2rac-606/14 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-606/14 prima instanţă - D.Dulghieru instanţa de apel - N.Vascan, E. Clim, I.Cotruţă, ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul societatea cu răspundere limitată „Lascont”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată de societatea cu răspundere limitată „TehnoClimSistem” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Lascont” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014, prin casat parţial hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 18 noiembrie 2013, c o n s t a t ă ; La 21 noiembrie 2011 societatea cu răspundere limitată „TehnoClimSistem” s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Lascont” în care a solicitat încasarea datoriei derivată din relaţiile de vînzare-cumpărare dintre părţi în mărime de 60983,91 lei, dobînda de întîrziere prevăzută de at. 619 Cod Civil şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 6100 lei. În cadrul examinării pricinii în fond societatea cu răspundere limitată „TehnoClimSistem” la 25 ianuarie 2013 şi-a concretizat cerinţele din acţiune, solicitînd încasarea datoriei de bază în mărime de 60983,91 lei, dobînda de întîrzire în mărime de 30486,96 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretenţiilor înaintate s-a reiterat că, potrivit facturii fiscale nr.XT3015977 din 11 noiembrie 2009, societatea cu răspundere limitată „TehnoClimSistem” a livrat societăţii cu răspundere limitată „Lascont” marfă sub formă de colectore solare CSV25 în număr de patru bucăţi şi glicole 20KG/CSV25 în număr de două bucăţi în valoare totală de 82657,05 lei, La momentul predării-primirii mărfii, cumpărătorul nu a avut careva pretenţie 1 privind cantitatea şi calitatea mărfii, achitînd o parte din valoarea totală a bunurilor în sumă de 21675 lei, însă ulterior valoarea mărfii nu a fost achitată, acumulînd o datorie în mărime de 60983,91 lei.

La 30 octombrie 2013,societatea cu răspundere limitată „Lascont” a înaintat în cadrul examinării acţiunii iniţiale o cerere reconvenţională împotriva societăţii cu răspundere limitată „TehnoClimSistem”, în care a solicitat declararea nulităţii facturii XT3015977 din 11 noiembrie 2009 şi încasarea avansului în sumă de 21675 lei. În motivarea pretenţiilor din acţiunea reconvenţională, a invocat că în lunile septembrie-octombrie 2009, a negociat verbal cu societatea cu răspundere limitată „TehnoClimSistem” posibilitatea procurării de colectore solare în număr de 4 bucăţi, în sumă de 79033 lei şi glicole în număr de două bucăţi în sumă de 3624 lei, iar ulterior părţile urmau să încheie un contract de vînzare cumpărare a bunurilor în valoare totală de 82657 lei.

Cu titlu de avans fiind achitată suma de 21675 lei. Menţioneză că, contractul de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat între părţi şi nici nu au fost date careva bunuri mobile. Ulterior, la 11 noiembrie 2009, a fost întocmită şi eliberată factura fiscală nr.XT3015977 în sumă de 82657,05 lei, care nu este semnată de o persoana împuternicită, întrucît semnatarul - contabilul întreprinderii nu a avut delegaţie de procurare a mărfurilor, aprobată prin ordinul Departamentului Statistici şi Ministerului Finanţelor nr.24/36 din 25 martie 1998 şi eliberată de administratorul întreprinderii.

Invocă că, societatea cu răspundere limitată „Lascont” a precizat că bunurile materiale pretinse a fi vândute nu se regăsesc în evidenţa contabilă a societăţii, iar la materialele cauzei lipsesc careva dovezi privind transmiterea bunurilor acestora, inclusiv şi actul de transmitere-primire, iar factura fiscală nr.XT3015977 din 11 noiembrie 2009 nu a fost întocmită în modul stabilit, fiind încălcate cerinţele stabilite în Instrucţiunea privind evidenţa, eliberarea, păstrarea şi utilizarea formularelor tipizate de documente primare cu regim special, aprobată prin Hotărîrea Guvernului RM nr.294 din 17 martie 1998, cerinţele Instrucţiunii privind completarea formularului tipizat de document primar cu regim special al facturii fiscale pentru livrările de mărfuri şi servicii impozabile cu TVA, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr.32 din 11 martie 2002 şi art. 117 alin.(2) Cod fiscal.

Prin hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18 noiembrie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „TehnoClimSistem” a fost admisă parţial. S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Lascont” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „TehnoClimSistem” suma de 60983,91 lei cu titlu de datorie, suma de 30486,96 lei cu titlu de dobândă de întârziere şi suma de 16,10 lei cu titlu de cheltuieli de înştiinţare şi chemare a pîrîtului în judecată, iar în total suma de 91486,97 lei, în rest pretenţiile fiind respinse. Cererea reconvenţională intentată de societatea cu răspundere limitată „Lascont” SRL împotriva „TehnoClimSistem” SRL cu privire la declararea nulităţii facturii XT3015977 din 11 noiembrie 2009 şi încasarea avansului în sumă de 21675 lei a fost respinsă ca fiind depusă tardiv cu încălcarea 2 termenului de prescripţie extinctivă.

S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Lascont” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 5874,32 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014 s-a admis cererea de apel declarată de societatea cu răspundere limitată „Lascont” şi cererea de apel declarată de societatea cu răspundere limitată „TehnoClimSistem”. S-a casat parţial hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18 noiembrie 2013, în partea în care au fost respinse cerinţele societăţii cu răspundere limitată „TehnoClimSistem” privind încasarea cheltuielilor pentru transport.

S-a emis o hotărâre nouă în această parte, prin care s-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Lascont” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „TehnoClimSistem” cheltuielile pentru transport în sumă de 1599,88 lei cu titlu de cheltuieli de transport, în legătură cu procurarea combustibilului pentru prezentarea în prima instanţă, s-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Lascont” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „TehnoClimSistem ” SRL suma de 1750 lei, cu titlu de cheltuieli de transport în legătură cu procurarea combustibilului pentru prezentarea în instanţa de apel. S-a casat hotărârea judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 18 noiembrie 2013, în partea în care a fost respinsă ca fiind depusă tardiv, cu încălcarea termenului de prescripţie extinctivă cererea reconvenţională intentată de societatea cu răspundere limitată „Lascont” cu privire la declararea nulităţii facturii XT3015977 din 11 noiembrie 2009 şi încasarea avansului în sumă de 21675 lei. S-a emis o hotărâre nouă în această parte, prin care s-a respins ca nelegitimă şi neîntemeiată acţiunea reconvenţională depusă de către societatea cu răspundere limitată „Lascont” privind declararea nulităţii facturii XT3015977 din 11 noiembrie 2009 şi încasarea avansului în sumă de 21675 lei. În rest s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 18 noiembrie 2013. La 15 august 2014, societatea cu răspundere limitată „Lascont” a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd admiterea recursului, casarea în parte a hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei decizii de respingerea a acţiunii iniţiale şi admiterea acţiunii reconvenţionale. Recurentul societatea cu răspundere limitată „Lascont”, în motivarea recursului a menţionat că, hotărîrile adoptate de către instanţele ierarhic inferioare au fost adoptate cu interpretarea eronată a legii şi a normelor de drept aplicabile raportului juridic litigios. Susţine că, în instanţa de fond a fost prezentat actul de verificare care demonstrează repetat transferul mijloacelor financiare în contul intimatului la 08 octombrie 2009, dar pînă la această dată careva datorii nu au existat între părţi.

Mai susţine că constatările făcute de către instanţa de apel precum că banii au fost achitaţi cu titlu de avans şi nu atestă achitarea bunurilor, este contrată deoarece în ordinul de plată la destinaţia transferului este indicată plata pentru bateriile solare CSV25 contul nr.096 din 01 octombrie 2009. Consideră că instanţa de apel s-a pronunţat asupra unei cerinţe care nu au constituit obiecţii a examinării şi a interpretat eronat prevederile art. 117 alin. 2 Cod Fiscal. 3 Prin referinţa depusă la 01 decembrie 2014 societatea cu răspundere limitată „TehnoClimService” a pledat pentru respingerea recursului. Susţine că în cadrul examinării cauzei a fost prezentat actul care confirmă datoria existentă şi alte probe concludente.

Soluţia emisă de către instanţele investite cu judecarea fondului fiind una legală şi corectă. Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 15 august 2014 este depus în termen, potrivit prevederilor art. 434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Lascont”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor 4 Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Lascont”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Lascont” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5