3ra-926/15 — Accesul la informaţie şi repararea prejudiciului

prima instanţă: M.Diaconu dosarul nr. 3ra-926/15 instanţa de apel: N.Traciuc, M.Anton, Iu.Cotruţă DECIZIE 09 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, Judecător: Tatiana Vieru, Judecători: Iurie Bejenaru, Sveatoslav Moldovan, Dumitru Mardari, Valentina Clevadî examinînd recursurile declarate de către Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al Ministerului Culturii şi Motrichenko Ihor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Motrichenko Ihor împotriva Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al Ministerului Culturii, Ursu Mihai şi Rotaru Nicolae privind obligarea furnizării informației solicitate, repararea prejudiciului material şi moral, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2015, prin care s-a admis apelul declarat de către Motrichenko Ihor, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 07 mai 2014 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost admisă în parte, c o n s t a t ă: La 21 februarie 2013, Motrichenko Ihor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al Ministerului Culturii, Ursu Mihai şi Rotaru Nicolae privind obligarea furnizării informației solicitate, încasarea prejudiciului material şi moral, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la 30 noiembrie 2012 s-a adresat pîrîtului cu cerere, prin care a solicitat eliberarea copiilor de pe actele care conțin date personale şi care sunt păstrate la pîrît şi anume: copiile cererilor de angajare, ordinelor de angajare, contractelor individuale de muncă şi ordinele de eliberare cu aplicarea semnăturii sale.

La 04 decembrie 2012 a fost înregistrată cererea cu nr.276-i din 04 decembrie 2012 şi prin rezoluţia administraţiei pîrîtului, cererea a fost transmisă spre examinare lui Rotaru Nicolae. Prin scrisoarea nr.6/01-05 din 09 ianuarie 2013, pârâtul a refuzat eliberarea copiilor de pe documentele solicitate, însă la 17 ianuarie 2013 s-a adresat cu cerere prealabilă organului ierarhic superior al pârâtului - Ministerul Culturii, prin care a contestat refuzul de a-i elibera documentele solicitate. 1 Prin răspunsul Ministerului Culturii din 28 ianuarie 2013 a fost informat despre rezultatul examinării cererii prealabile şi anume, că a solicitat pîrîtului explicarea motivului refuzului de a elibera informația solicitată şi executarea obligațiilor conform normelor legale.

Menţionează că, informaţia solicitată pînă în prezent nu a fost eliberată, iar pârâtul intenționat îi îngrădește dreptul la informație timp de 7 luni, deoarece aceasta îi este necesară pentru apărarea drepturilor lezate la concedierea din funcția deținută, fapt ce a generat adresarea în instanța de judecată, cu prezenta cerere de chemare în judecată. Consideră reclamantul că este în drept de a solicita informaţia de la furnizorii sau posesorii de informaţii în temeiul art. 34 al Constituţiei Republicii Moldova, art. 93 Codul Muncii şi dispoziţiilor Legii privind accesul la informaţie, precum şi Legii contenciosului administrativ.

Solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată şi cererea de concretizare a cerinţelor din 18 iulie 2013, în care au fost indicaţi ca copîrîţi Ursu Mihai şi Rotaru Nicolae, recunoașterea ca fiind ilegale acţiunile pîrîtului şi copîrîţilor, prin încălcarea termenului de soluționare a cererilor, nerespectarea procedurii de prelungire a termenelor de soluționare a cererilor şi refuzul de a elibera informaţia solicitată, refuzul de a soluţiona cererea prealabilă, neeliberarea timp de 7 luni a informaţiei solicitate, obligarea Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală să elibereze copiile legalizate în modul stabilit de lege şi anume: copiile cererilor de angajare, ordinelor de angajare, contractelor individuale de muncă (exemplarele sale în original sau duplicatele autentificate), copiile contractelor individuale de muncă şi copia ordinului de eliberare cu semnătura sa de înștiințare; încasarea prejudiciului material în sumă de 7.15 lei, suportate în legătură cu expedierea cererii prealabile; încasarea în mod solidar de la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, Ursu Mihai şi Rotaru Nicolae a prejudiciului moral în sumă de 1 000 lei, în legătură cu nesoluționarea până în prezent a cererii privind accesul 1a informație (f.d.f.d.1-3,38-40,123-129).

