3ra-1375/14 — Contestarea actelor administrative

prima instanță: M. Avornic dosarul nr. 3ra-1375/14 instanța de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna, I. Cimpoi ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „GFZ-Prim”, reprezentată de avocatul Balaban Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „GFZ-Prim” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 26 iunie 2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 22 februarie 2013, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu SRL „GFZ-Prim” cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acțiunii a indicat că prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr.7/27-44 din 29 noiembrie 2012, cu privire la reperfectarea relațiilor funciare de arendă a unui lot de pământ și darea în arendă a unui lot de pământ suplimentar celui arendat anterior situat în mun.

Chișinău, str. Calea Ieștilor 26, s-au dat în arendă SRL „GFZ-Prim”, pe o perioadă de cinci ani, lotul de pământ nr. 1, cu suprafața de 0,0167 ha, pentru exploatarea obiectivului comercial și alimentație publică și lotul de pământ nr.2, cu suprafața de 0,033 ha, suplimentar terenului arendat, pentru reconstrucția cu extindere a obiectivului comercial și alimentație publică cu organizarea terasei de vară, în complex cu stația de așteptare a transportului urban de pasageri. Susține că în conformitate cu art.64 din Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, în urma controlului efectuat de oficiu, sub aspectul legalității deciziei menționate, s-a constat că aceasta a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare, în partea ce ţine de darea în arendă SRL „GFZ-Prim” a lotului de pământ nr.2 cu suprafața de 0,033 ha, suplimentar terenului arendat situat în mun.

Chișinău, str. Calea Ieşilor 26. Menționează că în coraport cu art.68 alin.(1) din Legea privind administrația publică locală, prin notificarea nr.27-1304/OT din 14 ianuarie 2013, oficiul a solicitat 4 Consiliului municipal Chișinău abrogarea parțială a decizia nr.7/27-44 din 29 noiembrie 2012, în termen de 30 de zile, iar prin răspunsul, care a parvenit în adresa Oficiului la 30 ianuarie 2013, Direcția generală arhitectură, urbanism şi relații funciare a Consiliului municipal Chișinău l-a informat că materialele privind examinarea notificării respective vor fi înaintate la una din ședințele apropiate ale Consiliului municipal Chișinău.

Cu referire la prevederile art.15 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, care prevede că după examinarea notificării, organul emitent urmează să efectueze una dintre acțiunile prevăzute de lege și anume să respingă cererea sau să o admită, după caz, să revoce sau să modifice actul administrativ, şi art.68 alin.(3) din Legea privind administrația publică locală, care stipulează că în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, autoritatea locală emitentă trebuie să modifice sau să abroge actul contestat, susţine că de către pîrît nu au fost respectate prevederile legare, respectiv, decizia în partea solicitată nu a fost abrogată, temei care şi a servit înaintarea acţiunii în judecată.

Astfel, consideră că decizia nr.7/27-44 din 29 noiembrie 2012, contravine prevederilor legislației în vigoare, deoarece, lotul de pământ cu suprafața de 0,033 ha este amplasat în hotarele spațiilor verzi, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr.19/1 din 28 septembrie 2000 și are statut de zonă protejată de importanţă națională, acordat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.978 din 02 septembrie 2004, iar pct.6 a acestei hotărâri stabilește că autoritățile administrației publice centrale și locale vor asigura respectarea strictă a interdicțiilor stipulate în documentațiile de urbanism pentru aceste zone, reflectându-le în actele eliberate persoanelor fizice și juridice.

Relatează că conform art.61 din Legea nr.835 din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului, orice intervenție în perimetrul zonelor protejate poate fi autorizată numai cu avizul prealabil al Guvernului sau al autorităților administrației publice locale cu atribuții specifice în domeniu, în modul stabilit de legislație. Consideră că la adoptarea deciziei în cauză nu au fost respectate prevederile art.6 alin.(l) din Legea nr.591 din 23 septembrie 1999 cu privire la spațiile verzi ale localităților urbane și urbane, care stipulează, că spațiile verzi folosite în interes public constituie obiectul exclusiv al proprietății publice și nu pot fi privatizate sau arendate.

La fel, indică că la emiterea deciziei nr.7/27-44 din 29 noiembrie 2012, Consiliul municipal Chișinău nu a respectat prevederile art.9 alin.(2) din Legea nr.317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale, care instituie că, actele normative ale autorităților administrației publice centrale și locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituționale, legilor, precum și hotărârilor și ordonanțelor Guvernului. Solicită anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr.7/27-44 din 29 noiembrie 2012 cu privire la reperfectarea relațiilor funciare de arendă a unui lot de pământ și darea în arendă a unui lot de pământ suplimentar celui acordat anterior SRL „GFZ-PRIM” situat în mun.

