2ra-3411/14 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

dosarul nr. 2ra-3411/14 prima instanţă - G. Moscalciuc instanţa de apel - N. Budăi, I, Muruianu, N. Cernat ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Vera Macinskaia Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociaţia Obştească Asociaţia Vânătorilor din Republica Moldova „Vulturul” împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ludmila Dîlchin cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 09 aprilie 2014. c o n s t a t ă La 10 ianuarie 2014, Asociaţia Obştească Asociaţia Vânătorilor din Republica Moldova „Vulturul” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ludmila Dîlchin cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii Asociaţia Obştească Asociaţia Vânătorilor din Republica Moldova „Vulturul” a indicat, că la 03 decembrie 2002 Guvernul Republicii Moldova a emis dispoziţia nr. 112-d, prin care a impus subalternul său - Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru Căuşeni să înregistreze după Întreprinderea Experimentală Silvocinegetică de Stat „Talmaza”, clădirile şi construcţiile în sumă de 100521 lei, care aparţineau Societăţii de Vînători Militari a Forţelor Armate ale Republicii Moldova (actualmente Asociaţia Obştească Asociaţia Vânătorilor din Republica Moldova „Vulturul”). 1 La 29 iulie 2003, clădirile şi construcţiile indicate în această dispoziţie şi amplasate în s. Copanca, r. Căuşeni, au fost înregistrate în Registrul bunurilor imobile ca proprietate a ÎESS „Talmaza”, iar după lichidarea ei (ordinul Agenţiei de Stat pentru Silvicultură „Moldsilva” nr. 22-p din 09 februarie 2005), ele au trecut în proprietate ISS „Tighina”.

Aflând despre o astfel de expropriere, la 22 iulie 2003 Asociaţia Vânătorilor din Republica Moldova „Vulturul” s-a adresat cu o cerere în contenciosul administrativ împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Cancelariei de Stat cu privire la contestarea actului administrativ. Prin încheierea Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 30 martie 2004, Curtea Supremă de Justiție și-a declinat competența cu strămutarea pricinii la Judecătoria Economică de Circumscripție pentru examinare conform competenței. Prin încheierea din 06 aprilie 2004, Judecătoria Economică de Circumscripție și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Economice, iar prin încheierea din 29 octombrie 2004, Curtea de Apel Economică a înaintat dosarul Colegiului Economic al Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea conflictului de comptență.

Prin încheierea Colegiului Economic al Curții Supreme de Justiție din 09 decembrie 2004, a fost transmis dosarul Judecătoriei Economice de Circumscripție pentru soluționarea fondului. La 13 octombrie 2005, Judecătoria Economică de Circumscripție își declină competența în favoarea instanței de contencios administrativ din cadrul Curții Supreme de Justiție. La 14 decembrie 2005, completul de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție suspendă examinarea fondului și înaintează dosarul dosarul Colegiului civil și de contencios administrativ din cadrul Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea conflictului de competență jurisdicțională. Prin încheierea din 15 februarie 2006, Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție își constată competența Curții Supreme de Justiție la judecarea în prima instanță a pricinii.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 17 iulie 2006, s-a dispus scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată înaintată de Asociația Vânătorilor din Republica Moldova „Vulturul”, pe motivul că reprezentantul nu s-a preentat în ședința de judecată, deși a fost citat legal și nu a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa. La solicitarea în scris a reclamantului, această încheiere a fost expediată prin poştă la 14 martie 2008. La 22 august 2008 reclamantul s-a adresat repetat cu o cerere de chemare în judecată împotriva ISS „Tighina” şi intervenienţilor accesorii OCT Chişinău, Primăria s. Copanca şi Guvernul Republicii Moldova cu privire la revendicarea bunurilor imobile, transmise nelegitim ISS „Tighina” conform dispoziţiei menţionate.

Judecătoria Economică de Circumscripţie Chişinău a examinat cauza în prima instanţă începând cu 22 august2008. Abia peste 3 luni, la 20 noiembrie 2009, judecătorul a emis o încheiere de primire a cererii de chemare în judecată şi a numit examinarea cauzei pentru data de 22 decembrie 2008, iar la 25 februarie 2009, a emis încheierea de primire a cererii reconvenţionale de la pârât şi a amânat şedinţa pe data de 10 aprilie 2009 din motivul că 2 pârâtul nu a achitat taxa de stat. La 10 aprilie 2009 nu s-a prezentat pârâtul, cauza fiind amânată pentru data de 18 mai 2009. Hotărârea a fost pronunţată la 22 iunie 2009. Astfel cauza dată s-a examinat în instanţa de fond timp de 10 luni.

Conform încheierii din 08 septembrie 2009, Curtea de Apel Economică Chişinău a stabilit data examinării cererii de apel pentru data de 21 septembrie 2009, însă pârâtul a solicitat amânarea pe 28 octombrie 2009, care tot nu a avut loc din motivul că pârâtul iarăşi a solicitat amânarea pe data de 25 noiembrie 2009. Deci, instanţa de apel a examinat cauza în termen de 2 luni şi 17 zile, dar era posibil să o examineze mai rapid dacă pârâtul nu solicita amânarea de două ori. La data de 19 februarie 2010 Curtea Supremă de Justiţie, ca instanţă de recurs, i-a acordat pârâtului (recurentului) termen până la 10 martie 2010, să achite taxa de stat pentru depunerea recursului.

Mai indică că din motive necunoscute cauza nu a fost examinată nici pe data de 22 aprilie 2010 şi 06 mai 2010. La 27 mai 2010, cauza a fost repartizată altui judecător, stabilindu-se data examinării pentru 17 iunie 2010, la care Colegiul Economic Lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, prin decizia emisă, a casat decizia Curţii de Apel Economică din 25 noiembrie 2009 şi hotărârea Judecătoriei Economice din 22 iunie 2009, cu remiterea cauzei la rejudecare în fond la Judecătoria Economică de Circumscripţie. Astfel, Curtea Supremă de Justiţie a examinat recursul în termen de 4 luni, însă era posibil să-1 examineze mai operativ, dacă pârâtul (recurentul) achita taxa de stat până la depunerea cererii de recurs şi dacă cauza nu era repartizată altui judecător.

La 26 august 2010 cauza a fost primită de către judecătorul Orîndaş, iar examinarea cauzei a fost numită de 13 ori, însă şedinţe de judecată au avut loc doar trei, dar şi acestea au fost amânate pe data de 20 septembrie 2011 - când reprezentantul Guvernului R. Parasii a solicitat amânarea pe altă dată, motivând că are nevoie să facă cunoştinţă cu materialele dosarului; pe data de 10 ianuarie 2012 - când acelaşi reprezentant al Guvernului şi-a expus părerea că în lipsa pârâtului cauza nu este posibil de a fi examinată şi pe data de 13 februarie 2012 - când a fost pronunţată hotărârea. La 05 iulie 2012, Curtea de Apel Bender a anulat această hotărâre şi a trimis cauza la rejudecare în prima instanţa, deja a treia oară.

La examinarea apelului s-a descoperit şi faptul că, prin dispoziţia Guvernului nr. 112-d din 03 decembrie 2002, nu numai cele trei clădiri şi construcţiile reclamantului au fost luate şi înregistrate după ÎSS „Tighina”, dar şi clădirea lit. G, cumpărată de către Ludmila Dîlchin de la reclamant încă în anul 1999, în baza contractului de vânzare- cumpărare nr. 457 din 25 februarie1999 şi înregistrat la OCT Căuşeni. Reexaminarea cauzei în Judecătoria Bender s-a început la 01 noiembrie 2012 şi până în prezent au fost numite 14 şedinţe, dar numai 4 din ele au avut loc şedinţe de judecată: pe data de 08 februarie 2013; 25 martie 2013; 21 mai 2013 şi 28 mai 2013 din motivul că nu se prezenta pârâtul, reprezentanţii Guvernului Republicii Moldova, OCT, a Primăriei s. Copanca, şedinţele numite pe data de: 01 noiembrie 2012; 27 noiembrie 2012; 23 ianuarie 2013; 11 martie 2013; 18 martie 2013; 30 aprilie 2013; 20 iunie 2013; 11 iulie 2013; 19 decembrie 2013 - nu au avut loc.

La 18 iulie 2012, s-a adresat către Consiliul Superior al Magistraturii cu o plângere, în care s-a referit la încălcările drepturilor sale la un proces echitabil şi într-un termen rezonabil, garantat de Convenţia Europeană. La 06 septembrie 2012 a primit un 3 răspuns formal, precum că în cadrul verificării circumstanţelor expuse în petiţie nu au fost depistate încălcări. Nefiind de acord cu astfel de răspuns, la 21 februarie 2013, la Ministerul Justiţiei a fost depusă o plângere colectivă, la care la fel a primit un răspuns formal. A mai indicat că, de la începutul litigiului (22 iulie 2003) de când s-a adresat în instanţele de judecată cu prima cerere, au trecut mai mult de 10 ani. În această perioadă de timp vre-o 80% din membrii Asociaţiei au plecat, fiindcă nu aveau unde să se întrunească.

Deşi clădirile până în prezent sunt gestionate de reclamant, ele au nevoie de reparaţie capitală, însă nu pot fi reparate, deoarece se află în litigiu. Mai indică că pe parcursul examinării cauzei au fost suportate şi cheltuieli materiale: plata taxei de stat pentru instanţa de apel - 2250 lei; pentru asistenţa juridică - 3000 lei; de transport (alimentarea automobilului propriu şi a avocatului în zilele de deplasare la Bender sau Varniţa, pentru participarea în şedinţele de judecată - 3250 lei; iar în total suma de -8500 lei. Asociaţia Obştească Asociaţia Vânătorilor din Republica Moldova „Vulturul” solicită constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile intentată la 22 august 2008, repararea prejudiciului moral în mărime de 500000 lei şi a prejudiciului material în mărime de 8500 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 09 aprilie 2014, acţiunea a fost admisă parţial. A fost constatat dreptul Asociaţiei Vânătorilor din Republica Moldova „Vulturul” la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei Vânătorilor din Republica Moldova „Vulturul” împotriva Întreprinderii pentru Silvicultură „Tighina”, intervenienţi accesorii OCT Căuşeni, Primăria s. Copanca şi Guvernul Republicii Moldova cu privire la revendicarea bunurilor proprietate privată. De la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova a fost încasat în beneficiul Asociaţiei Vânătorilor din Republica Moldova „Vulturul” prejudiciul moral în mărime de 5000 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 09 aprilie 2014. La 22 septembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă. Recurentul Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în motivarea recursului a menţionat că la examinarea cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material.

Mai indică că cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luînd în consideraţie durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei precum şi exercitarea căilor de atac. Totodată, nu poate fi neglijat faptul că omisiunea reclamantului de a obiecta împotriva amînărilor şedinţelor de judecată nu îi permite să pretindă violarea art. 6 al Convenţiei. Mai mult, conform raportului Judecătoriei Bender nr. 492 din 26 februarie 2014, reclamantul nu a înaintat cereri de accelerare a examinării 4 cauzei, iar la moment aceasta este suspendată.

Astfel, consideră că termenul rezonabil la situaţia din speţă urmează a fi apreciată în colaborare şi cu termenii prevăzuţi de legislaţia procesual civilă, fiind stabiliţi în vederea asigurării desfăşurării procesului cu respectarea unor principii fundamentale ale dreptului procesual civil, cum ar fi: principiul disponibilităţii, principiul contradictorialităţii şi egalităţii în drepturi a participanţilor la proces. Referitor la prejudiciul moral încasat, în cererea de chemare în judecată intimatul nu a argumentat în nici un fel suma pretinsă cu titlu de prejudiciu moral. Intimatul Asociaţia Vânătorilor din Republica Moldova „Vulturul”, prin referința depusă a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe.

A mai menționat că nu corespunde realității afirmația recurentului precum că la 22 iulie 2003 Asociaţia Vânătorilor din Republica Moldova „Vulturul” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului republicii Moldova și Cancelariei de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, or această cerere de chemare în judecată a fost examinată de Curtea Supremă de Justiție, care prin încheierea din 17 iulie 1006, a fost scoasă de pe rol. La 14 martie 2008 această încheiere a fost expediat președintelui asociației prin poștă, încheierea în cauză ne fiind contestată. La 22 august 2008 Asociaţia Vânătorilor din Republica Moldova „Vulturul” a depus o nouă cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură „Tighina”, privind revendicarea bunurilor imobile, cerere care se examinează în prezent.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

5 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Vera Macinskaia Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 6