2ra-3295/14 — Înlăturarea obstacolelor în foosirea terenului aferent casei de locuit şi obligarea demolării construcţiilor ilegale

prima instanță: T. Dimitriadi dosarul nr. 2ra-3295/14 instanța de apel: N. Budăi, A. Pohopol, I. Muruianu ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursul declarat de către Poroşenco Parascovia, reprezentată de avocatul Corina Startan, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Parascoviei Poroşenco împotriva Liubei Moldovanu cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului aferent casei de locuit și obligarea demolării construcțiilor ilegale și la cererea de chemare în judecată a Liubei Moldovanu împotriva Parascoviei Poroşenco cu privire la partajarea terenului și a casei de locuit ce constituie proprietate comună, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 iulie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Poroşenco Parascovia, casată hotărârea Judecătoriei Cahul din 26 mai 2011 şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea depusă de către Moldovanu Liubovi a fost admisă parțial, iar acțiunea depusă de către Poroşenco Parascovia a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 05 octombrie 2005 Poroşenco Parascovia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liubei Moldovanu cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului aferent casei de locuit și obligarea demolării construcțiile ilegale.

În motivarea acţiunii a invocat că deține dreptul de proprietate asupra 2/3 din imobilul situat pe str. C. Negruzzi, 16, or. Cahul, iar, 1/3 din acest imobil îi aparține cu drept de proprietate Liubei Moldovanu, care l-a procurat la 21 iunie 2002. Menționează că construcțiile adăugătoare și indicii suplimentari ai proprietății imobile după reparația capitală a părții ce îi aparține au fost legiferate în anul 1992. Susține că după procurarea imobilului în baza dispoziției Primăriei or. Cahul nr.342 din 30 aprilie 2003, pârâta a obținut autorizația proiectării anexei locative cu condiția coordonării proiectării cu arhitectorul urban, inginerul cadastral și alte instituții obligatorii, însă, ultima samavolnic fără autorizație a efectuat construcțiile.

Afirmă că Moldovanu Liubovi samavolnic i-a tăiat apeductul, după care dânsa a fost nevoită să suporte cheltuieli suplimentare pentru reconectarea la apeduct, iar anexa locativă se află pe terenul, care îi aparține cu drept de proprietate, astfel, scurgerea apei de pe anexă îi distruge construcțiile sale. Solicită înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului aferent casei de locuit și obligarea Liubei Moldovanu să demolezei construcțiile neautorizate şi încasarea de la Moldovanu Liubovi în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 1 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 20 noiembrie 2006, acțiunea a fost admisă, fiind obligată Moldovanu Liubovi să demoleze anexa locativă – încăperea salon, bucătărie, baie și subsol construită neautorizat pe terenul situat pe str. C. Negruzzi 16, or.

Cahul și încasat de la Moldovanu Liubovi în beneficiul Parascoviei Poroşenco prejudiciul material în mărime de 1000 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 90 lei, iar de la Moldovanu Liubovi în beneficiul statului a fost încasată taxa de stat în sumă de 60 lei. Prin decizia Curții de Apel Cahul din 27 iunie 2007, a fost respins apelul declarat de către Moldovanu Liubovi și menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 decembrie 2007, a fost admis recursul declarat de către Moldovanu Liubovi, casată decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe şi restituită pricina spre rejudecare la Judecătoria Cahul, în alt complet de judecată. La 07 aprilie 2008, Moldovanu Liubovi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Parascoviei Poroşenco cu privire la partajarea terenului și a casei de locuit ce constituie proprietate comună.