Chișinău, str. Calea Ieșilor 26, în partea ce ține de darea în arendă SRL „GFZ-PRIM” a sectorului de teren nr. 2 cu suprafața de 0,033 ha, suplimentar terenului acordat situat în mun. Chișinău, str. Calea Ieșilor 26. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 26 iunie 2013, acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2014, a fost admis apelul declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă şi anulată decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 7/27 din 29 noiembrie 2012 cu privire la reperfectarea relațiilor de arendă funciară și darea în arendă SRL „GFZ-Prim” a unui lot de pământ suplimentar cu suprafața de 0,033 ha situat în mun.

Chișinău, str. Calea Ieșilor 26 și anulat contractul nr. 6049/2012 încheiat dintre Primăria mun. Chișinău și SRL „GFZ-Prim”, înregistrat la OCT Chișinău la 26 ianuarie 2013 cu nr. 0100/13/10943, în partea dării în arendă a terenului cu suprafața de 0.033 ha cu nr. cadastral 0100518532. În motivarea deciziei, instanța a invocat prevederile art. 2 alin. (7) al Legii nr. 91 din 05 aprilie 2007 privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor, art. 6 alin.(1), art.20 al Legii nr. 591 din 23 septembrie 1999 cu privire la spațiile verzi ale localităților urbane și rurale și art. 14, art. 77 alin. (2), (3), (5) al Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, care reglementează aspecte ce ţin de regimul juridic al terenurilor din domeniul public, dreptul de proprietate asupra spaţiilor verzi, construcţia şi amplasarea de obiective în spaţiile verzi şi administrarea bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale.

Aşa fiind, cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a reţinut că lotul de pământ nr.2 cu suprafața de 0.033ha situat în mun. Chișinău, str. Calea Ieșilor 26, este amplasat în hotarele spațiilor verzi, aprobate prin decizia Consiliului mun. Chișinău, nr.19/1 din 28 septembrie 2000, iar potrivit hotărârii Guvernului RM nr. 978 din 02 septembrie 2004, privind stabilirea moratoriului la modificarea tramei stradale și amplasarea construcțiilor în centrul istoric și ale spațiilor verzi din mun. Chișinău, lotul de pământ menționat are statut de zonă de importanță națională, astfel, concluzionînd că Consiliul mun. Chișinău la emiterea deciziei nr.7/24-44 din 29 noiembrie 2012, contrar prevederilor Legii nr. 591 din 23 septembrie 1999 cu privire la spațiile verzi ale localităților urbane și rurale, a dispus darea în arendă a lotului menționat.

Totodată, instanța de apel a remarcat că prin actul administrativ, în partea contestată, nu s-a dispus darea în arendă a bunului prin licitație publică, organizată în condițiile legii, în modul prevăzut de Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu reducere, aprobat prin hotărârea Guvernului RM nr. 136 din 10 februarie 2009. La 26 august 2014, SRL „GFZ-Prim”, reprezentată de avocatul Balaban Mihail, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material și procedural, iar concluziile instanței de apel fiind în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Susține că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că Consiliul mun. Chișinău la emiterea deciziei nr. 7/27-44 din 29 noiembrie 2012, contrar prevederilor Legii nr. 591 din 23 septembrie 1999, cu privire la spațiile verzi ale localităților urbane și rurale, care interzice arendarea sau privatizarea spațiilor verzi, a dispus darea în arendă societăţii a lotului nr. 2, cu suprafața de 0,033 ha situată în mun. Chișinău, str. Calea Ieşilor 26, pentru reconstrucția cu extindere a obiectivului comercial și alimentație publică cu organizarea terasei de vară, în complex cu stația de așteptare a transportului urban de pasageri.

Or, instanța de apel făcând referire la art. 6 și art. 20 al Legii nr. 591 din 23 septembrie 1999, cu privire la spațiile verzi ale localităților urbane și rurale, admite posibilitatea agenților economici de a obține terenuri pentru construcția şi amplasarea în spațiile verzi proprietate publică a obiectivelor pentru activități economice și sociale, totodată, însă, a menţionat că nu se permite darea în arendă a terenului ce constituie obiectul litigiului întrucît are statut de spaţiu verde, fapt ce indică la concluzii contradictorii ale instanţei.

Subsidiar, consideră că instanţa de apel, contrar normelor legale, şi-a întemeiază concluzia pe faptul că în cadrul dezbaterilor judiciare, Consiliul municipal Chișinău nu a prezentat probe ce ar confirma faptul că pentru efectuarea construcțiilor în spațiile verzi a fost solicitat avizul expertizei ecologice de stat şi obștești şi acordul populației din zonele limitrofe, or, instanța a fost împuternicită de a judeca cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău de dare în arendă, şu nu legalitatea construcțiilor pe terenul dat în arendă, pe motiv că societatea nici nu a început lucrări de reconstrucție pe terenul menționat, iar avizele menționate de instanță nu sunt necesare la soluționarea de către Consiliul municipal Chișinău a cererii privind transmiterea terenului în arendă.

Afirmă că prin decizia, anularea căreia se solicită la caz, s-a dat în arendă lotul de pământ cu suprafața de 0,033 ha, suplimentar terenului arendat din mun. Chișinău, str. Calea Ieşilor 26, fiind condiționat de faptul că lotul nr. 2, are adiacent doar lotul de teren nr. 1, care este în posesia și folosința societății, fapt care nu a fost contestat de către intimat, astfel, prin decizia respectivă, drepturile şi interesele personalelor terțe nu au fost şi nici nu pot fi lezate, deoarece, unica persoană care poate invoca un interes economic asupra lotului nr. 2 este însuşi recurentul. Consideră că prima instanță la emiterea hotărârii corect a reținut că după parametri și amplasare, pot fi formate ca bunuri imobile de sine stătătoare, terenurile menționate se transmit în proprietate (inclusiv arendă) persoanelor în drept ori se înstrăinează în alt mod conform legislației.

La fel, invocă că instanța de apel la emiterea deciziei nu a dat importanţă faptului că terenul cu suprafața de 0,033 ha , care a fost atribuit societății prin decizia contestata de către intimat, atât după parametri, cât și după amplasare nu putea fi format din bun imobil separat, deoarece, intimata, în ședința instanței de judecată nu a administrat probe în vederea deturnării constatărilor comisiilor Consiliului municipal Chișinău, privind imposibilitatea formării lotului de teren în calitate de bun separat în vederea expunerii ofertei de arendă la licitație publică.

Susține că în speță, Consiliului municipal Chișinău şi-a justificat legalitatea deciziei în partea imposibilității formării bunului arendat în calitate de bun separat în temeiul avizelor comisiilor de specialitate, reprezentând operațiuni administrative, care au stat la baza emiterii actului contestat, iar intimata, în cadrul ședinței de judecată nu a contestat legalitatea avizelor comisiilor de specialitate, motiv din care în conformitate cu prevederile art. 123 alin.(6) CPC nu urmau a fi dovedite de către Consiliului municipal Chișinău. De altfel invocă că instanţa nici nu s-a expus asupra legalității avizelor consultative, legalitatea acestora prezumându-se până la proba contrarie, iar în lipsa contestării legalității avizelor consultative ale comisiilor de specialitate, recurentul este în drept de a le invoca în calitate de probă a imposibilității formării bunului arendat în calitate de bun separat.

Or, regulilor unui proces echitabil, concluziile specialistului nu pot fi combătute prin declarațiile părților. Insistă că atât amplasamentul, cât și configurația terenului dat nu permite amplasarea noilor obiective, fapt ce denotă posibilitatea dării în arendă a acestui teren în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 9) din Legea nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997, privind prețul normativ și modul de cumpărare-vânzare a pământului.

Totodată, menționează că instanța de apel la emiterea deciziei a încălcat normele de drept procedural, deoarece, cauza a fost examinată în lipsa unui participant la proces și anume la 16 aprilie 2014,, reprezentantul societății Balaban Mihail, prin intermediul unui coleg a înaintat cerere prin care a solicitat amânarea a examinării pricinii, din motive de sănătate, însă, instanța de apel a respins cererea de amânare și a examinat pricina în absența reprezentantului, astfel, încălcându-se principiul contradictorialității și egalității armelor în proces. Mai mult decât atât, susţine că în decizia contestată, contrar situației de fapt s-a indicat că, reprezentantul societății în ședința instanței de apel a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menținerea hotărârii în pricină, pe care o consideră întemeiată şi legală, pe când la ședința din 16 aprilie 2014, avocatul Balaban Mihail nici nu a fost prezent, acesta aflându-se în concediu medical.

Astfel, instanța de apel a neglijat vădit normele procedurale, punând în imposibilitatea societatea să se prevaleze de drepturile sale procedurale, iar drept consecință prin abuzul admis de instanța s-a încălcat dreptul recurentului la un proces echitabil în sensul art. 6 al CEDO, or, un proces echitabil presupune acordarea dreptului la apărare al participantului la proces și a asigurării preeminenței dreptului. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „GFZ-Prim”, reprezentată de avocatul Balaban Mihail, este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „GFZ-Prim”, reprezentată de avocatul Balaban Mihail, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „GFZ-Prim”, reprezentată de avocatul Balaban Mihail, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „GFZ-Prim”, reprezentată de avocatul Balaban Mihail, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „GFZ-Prim”, reprezentată de avocatul Balaban Mihail, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva