3ra-1279/14 — Anularea actelor administrative

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

dosar nr.3ra-1279/14 prima instanță: Judecătoria Botanica mun. Chișinău (judecător V.Mihaila) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători: S.Caitaz, A.Nogai, A. Doga) DECIZIE 26 noiembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima, Judecătorii: Tatiana Vieru, Ion Corolevschi Oleg Sternioală, Svetlana Novac examinând fără citarea părților recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, în cauza civilă la acțiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Lismedfarm” împotriva Biroului Vamal Chişinău privind anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 iunie 2014, prin care apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău a fost respins, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 10 februarie 2014, prin care acțiunea a fost admisă, a c o n s t a t a t: La 18.10.2013, reclamantul SRL „Lismedfarm” s-a adresat în judecată cu acțiune împotriva Biroului Vamal Chişinău, prin care a solicitat anularea actului de audit post-vămuire şi deciziei de regularizare. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că a importat în perioada anilor 2009-2011 mărfuri pentru uz medical (preparate medicamentoase) de la producători externi printre care: „Ulei de cătină”, „Eleuterococc”, „Revit”, „Acid lipoic”, „Asparkam” și „Echinacea”. Mărfurile indicate au fost achiziționate de la producători din afara Republicii Moldova.

Reclamantul menționează că la data importului mărfurilor, acestea erau calificate şi stabilite de către Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale a RM (AMDM), autoritatea publică competentă şi responsabilă de înregistrarea de stat a medicamentelor și autorizarea importului lor ca medicamente, fiind prescris în fiecare autorizație de import codul lor marfar – 3004, ce corespunde nomenclatorului mărfurilor Republicii Moldova.

Reclamantul a indicat, că la 10.10.2013 pârâtul a transmis reclamantului actul de audit post-vămuire nr.47.13/3-A, iar la 17.10.2013 decizia de regularizare nr.514 în baza căreia a fost supus unor plăţi vamale suplimentare la cele achitate la importul mărfurilor „Ulei de cătină”, „Eleuterococc”, „Revit”, „Acid lipoic”, „Asparkam” și „Echinacea” în baza declarațiilor vamale nr.3030I949 din 18/12/2009; nr.3030i661-5 din 30/05/2011; nr.3030il 1694 din 24/08/2011; nr.3030il0231 din 09/08/2010; nr.3030i4542 din 20/04/2010; nr.3030i7697 din 09/06/2010; nr.3030i 17270 din 30/12/2010; nr.3030i6651 din 19/05/2010; nr.3030i7700 din 09/06/2010; nr.3030i 14707 din 15/11/2010; nr.3030il 1704 din 24/08/2011; nr.3030i 14822 din 12/10/2011, ce a avut loc în perioada anilor 2009-2011.

Plățile vamale în sumă totală de 114975,29 lei au fost calculate de pârât în baza deciziei de regularizare nr.514. Reclamantul consideră că a fost supus neîntemeiat unor plăţi vamale, suplimentar la cele achitate la importul mărfurilor ce a avut loc în perioada 2009-2011. A indicat, că la data importului acestor mărfuri preparatele erau calificate şi stabilite de către AMDM ca medicamente, fiind prescris în fiecare autorizație de import codul tarifar – 3004. Dovada celor indicate servește fiecare autorizație de import eliberată de către AMDM, prezentată autorităților vamale la vămuirea mărfurilor, circumstanțe care au fost cunoscute la data vămuirii şi ulterior prin acordarea liberului de vamă recunoscute de către autoritățile vamale ale RM.

A mai indicat, că organul vamal fiind informat de reclamant şi având informația de la AMDM, a autorizat închiderea drepturilor de import şi a dat liber de vamă mărfurilor, clasificate conform codurilor vamale aşa cum acestea au fost declarate inițial. Reclamantul consideră că pârâtul, după ce a recunoscut drepturile de import, neîntemeiat a recurs la revizuirea procedurilor de vămuire şi a dispus reclasificarea nejustificată şi neprobată a mărfurilor importate de SRL „Lismedfarm", neluând în considerație actele AMDM. Mai indică, că în actul de audit post-vămuire şi emiterea deciziei contestate, pârâtul nu a prezentat nici o probă care ar stabili că la momentul vămuirii mărfurilor importate acestea nu erau recunoscute ca medicamente, dimpotrivă AMDM a autorizat aceste preparate ca medicamente, iar actualmente toate preparatele indicate în decizia contestată de asemenea sunt incluse în Nomenclatorul şi clasificatorul medicamentelor.

A susținut, că toate preparatele indicate în deciziile contestate erau incluse în Nomenclatorul de stat al medicamentelor în perioada vămuirilor revizuite, respectiv au trecut omologarea şi înregistrarea lor în calitate de medicamente. Autoritatea vamală a reclasificat mărfurile importate conform unor coduri diferite decât cele acceptate la momentul vămuirii, neluând în considerație informația de la producătorii şi participanții pieței internaționale a medicamentelor care au clasificat preparatele sus indicate ca fiind preparate medicamentoase, care au restricții şi prescripții la administrare, fiind compuse din cel puțin o substanță medicamentoasă activă în sensul Legii cu privire la medicamente şi având destinație de uz medical, tratare, efect curativ, de profilaxie etc, care rezultă din prospectul fiecărui preparat, parte integrantă a cutiei, ambalajului.

Mai mult, clasificarea mărfurilor la vămuirea lor nu a fost efectuată nemijlocit de către reclamant. La intrarea acestor mărfuri în Republica Moldova, reclamantul a întreprins toate acţiunile necesare pentru vămuirea mărfurilor importate şi anume acelea care-i revin nemijlocit. La devamare, atât brokerului vamal cu care a fost încheiat contract de prestare a serviciilor, cât şi colaboratorilor vămii, le-au fost prezentate toate actele de însoțire a mărfii, descrierea ei, orice altă informație şi documente relevante. La introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al RM, importatorului îi apar obligații de devamare a lor, care constau în urmarea unor proceduri stabilite de normele în vigoare.

Astfel, la devamare, inițial are loc declararea mărfurilor, ceea ce s-a efectuat de fiecare dată de către brokerul vamal SRL „Aliner Service” or potrivit Ordinului Serviciului Vamal, nr.346-0 din 24.12.2009, referitor la aprobarea Normelor tehnice privind imprimarea, utilizarea şi completarea declarației vamale în detaliu la Rubrica 14 al fiecărei declarații vamale se înscrie informația despre brokerul vamal-utilizator al sistemului informatic care declară în interesul altei persoane ori informația despre declarantul în nume propriu – utilizator al sistemului 2 informatic. Astfel, în toate declarațiile supuse controlului audit post-vămuire în rubrica respectivă figurează brokerul vamal indicat.

Reclamantul a invocat art.1811 alin.(3) Cod Vamal, care stă la baza deciziilor de regularizare contestate, unde este stabilit că dacă după reverificarea declarației sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situației, ținând seama de noile informații obținute. Potrivit alin.(6), dacă la controlul ulterior al declarațiilor, stabilește, potrivit alin.(3), diferențe în plus sau în minus şi la alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale, organul vamal va lua, măsuri pentru încasarea diferențelor în minus constatate.

Potrivit acestor norme, reclamantul a menționat că organele vamale au dreptul să recalculeze drepturile de import doar în cazul în care în cadrul auditului post-vămuire se va constata că importatorul a furnizat informații inexacte sau incomplete la depunerea declarației vamale. A mai indicat, că aplicând prevederile art.1811 Cod Vamal, pârâtul nu a indicat ce fel de informații inexacte sau incomplete ar fi fost furnizate de către reclamant la depunerea declarației vamale şi nici nu a indicat care informații noi au fost constatate în cadrul controlului post-vămuire, care nu ar fi fost prezentate la vămuirea mărfurilor respective.

