2ra-3362/14 — Încasarea penalității de intirziere la achitarea salariului, a indemnizației de concediere și a penalității

prima instanţă: D. Dubcoveţchi dosarul nr. 2ra-3362/14 (Judecătoria Slobozia) instanţa de apel: M. Antonov, A. Parpalac, S. Leu (Curtea de Apel Bender) ÎNCHEIERE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Antoneşti Agro”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Chirilov Vasile împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Antoneşti Agro” cu privire la încasarea indemnizaţiei de concediere, penalităţii pentru neachitarea în termen a salariului şi a indemnizaţiei de concediere, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 03 iulie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Antoneşti Agro” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Slobozia din 18 aprilie 2014, c o n s t a t ă La 19 martie 2014 Chirilov Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Antoneşti Agro” cu privire la încasarea indemnizaţiei de concediere, penalităţii pentru neachitarea în termen a salariului şi a indemnizaţiei de concediere.

Prin hotărârea Judecătoriei Slobozia din 18 aprilie 2014 acţiunea lui Chirilov Vasile a fost admisă parţial şi s-a dispus încasarea din contul SRL „Antoneşti Agro” în beneficiul lui Chirilov Vasile indemnizaţia de concediere în mărime de 6 450,05 lei, penalitatea de întârziere pentru neachitarea la timp a salariului pentru perioada de 01 august 2011 – 29 martie 2012 în sumă de 2 399,63 lei şi penalitatea pentru neachitarea la timp a indemnizaţiei de concediere pentru perioada de 01 august 2011 – 19 martie 2014 în sumă de 6 198,45 lei, iar cerinţele reclamantului privind încasarea din contul SRL „Antoneşti Agro” a indemnizaţiei de concediere în sumă de 2 150 lei şi a penalităţilor calculate la indemnizaţie în sumă de 2 074,75 lei, a penalităţii de întârziere pentru neachitarea la timp a salariului în sumă de 637,25 lei au fost respinse ca neîntemeiate.

Totodată, s-a dispus încasarea din contul SRL „Antoneşti Agro” în bugetul de stat taxa de stat în sumă de 451,44 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 03 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de către SRL „Antoneşti Agro” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Slobozia din 18 aprilie 2014. La 01 octombrie 2014 SRL „Antoneşti Agro” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 03 iulie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor contestate şi încetarea procesului. Recurentul, în motivarea recursului, a invocat că instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material, precum şi au apreciat arbitrar probele prezente la materialele pricinii.

Totodată, consideră că instanţa de apel incorect a constatat faptul că obiectul litigiului examinat anterior (dosarul nr.2-226) a fost doar încasarea salariului, pe când reclamantul a solicitat şi indemnizaţia de concediere și, luând în consideraţie existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile din 29 martie 2012 între aceleaşi părţi şi pe aceleaşi motive, în prezenta speţă este necesar de a fi aplicate prevederile art.265 lit.a) CPC – încetarea procesului. De asemenea, susține recurentul că instanţele ierarhic inferioare incorect au aplicat prevederile art.355 alin. (1) lit.b) din Codul Muncii pentru a admite încasarea penalităţilor, în cazul din speţă fiind aplicabile prevederile art.268 lit.a) CC RM cu respectarea termenului de prescripţie de 6 luni.

Mai susţine acesta că instanţa de apel a examinat pricina civilă în absenţa reprezentantului apelantului, deşi acesta a transmis o cerere de amânare a examinării cauzei, însă ultima nu a fost transmisă instanţei care examina cauza. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că copia de pe decizia Curţii de Apel Bender din 03 iulie 2014 a fost expediată în adresa recurentului la 04 august 2014 (f.d. 60). În circumstanţele relevate, recursul declarat de către SRL „Antoneşti Agro” se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. La 21 octombrie 2014 în adresa intimatului a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Antoneşti Agro”, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

Însă Chirilov Vasile nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit pentru aceasta, admisibilitatea prezentului recurs examinându-se astfel în lipsa referinței din partea intimatului. Examinând temeiurile recursului declarat de către SRL „Antoneşti Agro” în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; 2 b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Antoneşti Agro” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţele fond şi de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Astfel, argumentul recurentului precum că instanţele ierarhic inferioare au apreciat în mod arbitrar probele prezente la materialele cauzei şi nu au luat în consideraţie existenţa unei hotărâri de judecată între aceleaşi părţi şi pe acelaşi obiect, nu poate fi reţinut ca motiv al admisibilităţii prezentului recurs deoarece este vădit neîntemeiat, fapt confirmat prin conținutul hotărârii judecătorești din 19 martie 2012, prezentă la materialele dosarului. Materialele cauzei demonstrează cu certitudine că atât Judecătoria Slobozia, cât şi Curtea de Apel Bender au evaluat corect probele administrate în proces în raport cu normele juridice aplicate, stabilind la caz o soluţie legitimă şi corectă de admitere parţială a acţiunii lui Chirilov Vasile cu privire la încasarea indemnizaţiei de concediere, penalităţii pentru neachitarea în termen a salariului şi a indemnizaţiei de concediere.

În ceea ce priveşte Informaţia ÎS „Poşta Moldovei” nr.515 din 25 august 2014 şi bonul de plată prezentat de recurentul-pârât ca dovadă a faptului că a transmis în adresa Curţii de Apel Bender o cerere de amânare a examinării cauzei, însă ultima nu este la dosar, aceste probe nu sunt concludente în cazul din speţă, or, recurentul-pârât nu a prezentat copia cererii în sine sau avizul de recepţie care ar 3 dovedi ce a fost transmis în adresa Curţii de Apel Bender, sub aceste date putând fi transmise alte acte sau cereri care nu au nici o legătură cu prezenta cauză. Referitor la argumentele recurentului cu privire la aplicarea eronată a normelor de drept material cu privire la termenul de prescripție , și anume prevederile art.355 alin. (1) lit.b) CM în loc de art.268 lit.a) CC, acestea sunt invocate abuziv, or, prezentul litigiu izvorăște din raporturile de muncă și respectiv sunt aplicabile normele Codului Muncii.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţele ierarhic inferioare s- au pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Antoneşti Agro”, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Antoneşti Agro” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4