3ra-1500/14 — Apărarea dreptului de acces la informaţie, obligarea furnizării informaţiei şi încasarea prejudiciului moral

dosarul nr. 3ra-1500/14 prima instanță D. Dulghieru instanța de apel N. Vascan, E. Clim, I. Cotruță ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Druță, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nina Motricenco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nina Motricenco împotriva Ministerului Culturii al Republicii Moldova și vice- ministrului Gheorghe Postică cu privire la apărarea dreptului de acces la informație, obligarea furnizării informației solicitate și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Nina Motricenco și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 05 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 16 aprilie 2013, Nina Motricenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Culturii și vice-ministrului Gheorghe Postică cu privire la apărarea dreptului de acces la informație, obligarea furnizării informației solicitate și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, a indicat că la 16 martie 2013 a adresat o cerere către vice-ministrul Ministerului Culturii prin care a solicitat eliberarea informaței, necesară pentru procesul de apărare a drepturilor sale şi anume dreptul la muncă, lezat în rezultatul concedierii sale, cu acordul Ministerului Culturii, din funcția de contabil șef al Muzeului National de Etnografie şi Istorie Naturală și dreptul la respectarea onoarei, demnității şi reputației profesionale. Susține că s-a adresat cu cerere privind eliberarea informației către vice- ministrul Ministerului Culturii, Gheorghe Postică, deoarece de către acesta a fost semnat acordul Ministerului Culturii pentru concedierea sa din funcția de contabil șef al muzeului.

Indică că prin scrisoarea nr. 10-09/180 din 04 februarie 2013, vice-ministrul Ministerului Culturii al Republicii Moldova, Gheorghe Postică, a informat-o că Ministerul Culturii a dat acordul la concedierea acesteia din funcția de contabil șef al Muzeului Național de Etnografie şi Istorie Naturală în baza actelor prezentate de către directorul general muzeului. Menționează că în baza Legii privind accesul la informație nr. 982-XIV din 11 mai 2000, a înaintat cerere către pârât prin care a solicitat informația care-i atinge nemijlocit drepturile şi libertățile şi de care are nevoie pentru procesul de apărare a drepturilor sale.

Conform avizului poștal, pârâtul a primit cererea la 18 martie 2013, însă în termenul stabilit de legislație nu i-a eliberat informația solicitată, necătînd la faptul că conform art. 16 din Legea privind accesul la informație nr. 982-XIV din 11 mai 2000, acesta era obligat să-i acorde un răspuns în termen de 15 zile lucrătoare, adică până la 08 aprilie 2013. Consideră că pârâtul intenționat și cu rea-credință i-a încălcat dreptul la informație și dreptul la apărare. La fel, invocă că prin nesoluționarea cererii privind accesul la informație, i-a fost cauzat prejudiciu moral, manifestat prin pierderea timpului în numeroase ședințe de judecată și suferințe psihice cauzate de atitudinea batjocoritoare a pârâtului pe marginea cererilor sale.

Solicită de a recunoaște ca fiind ilegale acțiunile pârâților prin care nu i-a fost eliberată informația solicitată pentru exercitarea dreptului său la apărare împotriva pârâților și cu privire la acordul pârâților pentru concedierea sa din funcția de contabil șef al Muzeului Național de Etnografie şi Istorie Naturală, constatarea încălcării drepturilor sale prevăzute de art. 10, art. 11 alin. (l) p. 1, 2, 4 și art. 16 din Legea privind accesul la informație nr. 982-XIV din 11 mai 2000, recunoașterea ilegalității acțiunilor vice-ministrului Ministerului Culturii, Gheorghe Postică, prin care nu i-a fost asigurat accesul liber la informație şi nu a fost soluționată în termen cererea adresată, obligarea pârâților să-i elibereze informația solicitată în cererea de chemare în judecată și încasarea prejudiciul moral în sumă de 2000 lei.

Prin cererea de concretizare a cerințelor din 08 octombrie 2013, reclamanta a solicitat de a recunoaște ca fiind ilegale acțiunile Ministerului Culturii admise la soluționarea cererii sale din 18 martie 2013 privind accesul la informația oficială şi cu caracter personal, şi anume, încălcarea neîntemeiată a termenelor de soluționare a cererii, admisă prin neeliberarea informației solicitate timp de 7 luni, refuzul ilegal de a elibera informația oficială şi cu caracter personal, care a fost solicitată pentru apărarea drepturilor sale la muncă şi la respectarea demnității, onoarei și reputației profesionale, lezate în urma concedierii forțate, cu acordul pârâților, încălcarea dreptului la apărare prin îngrădirea accesului la informația relevantă pentru procesul de apărare a dreptului la muncă şi pentru reabilitarea demnității, onoarei şi reputației profesionale, lezate în urma concedierii forțate, recunoașterea ilegalității acțiunilor vice-ministrului Ministerului Culturii, Gheorghe Postică, admise la soluționarea cererii din 18 martie 2013, inclusiv refuzul lui Gheorghe Postică de a răspunde la cererea reclamantei adresată personal acestuia şi încălcarea Legii cu privire la petiționare, neasigurarea de către vice-ministrul Gheorghe Postică timp de 7 luni a accesului liber la informația cu caracter personal,

care a fost solicitată pentru apărarea drepturilor la muncă şi la respectarea demnității, onoarei şi reputației profesionale, lezate în urma concedierii din funcție cu acordul pârâților şi încălcarea de către Gheorghe Postică a Codului de conduită a funcționarului public, recunoașterea încălcării de către pârâți a art. 8 coroborat cu art. 10 ale Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăților Fundamentale, obligarea pârâților să-i elibereze și să-i expedieze prin poștă informația solicitată în cererea din 18 martie 2013, cu stabilirea termenului de executare benevolă și repararea prejudiciului moral în mărime de 2000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 decembrie 2013 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de către Nina Motricenco și menținută hotărârea primei instanțe. La 06 octombrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Nina Motricenco a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și constatarea încălcării art. 6 (1), art. 8 și art. 10 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăților Fundamentale. În motivarea recursului, a invocat dezacordul cu hotărârile judecătorești, pe care le consideră ilegale și neîntemeiate. Indică că instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, iar aprecierea probelor a fost arbitrară.

Susține că instanțele de judecată au refuzat să examineze obiectul propriu zis al litigiului, și anume, lipsa răspunsului intimaților la cererea din 18 martie 2013, încălcând art. 34 și art. 52 din Constituție, precum și drepturile sale de acces deplin și necondiționat la informația cu caracter și de interes personal și de-a primi răspuns la cererea adresată. Menționează că instanțele de judecată au aplicat eronat regulile cu privire la repartizarea sarcinii de probație între părți și degrevarea de probațiune și au pus sarcina probațiunii numai pe seama sa, apreciind critic și respingând toate probele prezentate, în lipsa probelor intimaților. La fel, invocă că erorile comise de către instanțele de judecată au cauzat violarea art. 6 (1), art. 8 și art. 10 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăților Fundamentale.

Prin referința din 21 noiembrie 2014, intimatul Ministerul Culturii al Republicii Moldova a solicitat declararea recursului ca inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Nina Motricenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Nina Motricenco ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Nina Motricenco se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Druță Ion Corolevschi