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 mai 2014 a fost respinsă ca depusă tardiv cererea de chemare în judecată înaintată de către Motrichenko Ihor împotriva Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, copîrîţii Ursu Mihai şi Rotaru Nicolae privind obligarea furnizării informației solicitate, încasarea prejudiciului material şi moral, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Motrichenko Ihor a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2015 a fost admis apelul declarat de Motrichenko Ihor, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 mai 2014, fiind emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost admisă în parte.

S-a obligat Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală să elibereze lui Motrichenko Ihor documentele solicitate, certificate în modul stabilit şi anume: copiile cererilor de angajare, ordinelor de angajare, contractelor individuale de muncă (exemplarele sale în original sau duplicatele autentificate), copiile contractelor individuale de muncă şi copia ordinului de eliberare cu semnătura lui Motrichenko Ihor de înștiințare. S-a încasat de la Muzeul Naţional 2 de Etnografie şi Istorie Naturală în beneficiul lui Motrichenko Ihor prejudiciul material în sumă de 7.15 lei. În rest pretențiile au fost respinse. La 15 mai 2015, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menținerea hotărîrii primei instanţe.

În susţinerea recursului s-a invocat că, instanţa de apel eronat a aplicat Legea cu privire la informaţie, deoarece urma a fi aplicată prezentului caz prevederile Codul Muncii. Consideră că, prima instanţă corect a aplicat prevederile speciale ale Legii privind accesul la informaţie, cauza fiind examinată în conformitate cu dispozițiile Legii contenciosului administrativ. La 29 iunie 2015, Motrichenko Ihor a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel în partea în care s-au respins cerinţele şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată, precum şi constatarea violării art. 6 (1) CEDO. În susţinerea recursului s-a invocat că, instanţa de apel nu a aplicat legea care urma a fi aplicată prezentului caz şi anume prevederile Legii privind accesul la informaţie, Legii contenciosului administrativ şi art. 6 (1) CEDO.

Invocă recurentul că, atît instanţa de fond, cît şi instanţa de apel nu au luat în considerare faptul că, încălcarea termenilor de soluţionare a cererii constituie o atingere dreptului de acces la informaţie, precum şi nerespectarea de către intimaţi a procedurii de prelungire a termenului de soluționare a cererilor înaintate. Astfel, neaplicarea prevederilor Legii privind accesul la informaţie, care urmau a fi aplicate speţei în cauză, au cauzat soluţionarea incorectă a pricinii. Mai mult ca atît, concluzia instanţei de apel privind respingerea cerinţei de reparare a prejudiciului moral este una nefondată, deoarece nu a ţinut cont de faptul că, timp de 2 ani şi 5 luni se află într-o stare de stres, fiind nevoit să piardă timpul în instanţele de judecată şi să primească informaţia din dosarul personal, cauzîndu-i în cele din urmă, înrăutățirea considerabilă a sănătăţii.

Consideră că, a fost lipsit de dreptul de a dispune de un proces echitabil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 08 aprilie 2015 (f.d. 194), recursurile se consideră declarate în termen. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererile de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al Ministerului Culturii este neîntemeiat şi urmează a fi respins, iar recursul depus de către Motrichenko Ihor urmează a fi admis cu casarea parţială a deciziei instanţei de apel în partea respingerii acțiunii privind repararea prejudiciului moral, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă.

În rest, decizia urmează a fi menținută. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul. 3 În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze parţial decizia instanţei de apel, pronunţînd o nouă hotărâre.

Astfel, Colegiul incontestabil a stabilit că, la 30 noiembrie 2012, Motrichenko Ihor a depus în adresa Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al Ministerului Culturii o cerere, solicitînd să-i fie prezentate un şir de acte care îl vizează nemijlocit şi care sunt păstrate la pîrîtă şi anume: - copiile cererilor de angajare, ordinelor de angajare, contractelor individuale de muncă şi ordinele de eliberare cu aplicarea semnăturii sale; - certificatul cu privire la muncă şi salariu, inclusiv perioada de activitate, funcţiile deţinute şi informaţia despre cuantumului salariului; - informaţia pentru IFS despre salariul primit şi despre reţinerile efectuate în anul 2012; - informaţia pentru CNAS despre plăţile salariale calculate şi despre reţinerile efectuate din aceste plăţi în perioada anilor de activitate în MNEIN 2009- 2012; - informaţia despre plăţile salariale şi reţinerile respective calculate şi achitate în anul 2011 şi 2012 cu descifrarea pe luni.

La fel, s-a constatat că, cererea enunţată a fost înregistrată la 04 decembrie 2012 cu nr.276-i, iar prin rezoluţia administraţiei pîrîtului, cererea vizată a fost transmisă spre examinare lui Rotaru Nicolae (f.d.113). Prin răspunsul nr.6/01-05 din 09 ianuarie 2013, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al Ministerului Culturii prin intermediul reprezentantului său – directorul Mihail Ursu, a refuzat în eliberarea copiilor de pe documentele solicitate (f.d.112).

Nefiind de acord cu răspunsul nominalizat, la 17 ianuarie 2013, Motrichenko Ihor a depus în adresa organului ierarhic superior - Ministerul Culturii al Republicii Moldova cererea prealabilă, prin care a contestat refuzul de a-i elibera documentele solicitate (f.d.110), iar prin răspunsul nr. 10-09/182 din 28 ianuarie 2013, Ministerul Culturii l-a informat despre rezultatul examinării cererii prealabile şi anume, că a solicitat Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al Ministerului Culturii explicarea motivului refuzului de a-i elibera informația solicitată şi executarea obligațiilor conform normelor legale (f.d.74). Din actele cauzei mai rezultă că, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al Ministerului Culturii, nu i-a eliberat lui Motrichenko Ihor copiile autentificate ale actelor care îl vizează nemijlocit pe ultimul şi care sunt păstrate la pîrîtă, motiv pentru care a fost sesizată instanța de contencios administrativ cu prezenta acţiune.

Înaintînd prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul Motrichenko Ihor a solicitat, în urma concretizării acţiunii, recunoașterea ca fiind ilegale acţiunile pîrîtului şi copîrîţilor, prin încălcarea termenului de soluționare a cererilor, nerespectarea procedurii de prelungire a termenelor de soluționare a cererilor şi refuzul de a elibera informaţia solicitată, refuzul de a soluţiona cererea prealabilă, neeliberarea timp de 7 luni a informaţiei solicitate, obligarea Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală să elibereze copiile legalizate în modul stabilit de lege şi anume: copiile cererilor de angajare, ordinelor de angajare, contractelor individuale de muncă (exemplarele sale în original sau duplicatele 4 autentificate), copiile contractelor individuale de muncă şi copia ordinului de eliberare cu semnătura sa de înștiințare; repararea prejudiciului material în sumă de 7.15 lei, suportată în legătură cu expedierea cererii prealabile; încasarea în mod solidar din contul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, Ursu Mihai şi Rotaru Nicolae în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 1 000 lei, în legătură cu nesoluționarea a cererii privind accesul 1a informație (f.d.f.d.1-3,38- 40,123-129).

Tot actele cauzei atestă că, prin încheierea judecătorului Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 februarie 2013, nu s-a dat curs cererii de chemare în judecată înaintată de reclamantul Motrichenko Ihor (f.d.5), iar prin încheierea judecătorului Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 martie 2013, cererea înaintată de către Motrichenko Ihor a fost restituită (f.d.8-9). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, a fost admis recursul declarat de către Motrichenko Ihor, fiind casată încheierea judecătorului Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 martie 2013, pricina fiind remisă la rejudecare din faza primirii cererii de chemare în judecată (f.d.21). Prin încheierea judecătorului Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 26 iulie 2013, nu s-a dat curs din nou cererii de chemare în judecată înaintată de reclamantul Motrichenko Ihor (f.d.41- 42), iar prin încheierea judecătorului Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 septembrie 2013, cererea înaintată de către Motrichenko Ihor a fost restituită (f.d.46-47). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, a fost admis recursul declarat de către Motrichenko Ihor, fiind casată încheierea judecătorului Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 septembrie 2013, pricina fiind remisă la rejudecare pentru examinarea cauzei în fond (f.d.87). Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 mai 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de către Motrichenko Ihor a fost respinsă ca fiind depusă tardiv (f.d.138).

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2015, a fost admis apelul declarat de către Motrichenko Ihor, fiind casată integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 07 mai 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea depusă de către Motrichenko Ihor a fost admisă parţial dupăa cum urmează. S-a obligat Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al MC RM să-i elibereze lui Motrichenko Ihor documentele solicitate certificate în modul stabilit. S-a încasat din contul Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al MC RM în beneficiul lui Motrichenko Ihor prejudiciul material în sumă de 7,15 lei. În rest, pretenţiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate (f.d.182).

Cu referire la recursul declarat de către recurentul Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, Colegiul judiciar consideră oportun de a reitera în prezenta speță prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, care statuează că, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia. Prevederi similare se regăsesc și în art. 23 alin. (2) din Legea privind accesul la informaţie nr. 982 din 11.05.2000.

5 Astfel, potrivit normei enunțate, sesizarea instanţei de judecată se va efectua în termen de o lună de la data primirii răspunsului de la furnizorul de informaţii sau, în caz dacă nu a primit răspuns, de la data cînd trebuia să-l primească. Dacă solicitantul de informaţii a atacat anterior acţiunile furnizorului de informaţii pe cale extrajudiciară, termenul de o lună curge de la data comunicării răspunsului conducerii furnizorului de informaţii şi/sau organului ierarhic superior al acestuia sau, în caz dacă nu a primit răspuns, de la data cînd trebuia să-l primească.

Prin prisma normei legale enunțate, instanţa de recurs reține că, instanţa de apel corect a concluzionat că acțiunea înaintată de către Motrichenko Ihor a fost depusă în instanţa de contencios administrativ în interiorul termenului de prescripție, or, din actele cauzei rezultă cu certitudine că, termenul de prescripţie pentru apărarea dreptului încălcat pentru recurentul-reclamant Motrichenko Ihor a început să curgă la data de 28 ianuarie 2013 – data primirii răspunsului la cererea prealabilă (f.d.74) și a expirat la data de 28 februarie 2013, aceasta fiind ultima zi de depunere a acțiunii, cu toate acestea, în instanța de contencios administrativ recurentul s-a adresat la data de 21 februarie 2013, adică în interiorul termenului de contestare (f.d.1-3).

Argumentele recurentului Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală precum că, la caz, acțiunea a fost depusă la data de 18.07.2013, adică cu omiterea termenului de prescripție, nu pot fi reținute.

Într-adevăr, după ce cererea de chemare în judecată depusă la data de 21 februarie 2013 a fost restituită pe motiv că nu au fost lichidate neajunsurile stabilite prin încheierea în care în mod legal nu s-a dat curs cererii, la data de 18 iulie 2013, reclamantul-recurent Motrichenko Ihor a depus o cerere de chemare în judecată repetată, însă această circumstanţă nu poate constitui drept temei de respingere a acţiunii ca fiind depusă tardiv, or, potrivit art. 171 alin. (2) CPC, dacă persoana care a depus cererea îndeplineşte în termen toate cerinţele enumerate în încheierea judecătorului (condiţie prezentă în prezenta speţă), cererea se consideră depusă la data prezentării iniţiale în judecată, la caz – 21 februarie 2013. Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.

Verificând argumentele recursului recurentului Motrichenko Ihor în raport cu materialele cauzei, Colegiul judiciar consideră întemeiate criticile în partea respingerii acțiunii privind repararea prejudiciului moral. În rest, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, concluzia instanţei de apel despre necesitatea admiterii parțiale a pretenției privind obligarea furnizării informației solicitate şi repararea prejudiciului material, este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerinţelor art. 130 CPC RM.

