre expirarea termenului contractului de arendă a terenului, fiind invitată la Primăria s. Cobusca Nouă pentru a lua cunoștință cu hotarele terenului și de a dispune de capacitatea sa deplină ca proprietar al acestuia, ca pe viitor să-l prelucreze individual.

De asemenea, pîrîta a fost informată despre faptul neonorării obligațiunilor sale de 2 contribuabil – de plătitor al impozitelor funciare – începînd cu expirarea contractului de arendă a terenului la 01 martie 2006. SRL „Agrozincor” solicită constatarea rezilierii contractului de arendă a terenului agricol nr. 9 din 01 martie 2009 încheiat cu Ecaterina Morozan și declararea nulă a contractului de arendă a ternului agricol nr. 9 din 01 martie 2003 încheiat cu Ecaterina Morozan. La 16 septembrie 2011, SRL „Agrozincor” a depus cerere de completare a cererii reconvenționale.

În motivarea cererii de completare, SRL „Agrozincor” a menționat că pct. 5.1 al contractului nr. 9 din 01 martie 2003 este nul deoarece contravine cerințelor imperative ale art. 9 al Legii nr. 198 din 15 mai 2003 și anume contractul prevede prelungirea tacită a acestuia încă pe 3 ani dacă nici una din părți nu a anunțat în formă scrisă despre rezilierea acestuia, pe cînd conform Legii nr. 198 din 15 mai 2003, contractul de arendă a bunurilor agricole poate fi prelungit cu acordul comun al părților. Partea care intenționează să prelungească contractul de arendă este obligată să solicite avizul celeilalte părți cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului contractului. La 21 noiembrie 2011, Ecaterina Morozan a depus cerere suplimentară.

În motivarea cererii, Ecaterina Morozan a menționat că deoarece onorarea obligației în natură nu-i este comodă din motiv că nu dispune de mijloace de transportare și depozitare, solicită ca plata pentru arendă să fie efectuată în expresie bănească. Ecaterina Morozan solicită încasarea de la SRL „Agrozincor” a plății pentru arendă în mărime de 125825,40 lei pe perioada anilor 2006-2008 pentru folosirea terenului cu suprafața de 5,0729 ha, încasarea penalității în mărime de 0,01 % pentru fiecare zi de întîrziere ce constituie suma de 13777,70 lei, obligarea pîrîtului de a-i transmite terenul agricol cu suprafața de 1,46 ha dat în arendă în starea în care a fost predat arendașului, repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, la 24 noiembrie 2011, Ecaterina Morozan a depus cerere suplimentară, solicitînd încasarea de la SRL „Agrozincor” suplimentar a sumei de 17146 lei, ce constituie suma patrimoniului a două cote. La 22 decembrie 2011, SRL „Agrozincor” a depus cerere de modificare a cererii reconvenționale, solicitînd declararea nulității contractului de arendă a terenului agricol nr. 9 din 01 martie 2003 încheiat cu Ecaterina Morozan și constatarea rezilierii contractului de arendă a terenului agricol nr. 9 din 01 martie 2003 încheiat cu Ecaterina Morozan. Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 15 martie 2012, acțiunea Ecaterinei Morozan a fost respinsă.

Cererea reconvențională depusă de SRL „Agrozincor” a fost admisă și s-a recunoscut nul contractul de arendă a terenului agricol nr. 9 din 01 martie 2003. Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 05 iulie 2012, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Ecaterina Morozan, acordându-i acesteia termen până la 04 septembrie 2012 pentru achitarea taxei de stat în sumă de 3807,93 lei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 octombrie 2012, s-a admis recursul 3 declarat de Ecaterina Morozan, s-a casat încheierea Curţii de Apel Bender din 05 iulie 2012, pricina fiind restituită la Curtea de Apel Bender pentru judecarea apelului în fond. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 12 februarie 2013, s-a admis apelul declarat de Morozan Ecaterina, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 15 martie 2012 şi s-a pronunţat o nouă hotărîre, prin care s-a respins acţiunea înaintată de Ecaterina Morozan şi acţiunea reconvenţională înaintată de SRL „Agrozincor”.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 octombrie 2013, a fost admis recursul declarat de Ecaterina Morozan, casată decizia Curții de Apel Bender din 12 februarie 2012, cauza fiind restituită la rejudecare la Curtea de Apel Bender. Prin decizia Curții de Apel Bender din 05 iunie 2014, a fost admis apelul declarat de Ecaterina Morozan, casată integral hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 15 martie 2012 și emisă o nouă hotărîre, prin care au fost respinse acțiunea Ecaterinei Morozan împotriva SRL „Agrozincor” cu privire la încasarea plății pentru arendă, încasarea penalității de întîrziere și repararea prejudiciului moral și cererea reconvențională a SRL „Agrozincor” împotriva Ecaterinei Morozan cu privire la declararea nulă a contractului de arendă.

La 23 septembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ecaterina Morozan a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea depusă să fie admisă integral. Recurenta Ecaterina Morozan, în motivarea cererii de recurs, a menționat că instanța de apel a concluzionat că recurenta a fost informată despre intenția intimatului de a rezilia contractul, însă această concluzie se bazează doar pe presupuneri, deoarece scrisorile la care face referire instanța de apel se referă doar la faptul de a achita impozitul funciar, de a lua cunoștință cu terenul în natură.

Menționează de asemenea că faptul prelungirii tacite a contractului a fost recunoscut în mod direct și de către intimat prin înaintarea acțiunii reconvenționale cu privire la rezilierea contractului de arendă. Consideră că urmează a fi apreciate critic declarațiile intimatului precum că nu s-a folosit de teren, deoarece nu există nici un act de predare-primire a acestuia care ar confirma faptul transmiterii terenului. De asemenea, consideră neîntemeiat refuzul instanței de apel de a încasa suma de 17146 lei ce constituie suma patrimoniului a două cote, deoarece conform listelor proprietarilor cotelor-părți valorice și actele de transmitere-predare a patrimoniului, această cotă a fost transmisă intimatului spre folosire.

Intimatul SRL „Agrozincor”, prin referința depusă a solicitat respingerea recursului declarat de Ecaterina Morozan. De asemenea, a menționat că instanța de apel întemeiat a concluzionat că SRL „Agrozincor” nu a folosit terenurile recurentei. Astfel, ultima nu a achitat impozitele funciare pentru terenurile în litigiu în perioada 2006- 2008, această obligație fiind în sarcina recurentei, în legătură cu încetarea raporturilor de arendă, fapt ce se confirmă prin scrisoarea adresată Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Anenii Noi din 08 februarie 2011 precum și din scrisorile Primăriei s. Cobusca Nouă din 11 ianuarie 2010. De asemenea, consideră că recurenta nu a prezentat careva probe pertinente în vederea suportării de către aceasta a unor suferințe psihice, cauzate de SRL „Agrozincor”.

Mai indică faptul că contractul de arendă nr. 9 din 01 martie 4 2003 care a fost încheiat pe un termen de 3 ani nu putea să producă efecte juridice după data de 01 martie 2006, deoarece între părți nu a fost întocmit un acord cu privire la prelungirea contractului. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ecaterina Morozan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. 5 Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ecaterina Morozan ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Ecaterina Morozan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Vera Macinskaia Judecătorii Oleg Sternioală Dumitru Mardari 6