2r-1060/14 — Încasarea sumei

prima instanţă – S. Papuha dosarul nr. 2r-1060/14 instanţa de apel – M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut DECIZIE 19 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând recursul declarat de Victor Radcenco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 17 împotriva lui Victor Radcenco cu privire la încasarea datoriei împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel din 20 noiembrie 2013 depusă de Victor Radcenco constată: La 04 decembrie 2012, ÎMGFL nr. 17 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Victor Radcenco cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că pârâtul nu a achitat serviciile pentru energia termică, iar la data de 01 noiembrie 2012 datoria sa constituie suma de 14375,90 lei. Cu referire la prevederile art. 617 alin. (2) lit. a) Cod civil şi art. 10, 17, 18 ale Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 consideră că este îndreptăţită de a înainta acţiunea în judecată fără respectarea procedurii prealabile în vederea încasării sumei datorate pentru energia termică consumată de pârât. Solicită admiterea acţiunii, încasarea de la pârât în folosul ÎMGFL-17 cu titlu de datorie suma de 14375,90 lei, încasarea tuturor cheltuielilor de judecată din contul pârâtului inclusiv a taxei de stat în sumă de 431,27 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă, fiind încasat de la Victor Radcenco în beneficiul ÎMGFL - 17 datoria pentru serviciile comunale în sumă de 14375,90 lei, cheltuielile legate de achitarea taxei de stat la înaintarea acţiunii în sumă de 431,27 lei, iar în total suma de 14807, 17 lei. La 20 noiembrie 2013 Victor Radcenco a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând anularea hotărârii date şi remiterea cauzei la o nouă rejudecare în fond la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău într-un alt complet de judecată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014 a fost restituită cererea de apel din 20 noiembrie 2013 împotriva hotărârii primei instanţe, depusă de Victor Radcenco.

1 La 24 martie 2014, Victor Radcenco a declarat recurs împotriva încheierii nominalizate, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii contestate, dispunerea continuării examinării cererii de apel de către instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat că la şedinţa primei instanţe din 11 octombrie 2013 când a fost pronunţat dispozitivul hotărârii, nu a participat din cauza problemelor de sănătate, dar a înştiinţat telefonic instanţa despre acest lucru, comunicând că va aduce certificatul corespunzător, ulterior prezentându-l instanţei de apel odată cu cererea de apel. Afirmă că imediat ce a avut posibilitatea s-a adresat în prima instanţă pentru a afla ce s-a hotărât la şedinţa din 11 octombrie 2013, iar judecătorul i-a comunicat verbal că hotărârea o va primi prin poştă şi că va avea timp să o conteste din momentul în care o va primi.

Indică că imediat ce a primit hotărârea din 11 octombrie 2013 a şi contestat-o la 20 noiembrie 2013, în mai puţin de 30 de zile de la recepţionarea acesteia. Mai menţionează că la şedinţa instanţei de apel din 12 martie 2014 a explicat instanţei motivul pentru care nu a depus cererea apel în 30 de zile din momentul pronunţării (fiind indus în eroare de judecătorul instanţei de fond) şi, deoarece avea probleme cu piciorul, depunerea cererii în termenul de 30 de zile din momentul pronunţării nu era posibilă, el fiind la tratament. Susţine că la aceeaşi şedinţă a încercat să explice instanţei faptul că doreşte să fie repus în termenul de atac, însă, necunoscând terminologia juridică corespunzătoare şi nici termenii corecţi din limba română, consideră că instanţa nu a înţeles corect.

Mai invocă faptul că în instanţa de apel nu i-a fost oferit un interpret, el fiind vorbitor de limbă rusă, limba română cunoscând-o la nivel elementar, insuficient pentru a se putea exprima corect. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Materialele cauzei atestă că copia încheierii recurate a fost recepţionată de către recurent la 20 martie 2014, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele dosarului (f. d. 52). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 24 martie 2014, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum rezultă din materialele cauzei, prin încheierea din 12 martie 2014, Curtea de Apel Chişinău a restituit apelantului Victor Radcenco cererea de apel, ca fiind depusă în afara termenului legal de declarare a apelului.

2 La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs constată că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Victor Radcenco în afara termenului legal este una justificată.

În susţinerea opiniei enunţate se vor reţine prevederile art. 362 alin. (1) CPC, care direct indică că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel, precum şi ale art. 111 alin. (3) CPC care stipulează că termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Astfel, raportând normele enunţate la caz, având în vedere că dispozitivul hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău, prin care a fost admisă acţiunea înaintată de ÎMGFL nr. 17 împotriva lui Victor Radcenco cu privire la încasarea datoriei, a fost pronunţat la 11 octombrie 2013, termenul de declarare a apelului şi-a început curgerea la 12 octombrie 2013, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărârii contestate şi a expirat la 11 noiembrie 2013, aceasta fiind ultima zi de depunere a apelului. În conformitate cu art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător). Contrar normelor procedurale enunţate, în speţă se constată că Victor Radcenco a declarat apelul împotriva hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 11 octombrie 2013 la 20 noiembrie 2013 respectiv, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC, fără a fi solicitată repunerea în termen a acestuia, în ordinea stabilită la art. 116 CPC. Argumentul recurentului precum că a contestat hotărârea primei instanţe la 20 noiembrie 2013, imediat ce a primit copia hotărârii, adică în mai puţin de 30 de zile de la recepţionarea acesteia, astfel considerând că apelul a depus în termen, urmează a fi respins. Or, după cum a fost menţionat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede.

Nici afirmaţia lui Victor Radcenco precum că în cadrul şedinţei de judecată a instanţei de apel din 12 martie 2014 ar fi încercat să explice instanţei că doreşte să fie repus în termenul de atac, însă necunoscând terminologia juridică corespunzătoare şi nici termenii corecţi din limba română, instanţa nu l-a înţeles corect, nu poate fi reţinut. Aceasta deoarece, din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 12 martie 2014 nu rezultă că recurentul ar fi comunicat instanţei că nu posedă bine limba de stat şi că ar fi înaintat un demers cu privire la acordarea interpretului şi nici obiecţii asupra procesului-verbal menţionat nu au fost înaintate. 3 Mai mult ca atât, în interpretarea corectă a prevederilor art. 116 CPC este evident că cererea de repunere în termen urma a fi depusă în scris cu prezentarea probele ce dovedesc imposibilitatea depunerii apelului în termenul legal.

Pe când, la caz, se constată atât lipsa cererii scrisă a lui Victor Radcenco cu privire la repunerea apelului în termen, cât şi a probelor concludente care ar justifica omiterea termenului de declarare a apelului. Or, şi înscrisul anexat la cererea de apel, pretins de către Victor Radcenco că ar fi un extras din fişa sa medicală (f. d. 38), pe lângă faptul că este unul neidentificabil, constituie o copie neautentificată în modul stabilit, fapt ce contravine prevederilor art. 138 CPC. La acest segment instanţa de recurs relevă şi jurisprudența constantă a CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), care a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a întreprinde măsurile necesare privind protecţia drepturilor sale de acces la justiţie.

În această ordine de idei, instanţa de recurs relevă că soluţia adoptată de instanţa de apel prin încheierea recurată este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului, ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătoreşti emise în prima instanţă şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Victor Radcenco. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 17 împotriva lui Victor Radcenco cu privire la încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4