Astfel, consideră că cele 12 declarații vamale prezentate de către reclamant în anii 2009-2011 au fost verificate în modul corespunzător şi acceptate de către organele vamale, iar poziția tarifară propusă de către reclamant în 2009-2011 pentru produsele farmaceutice „Ulei de cătină”, „Eleuterococc”, „Revit”, „Acidlipoic”, „Asparkam”, „Echinacea” a fost considerată corectă de către organul vamal. Mai mult, la momentul importului, toate documentele şi informațiile referitoare la mărfurile indicate în declarațiile vamale au fost verificate şi acceptate de către organul vamal. Or, potrivit art.11 lit.j) Cod Vamal, în atribuțiile organelor vamale intră exercitarea şi perfecționarea controlului vamal, la vămuirea mărfurilor.

Astfel, inspectorul vamal în timpul vămuirii mărfii este obligat să verifice documentele şi informațiile prezentate, inclusiv şi atribuirea corectă a codului mărfii, iar în cazul în care acest cod sau alte informații au fost indicate greșit, inspectorul vamal este obligat să efectueze de sine stătător clasificarea lor în corespundere cu Nomenclatorul mărfurilor al RM. Prin prisma art.1811 Cod Vamal, reclamantul consideră că în lipsa noilor informații (informațiilor care nu au fost prezentate de către importator la vămuirea mărfurilor) nu există temeiuri pentru recalcularea drepturilor de import, iar omisiunea inspectorilor vamali de a-şi exercita în modul corespunzător obligațiile de serviciu nu poate fi imputată agentului economic.

De asemenea, a susținut că interpretarea de către Biroul vamal a art.1811 Cod Vamal, este în contradicție cu jurisprudența CtEDO.

Or, aplicând şi interpretând Convenția internațională privind Sistemul armonizat de codificare şi descriere a mărfurilor din 14 iunie 1983, aprobată de Organizația Mondială a Vămilor, la care Republica Moldova este parte, CtEDO a statuat în mod constant că sunt considerate erori ale autorităților vamale, cazurile în care autoritățile vamale nu au ridicat, nici o obiecție cu privire la clasificarea tarifară a mărfurilor, pentru un număr mare de importuri şi pe o perioadă lungă de timp, cu toate că simpla contrapunere între clasificarea vamală declarată şi descrierea explicită a mărfurilor ar fi permis identificarea unei erori de clasificare; o eroare din partea autorităților vamale nu este imputabilă importatorului în cazul în care: eroarea reprezintă o chestiune de interpretare, adică atunci când nu există orientări clare şi 3 specifice în lege; un importator a realizat mai multe operațiuni identice/similare în trecut pentru care datoriile vamale aferente nu au fost calculate în mod corect, iar autoritățile vamale nu au ridicat niciodată obiecții cu privire la aceste erori.

Astfel, reclamantul consideră că prin prisma jurisprudenței CtEDO, obligarea unui importator la achitarea adițională a drepturilor de import este posibilă doar în cazul în care indicarea greșită a poziției tarifare este imputabilă acestuia. Totodată, potrivit art.179 Cod Vamal, declarația vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoțită de toate documentele necesare vămuirii. Organul vamal este în drept să ceară informații suplimentare pentru a verifica datele din declarația vamală sau din alte documente prezentate. A menționat, că potrivit art.1412 Cod Vamal şi Ordinul Serviciului Vamal cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declarației vamale în detaliu, nr.480-0 din 18.12.2006, la momentul efectuării importului organul vamal este obligat să verifice corectitudinea poziției tarifare indicate de declarant, iar în cazul în care poziția tarifară indicată este incorectă organul vamal nu o acceptă.

