2ra-3106/14 — Anularea ordinului de concediere, încasarea prejudiciului etc.

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

dosar nr.2ra-3106/14 prima instanță: Judecătoria Ciocana mun. Chișinău (judecător O.Robu) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavrilița) ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componența: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Șchiopu Petru, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Șchiopu Petru împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Bajura-Com” privind anularea ordinului de concediere, anularea acordurilor de reparare benevolă a prejudiciului material, încasarea compensației suplimentare în locul restabilirii la locul de muncă, a salariului pentru absența forțată de la muncă şi a prejudiciului moral, și cererea reconvențională înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Bajura-Com” împotriva lui Șchiopu Petru privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 20 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Șchiopu Petru și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 01 noiembrie 2012, prin care acțiunea a fost respinsă, iar cererea reconvențională a fost admisă parțial, a c o n s t a t a t: La 26.09.2012 reclamantul Şchiopu Petru s-a adresat în judecată cu acțiune împotriva SRL „Bajura-Com", prin care a solicitat restabilirea la lucru şi încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că prin contractul individual de muncă nr.271 din 26.07.2006 a fost angajat în funcţia de manager la producerea de adezivi, cu salariul oficial de 1270 lei, iar prin ordinul nr.09/11 E din 15.09.2011 a fost concediat din această funcţie în baza art. 86 alin. (1) lit. k) Codul Muncii, fără invocarea motivelor concrete în ordin care au stat la baza concedierii sale.

Reclamantul a considerat acest ordin ilegal, deoarece pârâtul nu a precizat motivul eliberării din funcţia deținută, ci doar verbal i-a comunicat că a prejudiciat întreprinderea prin comiterea de neajunsuri în activitatea de producere, atât la materie primă, cât şi la producția finită. Or, reclamantul a susținut că aceste afirmații nu corespund adevărului, deoarece pe parcursul activității sale s-au efectuat inventarieri prin care s-a stabilit că nu a admis pierderi a materialelor încredințate şi a producției confecționate de subdiviziunea care o administra și în genere, pe parcursul activităţii sale, nu a admis nici o încălcare şi nefiind sancționat vreodată. Astfel, reclamantul a solicitat admiterea acţiunii, restabilirea în funcţia anterior deținută la întreprindere, încasarea salariului în mărime de 3000 de lei pentru perioada de absență forțată de la locul de muncă, începând cu 15.09.2011.

La 07.03.2012, reclamantul a înaintat o cerere de concretizare, în motivarea căreia indicat că în baza contractului individual de muncă nr.271 din 26.07.2006 a fost angajat în funcţia de manager la producerea de adezivi, cu salariul oficial 1270 lei. Prin ordinul nr.09/1 IE din 15.09.2011 a fost concediat din aceasta funcţie, în baza art.86 alin.(4) lit.k) Codul Muncii, fără invocarea în acest ordin a motivelor concrete de concediere. Astfel, a solicitat restabilirea la lucru şi încasarea salariului pentru absența forată de la muncă, susținând că aceste acte sunt fictive, deoarece nu a comis fapte ilicite care au prejudiciat întreprinderea. În confirmare a menționat inventarierile efectuate în timpul când a lucrat, care au arătat surplus în producție şi prin răspunsul Procuraturii sect.

Ciocana, la adresarea lui Munteanu Ion privind atragerea acestuia la răspundere penală pentru sustrageri, a fost refuzat în începerea urmăririi penale asupra cazului dat. Pentru stabilirea prejudiciului şi vinovăției nu a fost efectuată o inventariere contabilă, cum prevede art.341 alin.(1) Codul Muncii. În susținerea acestei poziții, reclamantul a menționat că din sensul şi conținutul acordurilor de reparare benevolă a prejudiciului, după cum legiuitorul prevede la art.343 alin.(2) Codul Muncii, se permite repararea prejudiciului material cu achitarea în rate dacă salariatul şi angajatorul au ajuns în acest sens la un acord. În acest caz, salariatul prezintă angajatorului un angajament scris privind repararea benevolă a prejudiciului, cu indicarea termenelor concrete de achitare, prin care angajatul își asumă obligațiile pentru repararea prejudiciului în schimbul continuării raporturilor de muncă.

Astfel, reclamantul a indicat că din cele două acorduri prezentate de pârât pentru suma de 115145 lei el nu a semnat, iar pentru suma de 5145 lei el a semnat, dar ulterior, bănuiește că de persoane necunoscute din factorii de conducere a pârâtului, s-a comis o falsificare prin adăugarea suplimentară a sumei de 110000 lei şi înscrierii sumei totale cu litere. Or, potrivit art.233 art.(1) Cod Civil, persoana îndreptățită are dreptul să ceară anularea actului juridic pentru temeiurile stipulate la art.art.227,228,230 în termen de 6 luni de la data când a aflat sau trebuia să afle despre temeiul anulării.

Reclamantul a susținut, că despre temeiul de fapt a concedierii a aflat în şedința de judecată din 20.02.2012, iar în asemenea circumstanțe dolul s-a descoperit la data emiterii ordinului de concediere în privinţa sa, adică la 15.09.2011 În asemenea circumstanțe consideră că termenul de adresare judecată privind recunoaşterea nulităţii actului juridic în baza art.228 Cod Civil nu este omis. Consideră că, deoarece concedierea lui nu are baza legală potrivit art.89 alin.(1) Codul Muncii, urmează a fi restabilit în funcţie, cu repararea prejudiciului cauzat pentru absența forțată de la lucru, conform art.89 alin.(1) lit.a) şi anume, salariul său oficial a fost în mărime de 1270 lei, dar prin ordinul nr.05/11 din 01.01.2011 din cauza micșorării duratei zilei de munca s-a micșorat de două ori şi constituie 635 iei.

Totodată, reclamantul a indicat că eliberarea ilegală din funcţie i-a cauzat suferințe psihice şi morale grave, provocate de lipsirea de dreptul la muncă şi de sursa de venit. Astfel, potrivit art.90 alin.(2) lit.c) Codul Muncii, urmează să-i fie compensat prejudiciul moral în mărime de cinci salarii medii, adică 3175 lei. Ulterior, reclamantul a mai înaintat o cerere de concretizare a pretenţiilor în motivarea cărei a indicat că în decursul examinării cauzei s-a constatat că restabilirea la locul de muncă nu are sens, or, în schimbul acesteia în conformitate cu alin.(4) art.90 Codul Muncii consideră oportun şi întemeiat de a cere compensație suplimentară în mărime de 5 salarii medii lunare, deoarece sunt de o mărime 2 neconsiderabilă, iar termenul imposibilității de a lucra din vina angajatorului este deja mai mare de un an.

Prin urmare, potrivit art.60 alin.(3) CPC, nu se consideră modificare a acţiunii dacă are loc completarea temeiului acţiunii şi circumstanțelor, extinderea sau reducerea pretenţiilor în acțiune sau a pretenţiilor accesorii, solicitarea compensării valorii obiectului pierdut sau pierit, înlocuirea acţiunii în constatare prin acțiune în realizare.

Astfel, reclamantul a solicitat admiterea integrală a acţiunii, anularea acordurilor de reparare benevolă a prejudiciului material din 04.08.2011 pentru sumele de 20000 lei şi pentru suma de 115145 lei; anularea ordinului de concediere nr.09 /11 E. În loc de restabilire în funcţie să se încaseze de la pârât compensația în mărime de 5 salarii medii, ce constituie 3175 lei; salariului pentru perioadă de absență forțată de la serviciu pentru perioada 15.09.2011-27.09.2012, ce constituie 12 luni și 12 zile lucrătoare, în sumă de 7879,2 lei; încasarea sumelor pentru compensarea prejudiciului moral în mărime de 5 salarii medii lunare, ce constituie 3175 lei şi compensarea cheltuielile de judecată.

La 08.11.2011, pârâtul SRL „Bajura-Com" a înaintat cerere reconvențională împotriva lui Şchiopu Petru solicitând recuperarea prejudiciului material în mărime de 249486,23 lei. În motivarea cererii reconvenționale, SRL „Bajura-Com" a indicat că fiind în relații de muncă cu Şchiopu Petru, în baza contractului individual de muncă şi cel de răspundere materială individuală din 26.07.2006, la Secția de producere a adezivului şi amestec uscat, pe adresa mun. Chişinău, str. Sargidava 2, în urma petrecerii inventarierii s-a depistat un neajuns în valoare totală de 12861,23 lei, conform actelor de inventariere din 03.08.2011 şi din 27.05.2009. Totodată, a menționat că Şchiopu Petru a adus companiei un prejudiciu în mărime de 115145 lei, conform Acordului din 04.08.2011 şi 20000 lei conform Acordului din 04.08.2011.

A indicat că acest prejudiciu s-a format din motiv că Şchiopu Petra primea mijloace bănești din contabilitatea companiei pentru procurarea materii prime, în care intenționat punea în folosul său o sumă bănească. A afirmat că aceste fapte ilegale au fost comise în comun cu contabilul şef-adjunct Beschieru Oxana, care la rândul său a recunoscut prejudiciul cauzat. A mai indicat că Şchiopu Petru semna facturi fiscale din numele companiei fără drept de semnătură şi posedarea unei procuri în urma căruia a luat marfa de la companiile: SRL „Candidus" - 7920 lei, SRL „Policontract" -3360 lei, SRL „Autotehnica" - 16371,80 lei, SRL „Tehnica" - 46781,50 lei, SRL „Eurociment" - 26500 lei, SRL „Sablex-Plus" - 548 lei.

De la aceste companii Şchiopu Petru a luat marfă în baza facturilor fiscale ce au fost semnate de el, fiind produs un prejudiciu material în mărime de 101480 lei. Drept probe în acest sens servesc acte ce confirmă faptele invocate, anexate la cerere. Conform Acordurilor de reparare a prejudiciului material din 04.08.2011 Şchiopu Petru și-a recunoscut vina şi s-a obligat să repare integral prejudiciul material în valoare totală de 115145 lei şi 20000 lei. Conform prevederilor acordurilor nominalizate, Şchiopu Petru s-a obligat să achite prejudiciul material, dar până în prezent nu a achitat, valoarea prejudiciului material cauzată de către Şchiopu Petru fiind de 249486,23 lei.

Astfel, SRL „Bajura-Com” a solicitat admiterea cererii reconvenționale, încasarea de la Şchiopu Petru a prejudiciului material în mărime totală de 249486,23 lei, a cheltuielilor de judecată şi respingerea acțiunii depuse de Şchiopu Petru privind restabilirea în funcţie şi recuperarea prejudiciului. 3 Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 01.11.2012, acţiunea înaintată de către Şchiopu Petru împotriva SRL „Bajura-Com"a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a admis parțial cererea reconvențională depusă de SRL „Bajura- Com" împotriva lui Şchiopu Petru privind încasarea prejudiciului material. S-a încasat de la Şchiopu Petru suma de 135145 lei cu titlu de prejudiciu material şi suma de 4054,35 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest acţiunea reconvențională a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 20.05.2014, a fost respins apelul declarat de către Şchiopu Petru, fiind menținută hotărârea primei instanțe din 01.11.2012. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel din 20.05.2014, recurentul Șchiopu Petru a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor judecătorești inferioare, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă, iar cererea reconvențională să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat art. 432 CPC, precum că instanțele judecătorești inferioare au încălcat esențial şi au aplicat eronat normele de drept material şi procedural şi anume+- nu s-a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, s-a interpretat în mod eronat legea la care se face trimitere în hotărâri, iar aprecierea probelor de către ambele instanțe a fost arbitrară.

Prin prisma art.434 alin.(1) CPC, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termenul legal, deoarece cu decizia instanței de apel motivate recurentul a făcut cunoștință la 24.06.2014, recursul fiind depus la 20.08.2014 (f.d.41). Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Șchiopu Petru, este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu dispozițiile art.432 alin.(1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural.

Potrivit art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Colegiul constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurentul Șchiopu Petru, precum că hotărârile instanțelor judecătorești sunt neîntemeiate, poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute.

Dezacordul cu decizia instanței de apel, prin relatarea situației în viziunea recurentului, este inadmisibil din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei decizii, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că „art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait şi alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

4 Călăuzindu-se de art.440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC, şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material și procedural, Colegiul ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Șchiopu Petru, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin.(1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d e c i d e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Șchiopu Petru împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 20 mai 2014, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Șchiopu Petru împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Bajura-Com” privind anularea ordinului de concediere, anularea acordurilor de reparare benevolă a prejudiciului material, încasarea compensației suplimentare în locul restabilirii la locul de muncă, a salariului pentru absența forțată de la muncă şi a prejudiciului moral, și cererea reconvențională înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Bajura-Com” împotriva lui Șchiopu Petru privind încasarea prejudiciului material.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 5