Cu referire la solicitarea reclamantului Motrichenko Ihor, invocată în cererea de chemare în judecată, privind încasarea în mod solidar din contul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al Ministerului Culturii, Ursu Mihai şi Rotaru Nicolae a prejudiciului moral, Colegiul consideră oportun de a reitera în prezenta speță prevederile art. 1404 alin. (1) Cod civil, care reglementează că, prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluţionarea în termen 6 legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcţie de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică. Persoana cu funcţie de răspundere va răspunde solidar în cazul intenţiei sau culpei grave.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 1422 alin. (1) şi (2) Cod civil RM, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Conform prevederilor art. 1423 alin. (1) şi (2) Cod civil RM, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Respectiv, fiecare persoană care pretinde că a suferit, este în drept să-şi estimeze prejudiciul adus, dar numai instanţa de judecată este împuternicită de lege să aprecieze cuantumul prejudiciului moral, conducându-se de noţiunea reparării rezonabile, de circumstanţele cazului concret, de personalitatea părţilor. Cuantumul compensaţiei depinde şi de durata menţinerii consecinţelor vătămării. Instanţa de judecată, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, i-a în consideraţie circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul.

Instanţele ierarhic inferioare nu au ţinut cont de aceste prevederi legale şi neîntemeiat au respins această pretenție, în situaţia în care la caz s-a constatat că, intimatul Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al Ministerului Culturii a refuzat neîntemeiat să soluţioneze cererea recurentului Motrichenko Ihor, astfel cauzîndu-i suferinţe psihice şi sufleteşti, or, ultimul un timp îndelungat nu a avut posibilitate de a primi informaţiile aflate în posesia acestora.

În astfel de circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs cu privire la faptul că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat gradul şi caracterul suferinţelor sale în legătură cu imposibilitatea de a primi informaţiile aflate în posesia acestora, sunt întemeiate şi urmează a fi admise, cu stabilirea compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat în sumă de 1000 lei ce urmează a fi încasat din contul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al Ministerului Culturii, care este una echitabilă suferinţelor suportate de către Motrichenko Ihor și care constituie o satisfacere comensurabilă şi nu este excesivă pentru intimat, ţinut să o plătească şi nici venit nejustificat pentru recurentul-reclamant.

În acelaşi timp, Colegiul menţionează că suma de 1000 lei pretinsă de recurent cu titlu de prejudiciu moral nu urmează a fi încasată în mod solidar şi din contul copîrîţilor, or, prin prisma art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, care indică expres că, cererea de chemare în judecată poate fi formulată şi împotriva funcţionarului public al autorităţii publice pîrîte care a elaborat actul administrativ contestat sau care a refuzat să soluţioneze cererea în 7 cazul în care se solicită despăgubiri, instanţa de recurs relevă că, Ursu Mihai şi Rotaru Nicolae nu fac parte din categoria respectivă de persoane.

Din aceste considerente, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Motrichenko Ihor, cu casarea parțială a deciziei instanţei de apel, în partea respingerii acțiunii privind repararea prejudiciului moral, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri de admitere a acțiunii. În rest, decizia urmează a fi menținută. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit.lit. a) şi b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al Ministerului Culturii.

Se admite recursul declarat de către Motrichenko Ihor. Se casează parțial decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Motrichenko Ihor împotriva Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al Ministerului Culturii, Ursu Mihai şi Rotaru Nicolae privind obligarea furnizării informației solicitate, repararea prejudiciului material şi moral, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată, în partea respingerii acțiunii privind repararea prejudiciului moral, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri, prin care acțiunea înaintată de către Motrichenko Ihor împotriva Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al Ministerului Culturii, Ursu Mihai şi Rotaru Nicolae privind repararea prejudiciului moral cauzat se admite.

Se încasează din contul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală al Ministerului Culturii în beneficiul lui Motrichenko Ihor suma de 1000 (una mie) lei – cu titlu de prejudiciu moral. În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2015, se menține. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Iurie Bejenaru Sveatoslav Moldovan Dumitru Mardari Valentina Clevadî 8