Însă, odată ce autoritatea vamală a acordat liberul de vamă la import şi nu a solicitat la momentul vămuirii noi înscrisuri referitor la poziția tarifară indicată de declarant, reiese că a dat de înțeles la acest capitol că nu există dubii. Or, declarațiile vamale la momentul vămuirii mărfurilor au fost însoțite de actele ce confirmă corectitudinea acesteia, iar autoritatea vamală la acordarea liberului de vamă mărfurilor importate de recurent a acceptat anume acest regim vamal de import cu clasificarea codului tarifar „3004”, ceea ce atestă că în perioada 2009-2011, importul produselor de către reclamant a fost efectuat în conformitate cu art.14 din Legea cu privire la medicamente, nr.1409 din 17.12.1997, art.8,10,11 și Legea cu privire la activitatea farmaceutică, nr.1456 din 25.05.1993, precum şi Ordinul comun al Ministerului Sănătății şi al Serviciului Vamal nr.420/392-0 din 31.10.2008 și 12.11.2008.

Din aceste considerente, reclamantul s-a adresat în instanța de judecată cu prezenta acțiune pentru anularea actului de audit post-vămuire nr.47.13/3-A din 10.10.2013 şi a deciziei de regularizare nr.514 din 17.10.2013 și încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 10.02.2014, acţiunea a fost admisă integral. S-a anulat actul de audit post-vămuire nr.47.13/3-A din 10.10.2013 şi Decizia de regularizare nr.514 din 17.10.2013, emise de Biroul Vamal Chişinău în privinţa SRL „Lismedfarm”. S-a încasat de la pârât în beneficiul reclamantului cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 10000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 05.06.2014, a fost respins apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău, fiind menținută hotărârea primei instanțe din 10.02.2014.

Nefiind de acord cu hotărârile judecătorești pronunțate,Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral. În motivarea recursului a menționat încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, invocând art.432 alin.(2), lit.a), b), c) CPC, referindu-se la normele de drept cuprinse în următoarele acte normative: Codul Vamal, Legea cu privire la medicamente, nr. 1409 din 17.12.1997; Legea pentru aderarea Republicii Moldova la Convenția Internațională privind Sistemul Armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, nr.112 din 22.04.2004; Hotărârea Guvernului nr.1525 din 12.12.2007.

4 Recurentul consideră că hotărârile instanțelor judecătorești inferioare sunt neîntemeiate și ilegale, deoarece la examinarea pricinii atât în fond cât şi în apel, instanţa nu a ținut cont de argumentele invocate de Biroul Vamal Chişinău și nu s-au expus asupra tuturor probelor invocate, fapt ce a determinat examinarea superficială a materialelor dosarului, fiind emise hotărâri judecătorești neîntemeiate. Intimatul a menționat în referință că recursul este inadmisibil, deoarece argumentele invocate sunt declarative și nu au suport legal, respectiv nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 CPC și din aceste considerente a solicitat menținerea hotărârilor instanțelor judecătorești inferioare.

Prin prisma art.434 alin.(1) CPC, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termenul legal, deoarece scrisoarea privind expedierea copiei deciziei instanței de apel pentru cunoștință este din 17.06.2014, recursul fiind depus la 14.08.2014. Conform art.445 alin.(1), lit.b) CPC, instanța de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre. Analizând legalitatea hotărârilor judecătorești atacate, în raport cu materialele dosarului, circumstanțele pricinii și normele de drept aplicabile prezentei cauze, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este întemeiat și urmează a fi admis din următoarele considerente.

Problema de drept ridicată în prezenta acțiune este raportată la normele de drept material cu privire la regimurile vamale, nomenclatorul și clasificarea mărfurilor, modificarea declarației vamale și la produsele farmaceutice din perspectiva Convenției internaționale privind sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, la care Republica Moldova a aderat în corespundere cu Legea nr.112 din 22.04.2004. Astfel, aprecierea soluționării juste a cauzei date revine instanței de recurs din prisma normelor de drept material indicate ce guvernează prezentul raport juridic litigios și problema de drept ridicată. În contextul normativ reiterat, raportat la materialele dosarului și circumstanțele prezentei cauzei, instanța de recurs constată că argumentele recurentului sunt întemeiate în baza normelor de drept material aplicabile pricinii și urmează a fi admis.

Astfel, instanța de recurs constată că instanțele judecătorești inferioare eronat au ajuns la concluzia precum că organele vamale au dreptul să recalculeze drepturile de import doar în cazul în care în rezultatul auditului post-vămuire se va constata că importatorul a furnizat informații inexacte sau incomplete la momentul depunerii declarației, făcând trimitere la art.1811 alin.(3) şi (6) Cod Vamal. Or, în conformitate normele de drept învederate la art.1811 „(3) Dacă, după reverificarea declarației sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate eronat, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situației, ținînd seama de noile constatări.

(6) Dacă, la controlul ulterior al declaraţiilor, stabileşte, potrivit alin.(3), diferenţe în plus sau în minus şi la alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale, organul vamal va lua măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus constatate. Sumele plătite în plus la aceste taxe şi impozite se restituie potrivit normelor legale care le reglementează”. 5 Totodată, la art.1 pct.17 Cod Vamal este stabilit că prin regim vamal se înțelege totalitatea reglementărilor vamale care determină statutul mărfurilor şi al mijloacelor de transport în funcţie de scopul operațiunii şi de destinația mărfurilor, iar la art.23 alin.(1) sunt stabilite următoarele regimuri vamale: regimuri vamale definitive: a)import; b)export şi regimuri vamale suspensive: a)tranzit; b)antrepozit vamal; c)perfecționare activă (cu suspendare); d)transformare sub control vamal; e)admitere temporară; f)perfecționare pasivă.

Raportând normele de drept menționate la cazul dat, se constată că intimatul SRL „Lismedfarm” a plasat mărfurile în regim vamal de import definitiv, care după validarea declarațiilor vamale în detaliu şi acordarea liberului de vamă au dobândit statut de mărfuri puse în liberă circulație. În rezultatul controlului, se constată că organul vamal nu a modificat regimul vamal şi statutul mărfurilor, acestea rămânând a fi în continuare plasate în regim vamal de import definitiv şi puse în liberă circulație. Însă, recurentul a constatat alte erori care nu cad sub indecența normelor legale enunțate anterior. Or, modificarea codului mărfii nu afectează nici regimul vamal de import definitiv şi nici statutul de mărfuri puse în liberă circulație, pentru situația dată fiind aplicabile prevederile art.1811 alin.(1),(2),(5) Cod Vamal, iar alin.(3) şi (6) reglementează raporturi juridice distincte de cele din speță.

Astfel, instanța de recurs constată că AMDM a catalogat greșit produsele menționate ca medicamente în Autorizația de import, deoarece medicamentele sunt destinate tratării, vindecării sau ameliorării unei boli sau maladii, dar nu pentru conservarea sănătății organismului. În aceeași ordine de idei, este de menţionat că autorizațiile de import eliberate de AMDM nu constituie un criteriu de clasificare a produselor conform Nomenclatorului mărfurilor, deoarece conform prevederilor Legii cu privire la activitatea farmaceutică, nr.1456 din 25.05.1993, eliberarea autorizațiilor de import are ca scop punerea şi folosirea acestora în practica medicală, dar nu stabilirea codului tarifar al mărfurilor în cauză.

Or, determinarea dacă mărfurile indicate în documentele de însoțire prezentate pentru eliberarea autorizațiilor de import corespund mărfurilor de facto importate nu este autoritatea AMDM, care nici nu este abilitată cu atribuțiile şi competența necesară pentru stabilirea codului mărfii, acestea fiind verificate conform nomenclatorului mărfurilor aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1525 din 12.12.2007. În cadrul procedurii de eliberare a autorizațiilor de import AMDM nu prelevă mostre pentru stabilirea corectă a codului mărfurilor, operand cu informațiile prezentate de către agentul economic. Totodată, instanța de recurs constată că instanțele judecătorești inferioare au dat apreciere greșită încadrării tarifare a mărfurilor prin prisma Legii cu privire la medicamente, nr.1409 din 17.12.1997, aplicând o lege care nu urma a fi aplicată, ori conform art.1411 și 1412 Cod Vamal, clasificarea mărfurilor are loc doar conform Nomenclatorului mărfurilor aprobat de Guvern.

Astfel, la examinarea categoriilor de pricini cu privire la aplicarea legislației vamale ce reglementează stabilirea poziției tarifare pentru mărfurile importate instanţa de judecată nu este în drept să efectueze de sine stătător clasificarea mărfurilor conform Nomenclatorului mărfurilor, ci trebuie să constate şi să elucideze toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii şi să se pronunțe asupra corectitudinii stabilirii poziției tarifare în baza prevederilor legale în vigoare, și anume Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Nomenclatorului mărfurilor al 6 RM, nr.1525 din 29.12.2007 și Convenția internațională privind sistemul armonizat de codificare şi descriere a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14.06.1983.

Instanţa de recurs reiterează, că în conformitate cu Legea nr.112 din 22.04.2004 pentru aderarea Republicii Moldova la Convenția Internațională privind Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, Republica Moldova are obligația de a aplica recomandările Comitetului Sistemului Armonizat. Ca tangență servește Capitolul 30, unde referitor la produsele farmaceutice este prevăzut că descrierea unui produs ca medicament în legislația comunitară, alta decât cea care se referă la clasificarea în Nomenclatura Combinată, în legislația națională a statelor membre nu are valoare determinată pentru clasificarea în acest capitol. Totodată, potrivit art.1 al Convenției, valoare juridică are doar „nomenclatura care cuprinde pozițiile, supozițiile, codurile numerice aferente acestora, note de secțiuni, capitol şi subpozițiile precum şi normele (regulele) generale de interpretare a Sistemului armonizat cuprinse în anexa la prezenta Convenție”.

În acest context, instanța de recurs menționează că invocarea Nomenclaturii de Stat a medicamentelor ca argument de clasificare este nefondată, chestiune examinată în cadrul Comitetului Sistemului Armonizat și ca urmare în textul Notelor Explicative ale Sistemului Armonizat a fost introdus textul „Nu trebuie a considera că preparatele care figurează în farmocopeele oficiale şi printre specificațiile farmaceutice se clasifică doar la poziția 3003”. Notele explicative ale Nomenclaturii Combinate ale Uniunii Europene indică acelaşi lucru, extins la nivel de capitol, cu următorul conținut „Descrierea unui produs ca medicament în legislaţia comunitară (alta decît cea care se referă la clasificare în Nomenclatura combinată), în legislaţia naţională a statelor membre sau în orice farmacopee nu are valoare determinată pentru clasificarea în acest capitol”.

Astfel, recurentul a invocat și a prezentat în judecată Decizia Organizației Mondiale a Vămilor (Direcția tarifare şi comerț extern), prin care este explicată clasificarea unui produs din speța prezentei cauze, și anume „Asparkam”, fiind efectuată analiza detaliată a componentelor şi indicarea poziției tarifare la care această marfă se încadrează. Însă, instanțele judecătorești inferioare au pronunțat hotărâri judecătorești făcând abstracție de analiza poziției tarifare respective. Totodată, instanța de recurs reiterează că potrivit pct.3 al Hotărârii Guvernului cu privire la aprobarea Nomenclatorului mărfurilor al RM, în cazul apariției unor divergențe la clasificarea şi codificarea mărfurilor se utilizează Notele explicative ale Convenției internaționale privind sistemul armonizat de codificare şi descriere a mărfurilor din 14 iunie 1983, aprobate de Organizația Mondială a Vămilor, la care Republica Moldova este parte.

Cât privește obligativitatea organului vamal de a verifica corectitudinea poziției tarifare indicate de declarant la momentul vămuirii, instanța de recurs constată următoarele. Produsele importate de SRL „Lismedfarm” și anume: „Ulei de cătină”, „Eleuterococc”, „Revit”, „Acid lipoic”, „Asparkam” și „Echinacea” au fost eronat invocate de către intimat precum că ar fi de natură medicamentoasă și greșit au fost clasificate inițial la codul tarifar 3004. Ca urmare, intimatul SRL „Lismedfarm” a beneficiat neîntemeiat de un tratament tarifar favorabil la cota redusă TVA de 8%, prevăzută la art.96 lit.b), liniuța doi. 7 Or, în urma controlului corectitudinii clasificării tarifare a mărfurilor, importate de către intimat s-au depistat cazuri de declarare şi clasificare eronată a mărfurilor la codul 3004 şi anume referitor la: „Ulei de cătină”, „Eleuterococc”, „Revit”, „Acid lipoic”, „Asparkam” și „Echinacea”, în valoare totală de 276302,61 de lei.

