3ra-991/14 — Anularea actului administrativ

prima instanţă: D. Dulghieru dosarul nr.3ra-991/14 instanţa de apel: N. Cernat, I. Cimpoi, I. Muruianu ÎNCHEIERE 13 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de către Motricenco Nina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către Motricenco Nina căre Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Natural, Mihai Ursu şi Nicolae Rotaru cu privire la accesul la informație, obligarea eliberării actelor şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Motricenco Nina şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 23 octombrie 2013, prin care acţiunea s-a respins ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 21.02.2013 Motricenco Nina s-a adresat instanţei judecătoreşti cu acţiune împotriva Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, Ursul Mihai şi Nicolae Rotaru, solicitând recunoaşterea ilegală a acţiunilor pîrîtului, obligarea pîrîtului la eliberarea copiilor legalizate în modul stabilit de lege şi repararea prejudiciului material în sumă de 7,75 lei pentru cheltuielile poştale, efectuate la expedierea cererii prealabile în adresa Ministerului Culturii Republicii Moldova.

În motivarea acţiunii a indicat că, la data de 30.11.2012 a adresat Muzeului National de Etnografie şi Istorie Naturală o petiţie prin care a solicitat eliberarea copiilor de pe documentele ce conţin datele sale personale, iar la data de 09.01.2013 prin scrisoarea nr.5/01-05 pîrîtul a dispus eliberarea parţială a documentelor solicitate, calificând solicitarea reclamantei ca fiind tendenţioasă. Menţionează că, pîrîtul nu i-a eliberat copiile autentificate a documentelor solicitate fapt ce denotă eliberarea parţială a documentelor solicitate. La fel, în viziunea reclamantei, pîrîtul nu s-a conformat prevederilor Legii privind accesul la 1 informaţie, fapt pentru care s-a adresat cu o cerere prealabilă, la Ministerul Culturii, care este organul ierarhic superior al pîrîtului, cu solicitarea de obliga pîrîtul să-i elibereze informaţia solicitată.

Relevă că, nici în urma scrisorii adresată Ministerului Culturii nr. 10-09/181 din 28.01.2013, pîrîtul nu i-a furnizat informaţia solicitată. Consideră că, informaţia solicitată de la pîrît îi este necesară pentru a-şi apăra drepturile sale privind concedierea abuzivă din funcţia de contabil-şef al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 23.10.2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 28.10.2013 Motricenco Nina a declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014 a fost respinsă cererea de apel declarată de Motricenco Nina şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 23.10.2013. La data de 13.06.2014 Motricenco Nina a depus recurs, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 23.10.2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014 şi constatarea violării art. 6(1), art. 8 şi art. 10 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăților Fundamentale ale Omului. În motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele importante cauzei.

Consideră recurenta că instanţa de apel nu a luat în consideraţie prevederile art. 16 alin (1) şi alin (2) din Legea nr. 982 din 11.05.2000 privind accesul la informație care prevăd că informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informaţie. Termenul de furnizare a informaţiei, documentului poate fi prelungit cu 5 zile lucrătoare de către conducătorul instituţiei publice dacă: a) cererea se referă la un volum foarte mare de informaţii care necesită selectarea lor; b) sînt necesare consultaţii suplimentare pentru a satisface cererea.

De asemenea consideră recurenta că refuzul de acces la informaţie trebuie să întrunească condiţiile de formă şi conţinut prevăzute la art. 19 alin (1) din Legea nr. 982 din 11.05.2000 privind accesul la informație, astfel refuzul de a furniza o informaţie, un document oficial va fi făcut în scris, indicându-se data întocmirii refuzului, numele persoanei responsabile, motivul refuzului, făcându-se în mod obligatoriu trimitere la actul normativ (titlul, numărul, data adoptării, sursa publicaţiei oficiale), pe care se bazează refuzul, precum şi procedura de recurs a refuzului, inclusiv termenul de prescripţie.

Mai menţionează recurenta că potrivit art. 21 alin (3), lit.a), b), c) din Legea nr. 982 din 11.05.2000 privind accesul la informație, persoana care se consideră 2 lezată într-un drept sau interes legitim poate ataca orice acţiune sau inacţiune a persoanei responsabile pentru primirea şi examinarea cererilor de acces la informaţii, dar în special cu privire la: a) refuzul neîntemeiat de a primi şi înregistra cererea; b) refuzul de a asigura accesul liber şi necondiţionat la registrele publice aflate la dispoziţia furnizorului de informaţii; c) încălcarea termenelor şi procedurii de soluţionare a cererii de acces la informaţie; Privitor la aplicarea eronată a regulilor cu privire la repartizarea sarcinii probaţiunii între părţi, recurenta menţionează că la judecarea pricinii atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, contrar prevederilor legii speciale aplicabile în speţă şi anume a Legii contenciosului administrativ, sarcina de probaţiune între părţi a fost pusă numai pe seama Ninei Motricenco.

Astfel consideră recurenta că concluzia instanţei la acest capitol este ilegală deoarece, conform art.24 alin.3) al Legii contenciosului administrativ la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen legal, deoarece la materialele pricinii nu există dovada recepţionării de către recurentă a copiei deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Motricenco Nina este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de Motricenco Nina în cererea de recurs că decizia instanţei de apel este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. 3 Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Motricenco Nina, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Motricenco Nina, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4