2ra-3464/14 — Privind apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale şi încasarea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-3464/14 prima instanță M. Muruianu instanța de apel L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 03 decembrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Veaceslav Manolachi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Manolachi împotriva lui Octavian Țîcu, intervenient accesoriu Publicația periodică „Timpul de dimineață” Societate cu răspundere limitată, cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Veaceslav Manolachi și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 18 februarie 2014, c o n s t a t ă: La 22 iulie 2014, Veaceslav Manolachi a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Octavian Țîcu cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 14 iunie 2013, în cotidianul „Timpul” și pe site-ul www.timpul.md, a fost publicat articolul „Regretele unui ministru”, semnat de către pârâtul Octavian Țîcu, care conține mai multe informații defăimătoare în privința sa. Susține reclamantul că în rezultatul publicării articolului menționat, i-a fost grav prejudiciată onoarea, demnitatea și reputația profesională, iar acuzațiile aduse de către pârât privind pretinsa comitere a unor infracțiuni au un impact negativ asupra sa, atât psihologic cât și social, manifestate prin suferințe, frustrări și sentimente de imixtiune în viața sa privată. La fel, indică că i-au fost aduse suferințe din cauza pătării numelui și a reputației sale ireproșabile de care se bucură în societate.

Afirmă că acuzațiile aduse de către pârât nu sunt justificate prin probe. Totodată, statutul de persoană publică pe care la ocupat pârâtul în funcția de ministru al Tineretului și sportului i-a acordat multă credibilitate, iar publicarea articolului defăimător a fost perceput drept veridic și incontestabil de către cititori. Prin cerere prealabilă din 28 iunie 2013, reclamantul a solicitat pârâtului dezmințirea acuzațiilor aduse, prezentarea scuzelor publice și repararea prejudiciului moral, însă nu a primit nici un răspuns. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 04 septembrie 2013, în calitate de intervenient accesoriu în proces a fost atrasă Publicația periodică „Timpul de dimineață” SRL.

Solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată și cererea de concretizare a cerințelor (f. d. 70-71) recunoașterea caracterului fals și defăimător al afirmațiilor din articolul „Regretele unui ministru”, publicat la 14 iunie 2013 în cotidianul „Timpul” și pe site-ul www.timpul.md, semnat de Octavian Țîcu, obligarea lui Octavian Țîcu și a Publicației periodice „Timpul de dimineață” SRL să prezinte scuze și să publice textul dezmințirii anexat la cererea de chemare în judecată, prin intermediul cotidianului „Timpul” și site-ului www.timpul.md și încasarea din contul lui Octavian Țîcu în beneficiul său a sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 18 februarie 2014 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de Veaceslav Manolachi și menținută hotărârea primei instanțe. La 15 septembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Veaceslav Manolachi a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului, a invocat dezacordul cu hotărârile judecătorești, pe care le consideră ilegale și nemotivate, deoarece instanțele de judecată au interpretat eronat legea, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și nu au apreciat probele din dosar.

Susține că instanțele de judecată au interpretat eronat art. 24 alin. (2) și nu au aplicat art. 2 al Legii privind libertatea de exprimare. Totodată invocă că instanța de fond a încălcat prevederile art. 8 și art. 6 § 1 al CEDO. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Veaceslav Manolachi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul lui Veaceslav Manolachi ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Veaceslav Manolachi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi