Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-3402/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
26 noiembrie 2014
Părțile
Hacina Eleonora vs Ministerul Justitiei al RM
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-3402/14 — Privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare

Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău – L. Pruteanu Dosarul nr. 2ra-3402/14 Instanţa de apel: CA Chişinău – D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Vera Macinskaia, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas examinând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Eleonora Hacina în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Eleonora Hacina împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Eleonora Hacina şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 05 noiembrie 2013 CONSTATĂ : La 07 august 2013 Eleonora Hacina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 31 martie 2008 a fost încasat de la Vasile Serbinov în beneficiul Eleonorei Hacina suma de 9279 lei cu titlu de prejudiciu material, 24754 lei – venitul ratat, 303 lei – cheltuieli pentru transport, 1000 lei – pentru acordarea asistenţei juridice, iar în total suma de 35336 lei şi 3000 lei cu titlu de prejudiciu moral,hotărâre care nu a fost executată chiar nici în urma întreprinderii diferitor acțiuni din partea reclamantei, în vederea executării hotărârii.

1 Totodată, reclamanta a indicat că titlul executoriu eliberat în temeiul acestei hotărâri a fost suspendat, deoarece Vasile Serbinov, după expirarea a 11 luni a declarat apel împotriva acestei hotărâri, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2011 a fost casată parţial hotărârea primei instanţe şi anume în partea încasării venitului ratat în mărime de 24754 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 3000 lei cu adoptarea în partea dată a unei noi hotărâri privind respingerea acţiunii. În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută, adică în partea încasării prejudiciului material în sumă 9279 lei şi a cheltuielilor de judecată. Decizia dată a fost menţinută de Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 01 decembrie 2011. A indicat că în temeiul acestei noi hotărâri Judecătoria Orhei a eliberat un nou titlu executoriu de încasare a sumei de 9279 lei, cu care nu a fost de acord, iar ca consecinţă l-a restituit instanţei.

A mai declarat că la demersul executorului judecătoresc, Judecătoria Orhei prin hotărârea din 24 august 2012 a anulat documentul executoriu din 31 martie 2008, iar la 31 ianuarie 2013 executorul judecătoresc printr-o încheiere a încetat procedura de executare fără a înştiinţa creditorul. Considerând că executarea hotărârii din 31 martie 2008 a fost tergiversată din vina executorului judecătoresc, reclamanta se consideră îndreptăţită de a solicita recuperarea venitului ratat pentru anii 2008-2013 în sumă totală de 1061570 lei, a prejudiciului moral în sumă de 70000 euro şi mai sus, restituirea cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu depunerea cererii la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în sumă de 1153 lei şi repunerea cererii în termen.

Ulterior, reclamanta a depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitând repararea prejudiciului material suportat pe perioada 2008-2013 în valoare de 250 - 300 mii euro, prejudiciul moral în sumă de 100000 euro şi repunerea acţiunii în termen.(f. d. 54-57) Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă. (f. d. 160) Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Eleonora Hacina a declarat apel, solicitând casarea hotărârii cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral. (f. d. 162, 182) Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de Eleonora Hacina şi menținută hotărârea primei instanţe.

Pentru a se pronunţa astfel, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel prin prisma art. 2 alin. (1) şi (2) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, au constatat că executorul judecătoresc Lilia Corolevscaia în scopul executării documentului executoriu din 31 martie 2008 a aplicat sechestru asupra bunurilor debitorului, propunând creditoarei să preia bunurile în scopul stingerii datoriei, dar creditoarea a solicitat amânarea executării, iar ulterior hotărârea din 31 martie 2008 a fost anulată.

Totodată instanţele ierarhic inferioare au constatat că casarea hotărârii din 31 martie 2008 şi anularea titlului executoriu nr. 2-487/2008 din 31 martie 2008 nu poate servi drept temei de constatare a neexecutării intenţionate a titlului de executare, care ar putea fi imputată statalului, iar Eleonora Hacina nu dispune de 2 nici un suport probatoriu atât de fapt cât şi de drept în vederea invocării încălcării dreptului la executarea hotărârii judecătoreşti în termen rezonabil în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. La 19 mai 2014 Eleonora Hacina a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea deciziei, cu emiterea unei noi hotărâri prin care pretenţiile să fie admise integral.

În motivarea recursului recurenta a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, menţionând că la soluţionarea litigiului instanţele ierarhic inferioare nu au constatat pe deplin circumstanţele importante cum ar fi neglijarea şi nerespectarea legislaţiei în vigoare de către organele responsabile, care s-au soldat cu neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 31 martie 2008 şi cauzarea prejudiciului material şi moral. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz, instanţa de recurs constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 19 mai 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că recursul declarat de către Eleonora Hacina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 Conform jurisprudenţei CEDO recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere. La fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. În recursul declarat de către Eleonora Hacina, asemenea aspecte nu se regăsesc. Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Eleonora Hacinaca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Cererea de recurs, declarată de către Eleonora Hacina, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul: Vera Macinskaia Judecători: Dumitru Mardari Maria Ghervas 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.