Or, în contextul Notelor explicative la Sistemul Armonizat de Descriere şi Codificare a Mărfurilor elaborate de Organizația Mondială a Vămilor, la care Republica Moldova este parte, este stabilit că nu pot fi considerate și respectiv clasificate întotdeauna preparatele care figurează în farmaciile oficiale şi printre specialitățile farmaceutice, ca medicamente. Dispoziţiile asupra conținutului poziției tarifare 3004 nu se aplică asupra alimentelor, nici băuturilor tonice, apelor minerale naturale sau artificiale care se clasifică la poziții specifice. Aceasta este în principal, cazul preparatelor alimentare, ce conțin numai substanțe nutritive. Cele mai importante elemente nutritive conținute în alimente sunt proteinele, hidrații de carbon, grăsimile, vitaminele şi sărurile minerale.

Astfel, pentru aprecierea corectă a poziției tarifare a fost solicitat suportul Serviciului Vamal, care conform scrisorilor nr.28/06-9170 din 05.07.2013 şi nr.28/06-8361 din 15.07.2013, a constatat că produsele: „Revit”, „Acid lipoic” și „Asparkam" sunt clasificate de către autoritatea centrală a Serviciului Vamal în conformitate cu Nomenclatorul Mărfurilor al RM (HG1525/29.12.2007) la poziția tarifară 2106 „preparate alimentare nedenumite şi necuprinse în alte parte”, subpoziția tarifară 210690980 „altele”, fiind aplicată taxa vamală de 15% și TVA 20%; „Ulei de cătină”, urmează a fi clasificat la poziția tarifară 1517,,Amestecuri sau preparate alimentare din grăsimi sau uleiuri prevăzute la prezentul capitol” şi anume la subpoziţia tarifară 151790990 „altele" cu taxa vamală de 15% și TVA 20%; „Eleuterococc” şi „Echinacea” fiind clasificate la poziția tarifară 220890699 „Punci, balsam, aperitiv, cocteil, băuturi aromatizate, băuturi de vin, de struguri, de fructe, de struguri şi fructe, băuturi slab alcoolice şi altele” cu taxa vamală de 0,5 eur/1 alcool absolute, spirt 15%, acciz 50%, dar nu mai puţin de 0,40 lei % volum/litru alcool absolute, TVA 20%.

Totodată, instanța de recurs reiterează că în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.501 din 4.08.2009, Serviciul Vamal este autoritatea abilitată cu elaborarea şi gestionarea Tarifului Vamal Integrat al Republicii Moldova (TARIM), în temeiul Nomenclatorului mărfurilor al RM, care stabilește codurile TARIM la nivel de nouă cifre, codurile adiționale TARIM, notele explicative şi alte date referitoare la reglementările în vigoare aplicabile în domeniul vamal. Reieșind din faptul că declarațiile vamale depuse de intimat au fost distribuite de Sistemul Informațional "Asycuda World" pe culoarul verde de vămuire, liberul de vamă pentru mărfurile importate a fost acordat fără efectuarea controlului documentar şi fizic.

Ulterior, în strictă conformitate cu normele legale, intervine misiunea auditului postvămuire care este o formă de control vamal ce are drept scop verificarea respectării legislației în vigoare de către persoanele stabilite în Republica Moldova la momentul trecerii mărfurilor peste frontiera vamală a Republicii Moldova şi plasării acestora sub o destinație vamală. În acest context, cu privire la misiunea auditul postvămuire, unul din instrumentele utilizate în scopul prevenirii şi combaterii eschivării de la achitarea plăților vamale, care corespunde întocmai standardelor europene este cel de audit postvămuire, efectuat ulterior eliberării mărfurilor în liberă circulație. Or, conform principiilor moderne de administrare vamală şi standardelor europene, autoritățile 8 vamale pun accent pe fluidizarea traficului la frontieră, concomitent cu dezvoltarea controlului ulterior.

