2ra-1182/14 — Încasarea plăţilor restante pentru serviciile locativ-comunale.

Dosar nr. 2ra-1182/14 Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Judecător: E. Cobzac Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: B. Bîrca M. Moraru M. Ciugureanu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 11 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Dumitru Mardari şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Uşenco Roman, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către ÎMGFL-22 împotriva lui Uşenco Roman şi Uşenco Nina, intervenient accesoriu SA „Termocom” cu privire la încasarea plăţii restante pentru serviciile locativ- comunale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 prin care apelul depus de către Uşenco Roman a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 17 iulie 2013 a fost menţinută, ACONSTATAT : Reclamantul ÎMGFL-22 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Uşenco Roman şi Uşenco Nina, intervenient accesoriu SA „Termocom” privind încasarea plăţii restante pentru serviciile locativ-comunale, energia termică pentru ap. nr. 6 din str. Al. Vlahuţa 9, mun. Chişinău în mărime de 11 000,54 lei şi a cheltuielilor de plată a taxei de stat în mărime de 330 lei În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că pîrîţii la nenumăratele preîntîmpinări, nu au achitat binevol plăţile restante formate la data de 01.12.2012, 1 în urma livrării energiei termice, fapt ce se confirmă prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale.

Iar în conformitate cu art. 10, art. 17, art. 18 a Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, proprietarii, chiriaşii locuinţelor sînt obligaţi să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică. Solicită reclamantul ÎMGFL-22 încasarea în mod solidar din contul pîrîţilor Uşenco Roman şi Uşenco Nina a sumei cu titlu de datorie în urma neachitării consumului pentru energia termică în mărime de 11000,54 lei, a cheltuielilor de judecată şi a taxei de stat în mărime de 330 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 17 iulie 2013 s-a admis acţiunea. S-a dispus încasarea în mod solidar de la Uşenco Roman şi Uşenco Nina în beneficiul ÎMGFL-22 a datoriei pentru serviciile locativ-comunale energia termică pentru ap. nr. 6 din str. Al.

Vlahuţa 9, mun. Chişinău în mărime de 11 000,54 lei şi a cheltuielilor de plată a taxei de stat în mărime de 330 lei, iar în total 11 330,54 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinu din 19 noiembrie 2013, apelul depus de către Uşenco Roman a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 17 iulie 2013 a fost menţinută. Concomitent s-a dispus scutirea lui Uşenco Roman de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel. Invocînd ilegalitatea acestei decizii la data de 05 februarie 2014, Uşenco Roman a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, solicitînd admiterea recursului casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de remitere a pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea recursului, Uşenco Roman a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Din actele pricinii rezultă cu certitudine că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la data de 13 decembrie 2013, iar la data de 05 februarie 2014 Uşenco Roman a depus recurs împotriva deciziei recurate, astfel, completul Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin prisma prevederilor art. 434 CPC, consideră recursul depus în termen.

La data de 19 martie 2014, ÎMGFL-22 a înaintat referinţă la cererea de recurs depusă de către Uşenco Roman, solicitînd respingerea recursului ca fiind neîntemeiat. Iar la 13 martie 2014, SA „Termocom” a înaintat referinţă la cererea de recurs depusă de către Uşenco Roman, solicitînd respingerea recursului şi menţinerea în vigoare a hotărîrii primei instanţe. 2 Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către Uşenco Roman este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C.

şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Uşenco Roman ca inadmisibil.

3 În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Uşenco Roman se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 4