2ra-1401/15 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen şi repararea prejudiciului cauzat

prima instanţă: V.Muntean dosarul nr. 2ra-1401/15 instanţa de apel: L.Bulgac, A.Panov, L.Popova ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Druţă, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Motrichenko Ihor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Motrichenko Ihor împotriva Ministerului Justiţiei al RM privind constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei civile în termen şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Motrichenko Ihor, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 27 mai 2014, c o n s t a t ă La 24 martie 2014, reclamantul Motrichenko Ihor s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Ministerului Justiţiei, solicitînd constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral cauzat prin această încălcare şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că, la 21.02.2013, a depus la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău cererea de chemare în judecată împotriva Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală privind apărarea dreptului la acces la informaţie, în special accesul la datele cu caracter personal ale reclamantului care se păstrează la Muzeu (ordine de angajare şi concediere, contractele individuale de muncă).

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 25.02.2013, instanţa de fond nu a dat curs cererii de chemare în judecată, din motiv că la cerere au fost anexate copiile actelor necertificate în modul stabilit de lege, fiindu-i acordat termen pentru înlăturarea neajunsurilor pînă la 11.03.2013. Încheierea respectivă nu a fost adusă la cunoştinţa reclamantului, iar la 12.03.2013, instanţa a dispus restituirea cererii, încheierea a fost casată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26.06.2013, cu restituirea pricinii în instanţa de fond la faza de primire a cererii de chemare în judecată. Menţionează reclamantul, că, la 18.07.2013, întru executarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26.06.2013 şi a indicaţiilor date prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 25.02.2013, a transmis prin cancelaria Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău cererea de chemare în judecată repetată, anexînd originalele înscrisurilor pentru instanţa de judecată şi pentru pîrîţi, iar concomitent a înaintat şi cerere de recuzare a judecătorului şi a grefierului. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 26.07.2013, cererea de recuzare a fost respinsă ca fiind nefondată. În aceeaşi zi, judecătorul M. Diaconu a emis încheierea de a nu da curs cererii de chemare în judecată din aceleaşi motive invocate şi în încheierea din 25.02.2013, conţinutul încheierilor din 25.02.2013 şi 26.07.2013 fiind identice, necătînd la diferenţa dintre cererea de chemare în judecată depusă la 21.02.2013 şi cererea de chemare în judecată depusă la 18.07.2013, înscrisurile prezentate în cazul cererii din 21.02.2013 au fost anexate în copii simple, dar în cazul cererii din 18.07.2013, în original şi copii certificate.

A mai indicat reclamantul, că, la 19.08.2013, prin intermediul cancelariei Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, a înaintat o cerere privind căutarea documentelor primite de cancelarie pentru dosarul nr.3CA-185/13 la 18.07.2013. La 19.09.2013 după ce a primit răspunsul la cererea respectivă, reclamantul a solicitat implicarea instanţei de fond în căutarea documentelor transmise la 18.07.2013, dispariţia cărora în incinta instanţei i-a îngrădit accesul la justiţie conform încheierii din 26.07.2013. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 25.09.2013 şi înştiinţarea din 25.09.2013, instanţa de fond a restituit reclamantului cererea de chemare în judecată cu toate înscrisurile anexate în original la această cerere, din acelaşi motiv invocat şi în încheierea din 12.03.2013.

Consideră reclamantul, că instanţa de fond în mod repetat şi neîntemeiat i-a îngrădit accesul la justiţie, lucru constatat prin decizia a Curţii de Apel Chişinău din 21.11.2013. Din cauza conduitei şi deciziilor judecătorului M. Diaconu, prima şedinţă de judecată a fost stabilită peste 11 luni de la depunerea cererii de chemare în judecată din 21.02.2013, fapt care a adus atingere considerabilă dreptului reclamantului la judecarea pricinii în termen rezonabil. Solicită reclamantul constatarea încălcării dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil, precum şi încasarea prejudiciului moral în cuantum de 2000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27 mai 2014 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva hotărîrii instanţei de fond, la data de 02 iunie 2014 a depus apel Motrichenko Ihor, solicitînd casarea hotărîrii instanţei de fond şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015 s-a respins apelul declarat de către Motrichenko Ihor, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27 mai 2014. 2 La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, acţiunea este înaintată de reclamant în temeiul Legii nr.87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Potrivit art.2 alin. (l) din legea nominalizată, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă. Astfel, prin prisma normei legale precitate, orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, dacă se constată o atare încălcare.

La caz, Motrichenko Ihor pretinde la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei pornite la cererea acestuia împotriva Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală privind apărarea dreptului la acces la informaţie. Instanţa de apel a invocat că, pricina în care se invocă încălcarea termenului rezonabil este intentată la data de 21.02.2013, iar numirea cauzei spre examinare peste o perioadă îndelungată nu a fost generată de comportamentul instanţei, ci de faptul, că cererea de chemare în judecată nu corespundea exigenţelor stabilite prin lege, la cerere nefiind anexate copiile actelor autentificate în modul stabilit. Pe lîngă cele enunţate, instanţa de apel a considerat că, perioada în care cauza respectivă se află pe rolul instanţei de judecată nu depăşeşte limitele rezonabilităţii, durata nefiind una excesivă.

La 09 aprilie 2015 Motrichenko Ihor a depus recurs, solictînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2015 a fost expediată în adresa lui Motrichenko Ihor la 27 ianuarie 2015, nefiind stabilită data recepţionării acesteia. În circumstanţele relevante, instanţa de recurs consideră că recursul declarat de către Motrichenko Ihor se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Mai indică recurentul că, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au încălcat principiul egalităţii armelor, egalităţii în faţa legii, al contradictorialităţii. 3 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Motrichenko Ihor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Motrichenko Ihor, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Motrichenko Ihor ca inadmisibil.

4 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Motrichenko Ihor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru 5