Astfel, pentru a nu reține mijloace de transport şi mărfuri în vamă, controlul la momentul vămuirii se face conform procedurilor simplificate, în cazul prezentei spețe culoarul verde de vămuire, şi în regim prioritar pentru a nu tărăgăna durata vămuirii şi controlului tuturor actelor de însoțire a mărfii. În acest fel este facilitată vămuirea la momentul importului, iar pentru asigurarea corectitudinii declarării mărfurilor, organul vamal inițiază controale postvămuire la agentul economic. Având în vedere circumstanțele esențiale ale pricinii, raportate la normele legale sus-indicate, instanța de recurs consideră eronată soluția instanțelor de judecată ierarhic inferioare de a considera ilegal actul de audit post-vămuire nr.47.13/3-A din 10.10.2013 şi Decizia de regularizare nr.514 din 17.10.2013, emise de Biroul Vamal Chişinău.

Or, obligațiile vamale suplimentare în mărime de 114975,29 lei aplicate intimatului SRL „Lismedfarm” au fost stabilite întemeiat, în conformitate cu cadrul legal reiterat mai sus. Astfel, instanța de recurs consideră că la examinarea prezentei cauze instanțele judecătorești nu au dat aprecierea corespunzătoare argumentelor invocate de recurent și a motivelor care au stat la baza respingerii lor, pronunțând hotărâri judecătorești neîntemeiate.

Or, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale, Protocoalele 3,5,8 şi 22, şi jurisprudenței CțEDO, instanțele de judecată sunt obligate de a motiva hotărârile sale, care vor trebui să conțină circumstanțele cauzei constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile referitor la admiterea sau respingerea acţiunii, alte chestiuni ce au fost soluționate în cadrul judecării pricinii, legea materială şi/sau procedurală aplicată în cadrul judecării pricinii, argumentele instanţei în caz de respingere a unor probe prezentate de participanți etc. Având în vedere cele expuse, instanţa de recurs consideră că la judecarea litigiului instanțele judecătorești inferioare neîntemeiat au aplicat normele de drept material, iar argumentele invocate de recurent sunt întemeiate şi pot fi reținute ca atare, reieșind din normele de drept reiterate de instanța de recurs.

Reieșind din cele menționate, instanţa de recurs conchide în favoarea legalității actului de audit post-vămuire nr.47.13/3-A din 10.10.2013 şi a Deciziei de regularizare nr.514 din 17.10.2013, întocmite de Biroul Vamal Chişinău la declarațiile vamale ale intimatului SRL „Lismedfarm”. Or, nu au fost stabilite temeiuri de anulare ale actului administrativ contestat în sensul prevederilor art. 26 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000. În acest context, instanța de recurs remarcă despre netemeinicia acţiunii formulate de către intimatul SRL „Lismedfarm” și menționează, totodată, că prezenta decizie este emisă în corespunde cu practica judiciară a Curţii Supreme de Justiţie în cauzele civile similare.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că, circumstanțele pricinii au fost constatate de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a unor dovezi, însă normele de drept material au fost aplicate eronat, instanța de recurs ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanțe, cu emiterea a unei noi hotărâri privind 9 respingerea acţiunii formulate de SRL „Lismedfarm” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actelor administrative, ca fiind neîntemeiată. În conformitate cu art.art. 444, 445 alin.(1), lit.b), 445 alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău.

Se casează decizia Curţii de Apel Chișinău din 05 iunie 2014 și hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 10 februarie 2014, și se pronunță o nouă hotărâre prin care se respinge ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Lismedfarm” împotriva Biroului Vamal Chişinău privind anularea actelor administrative. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală Svetlana Novac 10