3ra-1447/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1447/14 prima instanţă: A. Catană instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc şi Eu. Fistican DECIZIE 26 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenienți accesorii Pantelimon Mîțu și Fevronia Mîțu, cu privire la anularea deciziei și a contractelor de arendă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de , cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 17 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 07 martie 2012, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău intervenienți accesorii Pantelimon Mîțu și Fevronia Mîțu, cu privire la anularea deciziei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 7/27-27 din 29 noiembrie 2012 s-a hotărît darea în arendă lui Pantelimon Mîțu și Fevroniei Mîțu a lotului de pămînt de pe str. Ciocîrliei 1/7, mun. Chișinău, cu suprafața de 0,022 ha pentru amenajare pentru o perioadă de 5 ani. La 14 ianuarie 2013, prin notificarea nr. 26-1304/OT4, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat pîrîtului să abroge decizia nr. 7/27-27 din 29 noiembrie 2012 în termen de 30 zile, pe motiv că nu au fost respectate prevederile legale ce se referă la arendarea terenurilor proprietate publică, prin neorganizarea unei licitații în acest sens. Pentru că nu i-a fost îndeplinită cerința înaintată, reclamantul s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău.

1 Solicită, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 7/27-27 din 29 noiembrie 2012. La 06 iunie 2013, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus cerere suplimentară la acțiunea inițială (f.d. 40-41). În motivarea cererii, reclamantul a indicat că în baza deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 7/27-27 din 29 noiembrie 2012, între Primăria municipiului Chișinău și Pantelimon Mîțu, Fevronia Mîțu, au fost încheiate separat, contractele de arendă nr. 6047/2012 și 6048/2012 din 19 decembrie 2012. Consideră, reclamantul, că anularea actului administrativ inițial – decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 7/27-27 din 29 noiembrie 2012, atrage după sine și anularea contractelor de arendă anterior menționate.

Cere, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 7/27-27 din 29 noiembrie 2012 și a contractelor de arendă nr. 6047/2012 și 6048/2012 din 19 decembrie 2012. Prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 17 decembrie 2013, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, a fost respinsă cererea de apel declarată de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 17 decembrie 2013. La 22 septembrie 2014 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 24 iulie 2014, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 24 iunie 2014 (f.d. 129). Din conținutul cererii de recurs înaintate rezultă că recurentul a făcut cunoștință cu decizia motivată a instanței de apel la 11 august 2014. Astfel, recursul declarat la 22 septembrie 2014 se consideră depus în termen. Recurentul, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

La 10 octombrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa părților cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 30 octombrie 2014, reprezentantul intimatului a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului, cu menținerea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe. Analizînd legalitatea actelor de dispoziţie atacate, prin prisma argumentelor invocate de participanţii la proces şi a materialelor din dosar, Colegiul consideră recursul drept întemeiat şi care urmează a fi admis din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

2 Din materialele pricinii s-a constatat că prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 7/27-27 din 29 noiembrie 2012 s-a dispus darea în arendă lui Pantelimon Mîțu și Fevroniei Mîțu a lotului de pămînt, suplimentar celui privat, de pe str. Ciocîrliei 1/7, mun. Chișinău, cu suprafața de 0,022 ha, pentru amenajare pentru o perioadă de 5 ani (f.d. 8). În consecință, Colegiul reține că între Primăria municipiului Chișinău și Pantelimon Mîțu, Fevronia Mîțu, au fost încheiate separat cu fiecare dintre persoanele specificate, contractele de arendă nr. 6047/2012 și 6048/2012 din 19 decembrie 2012, potrivit cărora arendașii au preluat lotul de pămînt stabilit în baza deciziei Consiliului din 29 noiembrie 2012 (f.d.

42-44, 45-49). Materialele pricinii atestă faptul adresării Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat către Consiliul municipal Chișinău la 14 ianuarie 2013 cu solicitarea de a fi abrogată decizia nr. 7/27-27 din 29 noiembrie 2012. Dat fiind faptul că nu i-a fost îndeplinită solicitarea reclamantului, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat s-a adresat cu acțiune în instanța de judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, cerînd anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 7/27-27 din 29 noiembrie 2012 și a contractelor de arendă nr. 6047/2012 și 6048/2012 din 19 decembrie 2012. Prima instanță, prin hotărîrea din 17 decembrie 2013 a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Instanța de apel a menținut hotărîrea primei instanțe. Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel incorect au examinat pricina deferită judecăţii. În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Art. 3 al aceleiaşi Legi prevede că, obiect al unei acţiuni în contenciosul administrativ constituie actul emis de către o autoritate publică, susceptibil de a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice.

Conform art. 5 din Legea nr. 793 din 10 februarie 2000, Cancelaria de Stat este subiect cu drept de sesizare în contenciosul administrativ în condiţiile Legii privind administraţia publică locală. Reieșind din prevederile art. 68 din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, în cazul în care consideră că un act emis de autoritatea administraţiei publice locale este ilegal, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat notifică autorităţii locale emitente ilegalitatea actului controlat, cerînd 3 modificarea sau abrogarea lui totală sau parţială. (2) În cazul exercitării controlului obligatoriu al legalităţii, sesizarea oficiului teritorial al Cancelariei de Stat trebuie făcută într-un termen de 30 de zile de la data primirii copiei de pe act.

(3) În termen de 30 de zile de la data primirii notificării, autoritatea locală emitentă trebuie să modifice sau să abroge actul contestat. (4) În cazul în care, în termenul stabilit la alin.(3), autoritatea locală emitentă şi-a menţinut poziţia sau nu a reexaminat actul contestat, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data primirii notificării refuzului de a modifica sau de a abroga actul contestat sau în cazul tăcerii autorităţii locale emitente în termen de 60 de zile de la data notificării cererii de modificare sau de abrogare a actului în cauză.

Reieşind din faptul că inițial reclamantului i-a fost restituită cererea de chemare în judecată prin încheierea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 18 martie 2013 din motive ce nu-i pot fi imputate primului (nelichidarea neajunsurilor pînă la 14 martie 2013, în situația în care reclamantul a aflat despre acest aspect tocmai la 22 martie 2013), prin depunerea ulterioară a aceleiași acțiuni împotriva aceluiași pîrît la 27 martie 2013, Colegiul constată că oficiul teritorial al Cancelariei de Stat a respectat termenele de adresare în instanţa de contencios administrativ. Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi.

Distinct de opinia instanțelor ierarhic inferioare, speței în cauză nu-i sunt aplicabile prevederile art. 4 din Legea privind prețul normativ și modul de vînzare- cumpărare a pămîntului, care indică faptul că terenul care, după parametri şi amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitaţie deţinătorilor de terenuri adiacente. În cazul în care există un singur deţinător de teren adiacent, vînzarea-cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Această prevedere se aplică şi relaţiilor de arendă a unor astfel de terenuri. Pornind de la prevederile anterior menționate, contrar concluziei instanțelor ierarhic inferioare, pîrîtul nu a probat faptul că bunul imobil, obiect al contractelor de arendă din 19 decembrie 2012, după parametri și amplasare nu poate fi format ca un bun imobil de sine stătător.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 354 din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, după primirea cererii, inginerul cadastral elaborează un studiu privind posibilitatea formării bunului imobil. În funcţie de concluzia din studiu, cererea de formare a bunului imobil va fi acceptată sau respinsă de executantul lucrărilor cadastrale. Refuzul formării bunului imobil poate fi atacat în instanţă de judecată. Alin. (3) și (4) al aceluiași articol prevede că în baza studiului de la alin.(1) şi (2), inginerul cadastral elaborează un aviz, care se prezintă solicitantului, privind posibilitatea formării bunului imobil. (4) Dacă avizul de la alin.(3) este pozitiv, executantul lucrărilor cadastrale indică lucrările, precum şi autorizaţiile necesare 4 efectuării lor, condiţiile de care trebuie să se ţină cont la elaborarea proiectului de formare a bunului imobil.

Reieșind din prevederile menționate, la materialele dosarului nu a fost adusă nicio probă referitor la prezentarea de către inginerul cadastral a studiului privind posibilitatea/imposibilitatea formării bunului imobil, avizul elaborat în acest sens, dacă cererea de formare a bunului imobil a fost acceptată sau respinsă de executantul lucrărilor cadastrale. În opinia instanţei de recurs, doar după constatarea în baza actelor anterior enunțate a faptului posibilității/imposibilității formării de sine stătătoare a bunului imobil, pîrîtul putea da în arendă lotul de pămînt, suplimentar celui privat, de pe str. Ciocîrliei 1/7, mun. Chișinău, cu suprafața de 0,022 ha.

Mai mult decît atît, potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile, lotului de pămînt cu suprafața de 0,022 ha i-a fost conferit număr cadastral – 0100202602, ce confirmă contrariul celor stabilite de instanțele de judecată ierarhic inferioare, și anume, faptul posibilității formării lotului de teren, ca bun imobil independent. Or, conform art. 2 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, numărul cadastral reprezintă un număr individual, irepetabil pe teritoriul ţării, al bunului imobil. Se atribuie conform procedurii stabilite de legislaţie şi se păstrează pe toată perioada de existenţă a bunului imobil în calitate de obiect de drept unic.

În consecință, avînd în vedere că în baza art. 42 din Codul Funciar, terenurile din intravilan se află în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale, iar din municipii – în proprietate municipală, urmau a fi respectate prevederile art. 77 alin. (5) din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006 care indică: înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor stabilite expres prin lege. Prin urmare, Colegiul consideră că instanţele ierarhic inferioare incorect au respins acţiunea înaintată de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău în lipsa petrecerii unei licitații publice.

Conform art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii. Art. 220 alin. (1) din Codul Civil prevede că actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede altfel. În această ordine de idei, Colegiul consideră necesar de a anula decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 7/27-27 din 29 noiembrie 2012 și contractele de arendă nr. 6047/2012 și 6048/2012 din 19 decembrie 2012. În contextul celor expuse, instanţa de recurs consideră concluziile instanţei de apel şi a primei instanţe ca neîntemeiate, rezultate din aplicarea greşită a prevederilor legii, fapt care în conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. b) CPC constituie temei de casare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate.

Din considerentele menţionate şi având în vedere că s-a constatat aplicarea eronată a normelor de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite 5 recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat urmează a fi admisă. În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. b), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 17 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenienți accesorii Pantelimon Mîțu și Fevronia Mîțu, cu privire la anularea deciziei și a contractelor de arendă, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care: Acţiunea depusă de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat se admite. Se anulează decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 7/27-27 din 29 noiembrie 2012. Se recunoaște nul contractul de arendă nr. 6047/2012 din 19 decembrie 2012 încheiat între Primăria municipiului Chișinău și Pantelimon Mîțu, și contractul de arendă nr. 6048/2012 din 19 decembrie 2012 încheiat între Primăria municipiului Chișinău și Fevronia Mîțu.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Oleg Sternioală Tatiana Vieru 6