2ra-2814/2014 — Recuperarea prejudiciului material

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

dosar nr.2ra-2814/14 prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (judecător C.Vîrlan) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavrilița) DECIZIE 26 noiembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în componența: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac, Judecătorii: Tatiana Vieru, Ion Corolevschi Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinând fără citarea părților recursul declarat de avocatul Eni Oleg în interesele recurenților Covali Anatolie și Covali Natalia, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Bubuioc Ion și Bubuioc Tamara împotriva lui Covali Anatolie și Covali Natalia privind recuperarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 20 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Covali Anatolie și Covali Natalia și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 13 februarie 2014, prin care acțiunea a fost admisă, a c o n s t a t a t: La 20.05.2014, reclamanții Bubuioc Ion și Tamara s-au adresat în judecată cu acțiune împotriva lui Covali Anatolie și Natalia, prin care au solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 182208 lei și dobânda de întârziere. În motivarea acţiunii, reclamanții au indicat că la 17.04.2009, în jurul orelor 03:20, în incinta clădirii nr.98 din str. Alexandru cel Bun, mun. Chişinău, s-a produs un incendiu în urma căruia a fost distruse spațiile locative, prin care se numără şi apartamentul nr.7 ce aparține reclamanților cu dreptul de proprietate, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile. Faptul producerii incendiului se confirmă prin Actul de constatare din 17.04.2009, întocmit de Direcția Serviciului de Pompieri sect.

Rîşcani, mun. Chişinău. Reclamanții au menţionat, că potrivit încheierii tehnico-incendiare nr.12-09 întocmite de inginerul laboratorului experimental anti-incendiar la 17.04.2009, s-a constatat că focarul inițial al incendiului se afla la etajul 3 în ap.1, în camera de locuit nr.1, în partea stângă de la intrare, conform schiței. Confruntând schița cu amplasarea apartamentelor de la et.3 se denotă, că incendiul s-a produs din apartamentul 5 din str. Alexandru cel Bun, mun. Chişinău, ce aparține pârâților Covali Anatolii şi Natalia cu drept de proprietate, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile. De asemenea, conform încheierii indicate s-a constatat cauza probabilă a generării incendiului – neatenția cu focul.

Concluziile Serviciului protecției civile şi situațiilor excepționale al MAI se confirmă și prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.1417 din 12.06.2009 efectuat de Centrul Naţional de Expertize Judiciare, prin care s-a constatat că poziția inițială a incendiului a fost determinată în baza cercetării locului incendiului şi a amprentei incendiului, proporțiile distrugerilor termice a materialelor combustibile şi bunurilor materiale, precum şi din audierea martorilor. La determinarea poziției focarului s-a stabilit, că răspândirea focului pe toată suprafaţa etajului 3 şi a mansardei a condiționat faptul că planșeul podului dintre etajul trei şi mansardă a fost efectuat din grinzi de lemn cu termoizolant din polistiren expandat.

Examinând versiunile de: scurtcircuit în rețeaua electrică, aducerea sursei de foc deschis din exterior și neatenția cu focul, prin metoda excluderii, s-a stabilit că pricina probabilă a generării incendiului este neatenția cu focul, provocată mai degrabă de lucrătorii ce efectuau în apartamentul dat lucrări de finisare. La fel, soluționând cauza producerii incendiului în imobilul cu pricina, locul focarului la incendiului, experții din cadrul CNEJ au stabilit că pricina probabilă a generării incendiului este neatenția cu focul, focarul inițial al incendiului produs fiind amplasat în camera 1 din apartamentul nr.5 ce aparține pârâților. Astfel, reclamanții au considerat că pentru prejudiciul cauzat răspunderea solidară revine proprietarilor apartamentului şi persoanelor răspunzătoare pentru lucrările ce se efectuau în imobilul lor.

Pentru a stabili suma prejudiciului exprimat prin costul lucrărilor şi materialelor de construcție la restabilirea imobilului, reclamanții au apelat la organizație specializată din domeniul construcției, care anterior au efectuat lucrări la aceeași construcție şi care au eliberat Devizul local al lucrărilor de reconstrucție după incendiu. Conform Devizului de cheltuieli, necontestat de pârâți, suma materialelor de construcție şi lucrărilor necesare se ridică la 182208 lei. Astfel, reclamanții au solicitat încasarea solidară de la pârâți prejudiciul în mărime de 182208 lei şi încasarea dobânzii de întârziere conform art.243 CPC, determinată potrivit art.619 CC, ce urmează a fi achitată în cazul admiterii acţiunii, dacă hotărârea nu se execută în termen de 90 de zile din data rămânerii definitive.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13.02.2014, acţiunea a fost admisă. S-a încasat solidar de la pârâții Covali Anatolie şi Natalia, în beneficiul reclamanților Bubuioc Ion și Tamara, prejudiciul material în mărime de 182358 lei, cheltuielile de judecată 150 lei și taxa de stat 5316,24 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 20.05.2014, a fost respins apelul declarat de către Covali Anatolie şi Natalia, fiind menținută hotărârea primei instanțe. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel din 20.05.2014, avocatul Eni Oleg, acționând în interesele recurenților Covali Anatolie și Natalia, a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a menționat aplicarea eronată a normelor de drept material, invocând art.432 alin.(2), lit.b), precum că instanța de judecată a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, referindu-se la normele cuprinse în Codul Civil la art.art.1398,1403,1410,1416. Recurentul consideră că hotărârile instanțelor judecătorești inferioare sunt neîntemeiate și ilegale, deoarece au fost adoptate cu aprecierea eronată a circumstanțelor cauzei și a legii materiale. Totodată, recurentul consideră că instanța de apel a expus superficial în decizie circumstanțele de fapt ale cauzei, fără a da apreciere argumentelor apelantului și nu a motivat din ce considerente le respinge. 2 Prin prisma art.434 alin.(1) CPC, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termenul legal, deoarece decizia instanței de apel este din 20.05.2014, recursul fiind depus la 21.07.2014.

Conform art.445 alin.(1), lit.b) CPC, instanța de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre. Analizând legalitatea hotărârilor judecătorești atacate, în raport cu materialele dosarului, circumstanțele pricinii și normele de drept aplicabile prezentei cauze, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este întemeiat și urmează a fi admis din următoarele considerente. Problema de drept ridicată în prezenta acțiune este raportată la normele Codului Civil și se referă la temeiul şi condițiile generale ale răspunderii delictuale, răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit și modul de reparare al prejudiciului.

Astfel, aprecierea soluționării juste a cauzei date revine instanței de recurs din prisma normelor de drept material ce guvernează prezentul raport juridic litigios și problema de drept menționată. În contextul normativ reiterat, raportat la materialele dosarului și circumstanțele prezentei cauzei, instanța de recurs constată că argumentele recurentului sunt întemeiate în baza normelor de drept material aplicabile pricinii și urmează a fi admis. Totodată, instanța de recurs constată că instanțele judecătorești inferioare eronat au ajuns la concluzia precum că recurenții sunt răspunzători pentru producerea incendiului și pentru prejudiciul adus apartamentului nr.7 din str. Alexandru cel Bun nr.98, mun.

Chişinău, și ca urmare aceștia sunt obligați să repare prejudiciul material în sumă de 182208 lei. Instanța de recurs constată că la materialele dosarului nu există material probator pentru a emite asemenea concluzii ce au stat la baza hotărârilor judecătorești pronunțate în prezenta cauză civilă și nici precum că recurenții au încredințat executarea lucrărilor unor persoane din acţiunile cărora s-a provocat incendiul, de aceea urmează să recupereze daunele materiale provocate. Or, reieșind din materialul probator ce se conține la dosar în prezenta cauză civilă, instanța de recurs constată că recurenții Covali Anatolie şi Natalia într-adevăr sunt proprietarii apartamentului nr.5 din casa nr.98 din str. Alexandru cel Bun, mun.

Chişinău. Ambii soți dețin permise de ședere în Portugalia, iar în perioada martie-mai 2009 se aflau peste hotarele Republicii Moldova. Din toamna anului 2008 până la momentul producerii incendiului din 17.04.2009, lucrări de construcție sau finisare în interiorul apartamentului nr.5 din casa menționată, recurenții n-au efectuat şi nici n- au încredințat terțelor persoane realizarea unor astfel de lucrări sau împuterniciri.

Instanța de recurs constată că circumstanțele respective au fost confirmate prin mai multe probe, și anume: Certificatul Departamentului Poliției de Frontieră al RM, prin care se atestă faptul că soții Covali Anatolie şi Natalia în perioada martie-mai 2009 n-au traversat frontiera RM; copiile pașapoartelor naționale valabile pentru străinătate ale recurenților, care atestă faptul aflării acestora în perioada respectivă de timp pe teritoriul Portugaliei; explicațiile vecinilor în cadrul cercetării cazului incendiului din 17.04.2009 în imobilul de pe adresa menționată, date angajaților Procuraturii sect. Rîşcani, mun. Chişinău, date citirii în judecată. 3 Astfel, potrivit art.1398, alin.(1-3) CC este stabilit că „(1) Cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

(2) Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăţie se repară numai în cazurile expres prevăzute de lege. (3) O altă persoană decît autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege”. Or, materialele cauzei nu dovedesc că producerea incendiului în incinta clădirii nr.98 din str. Alexandru cel Bun, mun. Chişinău, s-a produs din vina recurenților.

Totodată, prin încheierea tehnico-incendiară nr.13-09 privind determinarea cauzei şi focarului incendiului, ce a avut loc la 17.04.2009 în casa de locuit menționată, cât şi prin materialele expertizei judiciare s-a stabilit că în ajunul incendiului din apartamentul nr.1 de la etajul 2 al imobilului respectiv, locuiau temporar lucrătorii ce efectuau diverse reparații și care păstrau obiecte personale și electrocasnice în apartamentul nr.5 de la etajul 3. În conținutul încheierii privind determinarea cauzei şi focarului incendiului se menționează neexcluderea faptului că anume constructorii care aveau acces la încăperi puteau lăsa din neatenție o sursă cu capacitate de aprindere ce putea să genereze incendiul, cauza probabilă a incendiului fiind considerată neatenția cu focul.

În acest context, nu se poate imputa recurenților recuperarea prejudiciului cauzat de lucrătorii ce efectuau diverse reparații în imobilul unde s-a produs incendiul, în temeiul art.1410 alin.(1) CC, deoarece este stabilit că „(1) Persoanele a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalaţiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanţelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcţii etc.) au obligaţia să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forţe majore (cu excepţia cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenţia persoanei vătămate.

(2) Obligaţia de reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei care şi-a asumat paza izvorului de pericol sporit. (3) Posesorul izvorului de pericol sporit nu răspunde pentru prejudiciul cauzat dacă demonstrează că izvorul de pericol sporit a ieşit din posesiunea lui ca urmare a acţiunilor ilicite ale unor terţi. În acest caz, răspunderea revine persoanei care a dobîndit în mod ilicit izvorul de pericol sporit. În măsura în care posesorul izvorului de pericol sporit este vinovat de faptul că izvorul a ieşit din posesiunea lui, el va răspunde pentru prejudiciu în mod solidar cu persoana care l-a dobîndit în posesiune în mod ilicit”.

Instanța de recurs consideră că față de recurenți nu pot fi aplicate nici prevederile art.1403 CC, deoarece din probele pricinii reiese că aceștia se aflau peste hotarele Republicii Moldova şi nu au organizat efectuarea lucrărilor de construcție sau reparație în imobilul respectiv. Or, potrivit art.1416, alin.(1) CC, „Instanţa de judecată stabileşte felul despăgubirii în funcţie de circumstanţe”. În același timp, instanța de recurs constată că prin ordonanța emisă de Procuratura sect. Rîşcani, mun. Chişinău din 15.09.2009, s-a dispus neînceperea 4 urmăririi penale pe cazul incendiului respectiv, nefiind stabilite tangențele acțiunilor recurenților la producerea incendiului din 17.04.2009 pe adresa menționată, ordonanța respectivă nefiind contestată de către intimați în ordinea prevăzută de lege.

Astfel, instanța de recurs consideră că la examinarea prezentei cauze instanțele judecătorești nu au dat aprecierea corespunzătoare argumentelor invocate de recurenți și a motivelor care au stat la baza respingerii lor, pronunțând hotărâri judecătorești neîntemeiate.

Or, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale, Protocoalele 3,5,8 şi 22, şi jurisprudenței CțEDO, instanțele de judecată sunt obligate de a motiva hotărârile sale, care vor trebui să conțină circumstanțele cauzei constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile referitor la admiterea sau respingerea acţiunii, alte chestiuni ce au fost soluționate în cadrul judecării pricinii, legea materială şi/sau procedurală aplicată în cadrul judecării pricinii, argumentele instanţei în caz de respingere a unor probe prezentate de participanți etc. Având în vedere cele expuse, instanţa de recurs consideră că la judecarea litigiului instanțele judecătorești inferioare neîntemeiat au aplicat normele de drept material, iar argumentele invocate de recurent sunt întemeiate şi pot fi reținute ca atare, reieșind din normele de drept reiterate de instanța de recurs.

Din aceste considerentele, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa hotărârile instanțelor judecătorești inferioare și a emite o nouă hotărâre prin care se respinge acțiunea integral. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite ca întemeiat recursul declarat de avocatul Eni Oleg în interesele recurenților Covali Anatolie și Covali Natalia. Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2014 și hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 13 februarie 2014, prin care acțiunea a fost admisă.

Se emite o nouă hotărâre prin care se respinge ca neîntemeiată acțiunea înaintată de către Bubuioc Ion și Bubuioc Tamara împotriva lui Covali Anatolie și Covali Natalia privind recuperarea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală Valentina Clevadî 5