2ra-932/14 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termenul rezonabil a cauzei

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 mai 2013 a fost respinsă cererea de chemare în judecată a reclamanţilor Vitalii Bordeniuc şi Societatea cu Răspundere Limitată „MoldAgroCon” împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Vitalii Bordeniuc şi Societatea cu Răspundere Limitată “MoldAgroCon” cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 21 martie 2013.

La 23 ianuarie 2014 recurenţii Vitalii Bordeniuc şi Societatea cu Răspundere Limitată „MoldAgroCon” au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 21 mai 2013 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurenţii au indicat că, instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi procedural. A mai menţionat că, instanţa de apel nu a luat în consideraţie că însăşi prin decizia sa din 15 noiembrie 2012 a găsit neîntemeiată încheierea Judecătoriei Orhei prin care a fost scoasă de pe rol 1 cererea de chemare în judecată depusă de Elena Bordeniuc, Vitalie Bordeniuc şi Silvia Bordeniuc.

Astfel, consideră recurenţii că, instanţa de apel neîntemeiat prin decizia din 03 decembrie 2013 a invocat că recurenţii nu au prezentat probe concludente ce ar demonstra faptul că prima instanţă intenţionat tergiversează examinarea cauzei.

Analizînd modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art.437 alin. (1) lit. c) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept , vîzînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art.386 alin. (1) lit.b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art.432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspectul procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Totodată, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Cu referire la argumentul recurenţilor privind interpretarea şi aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material şi procedural, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurenţilor poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi suspus controlului lui judiciar. 2

Avînd în vedere cele expuse, recursul declarat de Vitalii Bordeniuc şi Societatea cu Răspundere Limitată „MoldAgroCon” nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit.a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către Vitalii Bordeniuc şi Societatea cu Răspundere Limitată „MoldAgroCon” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat 3