În motivarea acţiunii a invocat că la 21 iunie 2002, dânsa a procurat 1/3 cotă- parte din imobil situat pe str. C. Negruzzi, 16, or. Cahul. Susține că după procurarea imobilului menționat, s-au început certuri cu pârâta, care îi interzicea să se folosească de proprietatea sa. Solicită partajarea terenului cu suprafața de 1,515 ha și încăperile din componenţa casei de locuit de pe str. C. Negruzzi, 16, or. Cahul în 1/3 și 2/3 cote părți ce constituie proprietate comună și efectuarea unei expertize pentru stabilirea variantelor posibile de partajarea de imobil. La 21 aprilie 2008, Moldovanu Liubovi a depus cerere de concretizare a acţiunii, invocând că dânsei îi aparține 41,4%, iar Parascoviei Poroşenco îi aparține 58,6% din imobilul litigios, și conform acestor parametri, solicită partajarea proprietății comune pe cote-părți.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2008, a fost conexat într-un singur proces pricina civilă la cererea de chemare în judecată în judecată a Parascoviei Poroşenco împotriva Liubei Moldovanu cu privire la înlăturarea obstacolelor la folosirea ternului aferent casei de locuit și obligarea demolării construcției nelegitime și cererea de chemare în judecată depusă de către Moldovanu Liubovi împotriva Parascoviei Poroşenco cu privire la partajarea proprietarii comune. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 26 mai 2011, acțiunea înaintată de către Poroşenco Parascovia a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar acțiunea Liubei Moldovanu a fost admisă, fiind partajat imobilul situat în or.

Cahul, str. C. Negruzzi 16, cu terenul aferent cu suprafața totală de 0,1522 ha, nr. cadastral 1701114031 proprietate comună pe cote-părți între Moldovanu Liubovi și Parascovia Poroşenco, și stabilite în natură hotarele, atribuindu-le în proprietate conform actului specialistului, întocmit de Oficiul Cadastral Teritorial Cahul din 11 iunie 2008 şi anume: Liubei Moldovanu – I parte a divizării, la care se referă camera locativă nr. 1 – 14,4 m.p.; camera locativă nr. 5 – 14,7 m.p., 1/3 cotă parte din veranda lit. a, bucătărie de vară lit. 4; terenul aferent cu suprafața de 630 m.p., iar Parascoviei Poroşenco – a II parte a divizării, la care se referă coridor nr. 3 – 7,7 m.p., camera locativă nr. 2 – 9,9 m.p., camera locativă nr. 4 – 20,2 m.p., 2/3 cotă-parte din verandă lit. a, magazine lit. 1, anexă rece lit. a1, magazine lit. 2, beci, lit. 3, terenul cu suprafața de 892 m.p..

Pentru a fi posibilă folosirea loturilor de pământ împărțite, s-a menţionat că este necesar de a stabili hotarele indicate în schema anexată la actul specialistului OCT Cahul din 11 iunie 2008. Prin decizia Curți de Apel Comrat din 12 aprilie 2012, a fost respins apelul declarat de către Poroşenco Parascovia și menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curți Supreme de Justiție din 29 mai 2013, a fost respins admis recursul declarat de către Poroşenco Parascovia, casată decizia instanței de apel şi remisă pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Comrat în alt complet de judecată. Prin decizia Curți de Apel Chișinău din 09 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Poroşenco Parascovia și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia Curți Supreme de Justiție din 16 aprilie 2014, a fost admis recursul declarat de către Poroşenco Parascovia, casată decizia instanței de apel și remisă pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, într-un alt complet de judecată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iulie 2014, a fost admis apelul declarat de către Poroşenco Parascovia, casată hotărârea primei instanțe, fiind rejudecată cauza după regulile stabilite pentru instanța de fond și emisă o nouă hotărârea prin care acțiunea depusă de către Poroşenco Prascovaia a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar acțiunea depusă de către Moldovanu Liubovi a fost admisă, fiind partajat imobilul situat în or.

Cahul, str. C. Negruzzi, 16, cu terenul aferent cu suprafaţă de 0,1522 ha, nr. cadastral 1701114031 proprietate comună pe cote părți între Moldovanu Liubovi şi Poroşenco Parascovia, fiind stabilite în natură hotarele, atribuindu-le în proprietate, conform actului specialistului întocmit de Oficiul Cadastral Teritorial Cahul din 11 iunie 2008, după cum urmează: Liubei Moldovanu – I parte a divizării, la ce se referă camera locativă nr. 1-14.4 .p., camera locativă nr. 5-14,7 m.p., 1/3 cotă-parte din veranda lit. a, bucătărie de vară lit. 4, aferent cu suprafața de 630 m.p. şi Parascoviei Poroşenco – a II parte a divizării, la care se referă coridor nr. 3-7,7 m.p., camera locativă nr. 2-9.9 m.p., camera locativă nr. 4-20,2 m.p., 2/3 cotă-parte din veranda lit. a, magazine lit. 1, anexa rece lit. a1, magazie lit. 2, beci lit. 3., terenul cu suprafața de 892 m.p.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 361 alin.(1) din Cod civil şi art. 21 din Cod funciar, care reglementează modul de împărțire a bunului proprietate comună pe cote-părți şi obiectele relațiilor funciare, care indică că se consideră divizibile sectoarele de teren care pot fi împărțite în porțiuni fără de ale schimba destinația, fără de a le încălca normele antiincendiare, sanitare ecologice, agrotehnice, și umanistice, fiecare porțiune formând după divizare un teren de sine stătător. Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii instanţa de apel a reținut actul de expertiză din 11 iunie 2008, întocmit de Oficiul Cadastral Teritorial Cahul, prin care s-a propus divizarea bunului imobil în 41,4% şi 58,6%, totodată fiind menţionat că Poroşenco Parascovia nu a prezentat careva probe pertinente și concludente care i-ar demonstra crearea unor incomodități.

La 22 septembrie 2014, Poroşenco Parascovia, reprezentată de avocatul Corina Stratan, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii inițiale și respingere a acţiunii depusă de către Moldovanu Liubovi. Invocă dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material ş procedural.

Susține că instanța de apel a examinat pricină civilă în absența sa, astfel fiindu-i lezat dreptul la apărare, invocînd în acest sens că, deși ședința de judecată privind examinarea apelului a fost numită pentru data de 24 iulie 2014, la ora 10.00, în să cauza a fost examinată în instanţa de apel până la ora 10.00, respectiv în absența sa, iar în momentul când avocatul Corina Stratan, a intrat în sala de judecată înainte de ora 10.00, aproximativ la 9.50, se examina o altă cauză după care s-a retras completul în camera de deliberare, iar la pronunțare s-a expus deja și pe cauza din speță. Indică că în cazul în care instanța de apel a decis să modifice ora examinării cauzei, acesta urma să înștiințeze părțile conform prevederilor art. 102 CPC, care indică că instanța înștiințează părțile privitor la locul, data și ora ședinței de judecată.

Menționează că în vederea probării acestui fapt a depus o cerere la Curtea de Apel Chișinău prin care a solicitat copia înregistrării audio a ședinței de judecată, precum și eliberarea informației și anume la ce oră s-a examinat cererea de apel, însă, din considerentul că judecătorul este în concediu, dânsa v-a anexa informația dată, imediat după obținere. Consideră o încălcare gravă a normelor de procedură examinarea cauzei civile la o altă oră și anume mai devreme, decât cea fixată și anunțată public pe portalul instanței de apel, fapt ce a dus la lezarea dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Afirmă că instanța de apel la emiterea deciziei deși a admis apelul său, a menținut integral hotărârea contestată și anume hotărârea Judecătoriei Cahul din 26 mai 2011, astfel, fiind comisă o încălcare gravă, deoarece, potrivit prevederilor art. 385 alin. (l) lit. a), c), instanța de apel, este în drept să admită apelul, să caseze integral sau parțial hotărârea primei instanțe, emițând o două hotărâre, respectiv, din considerentul că instanța de apel a pronunțat o decizie prin care admite apelul său, acesta urma să emită o decizie prin care să admită integral cerințele sale, dar nu să dea câștig de cauză intimatei.

Insistă că a fost ilegal deposedată de proprietatea sa, or, prin hotărârea contestată intimata a devenit proprietara a unei părți din casa de locuit și teren mai mare decât cel procurat și anume 1/3 cotă-parte din imobilul litigios, astfel, s-a intervenit în proprietatea deținută prin actele de vânzare-cumpărare, ceea ce este o ilegalitate vădită, întrucât nici un proprietar care deține o cotă-parte prin actul de vânzare-cumpărare nici într-un mod nu este în drept să-și mărească cota-parte pe care a procurat-o, indiferent prin ce metodă ar acționa, chiar și prin faptul măririi suprafeței imobilului său. La fel, indică că prima instanță la emiterea hotărârii a desproprietărit în mod ilegal și abuziv de proporțiile ce îi aparțin de facto și de iure, conform actelor juridice de dobândire a proprietății, atât a cotelor-pârți ce îi aparțin, cât și cotei-părți ce aparține intimatei care sunt incontestabile.

Menționează că în urma procurării imobilului, intimata a edificat construcții ilegale, fapt confirmat prin răspunsul Inspecției de Stat Teritoriala Cahul - Sud, nr. 30/22 din 22 noiembrie 2004, iar în acest sens, în privinţa Liubeii Moldovanu a fost întocmit o prescripție și proces-verbal cu privire la atragerea la răspundere administrativă.

Subliniază că în anul 2004 intimata a finisat construcția data în lipsa documentației de proiect, certificatul de urbanism și autorizației de construire, iar în urma reconstrucției acoperișului a fost executat sistemul de evacuare a apelor fluviale de pe acoperiș, astfel, ceea ce contravine prevederilor art. 386 din Cod civil, or, picătura streșinii curge pe acoperiș se scurge pe terenul său și anume la zidul construcției sale, iar apeductul care funcționa și deservea imobilele lor la cererea intimatei a fost întrerupt, astfel, dânsa a fost nevoită să instaleze un apeduct separat pentru care a suportat cheltuieli în mărime de 1000 de lei, fapt confirmat prin declarațiile pârților, prin contractul de vânzare-cumpărare a imobilului din anul 2002, prin certificatul de posesie a imobilului, prin extrasul din executivul din or.

Cahul, prin care lui Poroşcenco Ștefan i s-a permis înregistrarea indicilor suplimentari proprietăţii imobile. De asemenea, indică că dânsa a fost ilegal deposedată de proprietate, or, prin hotărârea contestată Moldovanu Liubovi a devenit proprietara a unei părți din casă și teren mai mare decât cel procurat, astfel, instanța acordându-i în proprietate terenul cu suprafața de 630 m.p, ceea ce este cu mult mai mult decât 1/3 cotă-parte fată de cea cumpărată, iar faptul că după procurarea imobilului ultima și-a extins construcțiile, nu poate servi temei de modificare a cotelor părți inițiale din terenul aferent casei, întrucât intimata conform contractului de vânzare-cumpărare este proprietara asupra 1/3 din imobilul litigios.

Exprimă dezacordul şi cu poziţia primei instanţe care la emiterea hotărârii contrar art. 1 Protecția proprietății și art. 46 al Constituției RM, a modificat cotele-părți a imobilului litigios, transmițând-i intimatei în loc de 1/3 cotă parte ce constituie 33,3 %, instanța i-a acordat 41,4% ce constituie cu 8 % mai mult decât îi aparține, iar dânsei i-a transformat din 2/3 cotă-parte în 58, 6 % ce este mai puțin cu 8 %. La 11 noiembrie 2014Moldovanu Liubovi a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Poroşenco Parascovia, reprezentată de avocatul Corina Stratan, este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Poroşenco Parascovia, reprezentată de avocatul Corina Stratan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Poroşenco Parascovia, reprezentată de avocatul Corina Stratan, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Poroşenco Parascovia, reprezentată de avocatul Corina Stratan, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Poroşenco Parascovia, reprezentată de avocatul Corina Stratan, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru