2ra-3039/14 — Privind declararea nulității actului

Dosarul nr. 2ra-3039/14 Prima instanţă: Judecătoria Botanica mun. Chişinău (jud. I. Druţă) Instanţa de apel:Curtea de Apel Chişinău (jud. V. Pruteanu, .I. Cimpoi, A. Minciuna)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

DECIZIE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în următoarea componenţă: Preşedintele, judecător Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Soltan Angela şi Iacovleva Ecaterina împotriva deciziei din 04 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, în pricina civilă intentată la cererea înaintată de Soltan Angela şi Iacovleva Ecaterina împotriva lui Iacovlev Roman, notarul public Zinaida Volimbovscaia privind declararea nulităţii actelor juridice, recunoaşterea în calitate de moştenitor legal, acţiunea reconvenţională înaintată de Iacovlev Roman către Soltan Angela şi Iacovleva Ecaterina privind revendicarea imobilului aflat în posesia nelegitimă şi obligarea de a înlătura obstacolele în folosirea şi posesia bunului, c o n s t a t ă : La 29.08.2013 reclamanţii Soltan Angela şi Iacovleva Ecaterina au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iacovlev Roman privind recunoaşterea nulităţii declaraţiei din 21 mai 2012 semnată de Soltan Angela prin care aceasta a renunţat la moştenirea rămasă după decesul mamei sale Iacovleva Clavdia în beneficul lui Iacovlev Roman, autentificată de notarul Volimbovscaia Zinaida,

recunoaşterea Angelei Soltan ca moştenitor legal a bunurilor ce au aparţinut mamei Iacovleva Clavdia şi recunoaşterea nulităţii contractului de comodat din 12 iunie 2013 a apartamentului nr. l din str. Busuioceşti 25, mun. Chişinău. În motivarea acțiunii s-a invocat că reclamanţii împreună cu Iacovleva Clavdia, care este mama Angelei Soltan, au locuit în apartamentul nr. 1 din str. Busuioceşti 25, mun. Chişinău, pe care l-au privatizat în comun. La 13 mai 2011, Iacovleva Clavdia a decedat, iar bunurile acesteia urmau a fi partajate între moştenitorii de clasa I: Soltan Angela şi Iacovlev Roman. În vederea perfectării actelor notariale unde a fost 1 deschisă succesiunea, pîrîtul a rugat-o pe Soltan Angela să se prezinte la notar pentru a semna actul de acceptare a succesiunii şi pentru a putea fi eliberat certificatul de moştenitor.

La 21.05.2012, Soltan Angela s-a prezentat la notar, unde deja era fratele ei Iacovlev Roman, care a condus-o în biroul notarului şi i-a indicat unde trebuie să semneze. Indică Soltan Angela că după ce a semnat documentul, a vrut să întrebe notarul despre procedura ulterioară, însă a fost scoasă de către pîrît din birou, sub pretextul că notarul este ocupat şi că el îi va explica totul. Susţine că a avut încredere în fratele său şi nu a bănuit nimic în acea perioadă. Însă, ulterior întrebîndu-l despre dosarul de moştenire, pîrîtul îi comunica că în curînd se va finisa. Tot în acea perioadă, ei au împărţit nişte bunuri ce au aparţinut mamei lor, împrejurări care nu-i puteau ridica careva dubii asupra calităţii sale de moştenitor.

Reclamanta a mai menţionat că peste o perioadă de timp, revenind de peste hotarele ţării şi-a lăsat lucrurile sub supravegherea pîrîtului, convenind cu toţii că în apartamentul dat va locui şi Iacovleva Ecaterina - nepoata pîrîtului, care are şi ea cotă-parte din acest apartament. Însă, peste un timp pîrîtul a început să aibă un comportament ciudat, declarând că va deveni unicul proprietar al apartamentului şi îl va vinde. Declară reclamanta că ulterior, pîrîtul i-a solicitat Ecaterinei Iacovleva să meargă la notar să semneze un document, care reprezenta un contract de comodat, fiindu-i explicat că din acel moment nici ea şi nici mama sa nu mai sunt proprietari al apartamentului dat şi că pînă la data de 12 septembrie 2013 mai pot sta în imobilul litigios.

Ca urmare a acelor întâmplate, reclamantele au investigat cazul şi au constatat că prin declaraţia din 21 mai 2012, Soltan Angela, a renunţat la moştenirea rămasă după decesul mamei în beneficiul pîrîtului. Consideră reclamantele că declaraţia din 21 mai 2012 este nulă, deoarece a fost obţinută prin inducerea în eroare a acesteia, care a avut încredere în fratele său şi nu a verificat minuţios actul ce i-a fost prezentat spre semnare. Totodată, afirmă reclamanta că declaraţia a fost scrisă în grafia latină, pe care ea nu o cunoaşte. Mai mult ca atît, consideră că declaraţia dată este fictivă, deoarece Soltan Angela, de fapt a acceptat moştenirea or, a intrat în posesia mai multor bunuri mobile ce i-au aparţinut defunctei.

Specifică reclamantele că au aflat despre declaraţia din 21 mai 2012 la data de 12 iunie 2013, cînd a fost semnat contractul de comodat. De asemenea, mai indică reclamantele că potrivit contractului de comodat contestat, pîrîtul a obţinut certificatul de moştenitor legal şi certificatul cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei-părţi din proprietatea comună, la data de 05.06.13, iar peste cîteva zile a semnat contractul de comodat.

Pe parcursul examinării cauzei, la data de 18 noiembrie 2013, reclamantele Soltan Angela şi Iacovleva Ecaterina au înaintat în instanţă, cerere de completare a cererii iniţiale solicitând recunoaşterea nulităţii certificatului de moştenitor legal din 05 iunie 2013 emis pe numele lui Iacovlev Roman şi autentificat de notarul Zinaida Volimbovscaia, din motivul omiterii termenului de acceptare a succesiunii de către Iacovlev Roman şi recunoaşterea Angelei Soltan ca moştenitor legal la 1/2 cotă-parte din apartamentul nr. 1, din str. Busuioceşti 25 mun. Chişinău.

(f.d 60-61 vol. II) La 17 decembrie 2013 reclamantele Soltan Angela şi Iacovleva Ecaterina au 2 înaintat cerere privind completarea şi concretizarea cererii de chemare în judecată, solicitînd recunoaşterea nulităţii declaraţiei din 21 mai 2012 semnată de Soltan Angela, constatarea faptului acceptării succesiunii ca moştenitor legal a Angelei Soltan, prin intrarea în posesie a bunurilor ce au aparţinut mamei sale Iacovleva Clavdia, recunoaşterea nulă a certificatului de moştenitor legal din 05 iunie 2015 pe numele lui Iacovlev Roman şi autentificat de Volimbovscaia Zinaida, din motivul omiterii termenului de acceptare a succesiunii de către Iacovlev Roman, recunoaşterea Angelei Soltan ca moştenitor legal a 1/2 cotă parte din apartamentului nr. l din str. Busuioceşti 25, mun.

Chişinău, cu nr. cadastral 0100108.209.01.001 şi a terenurilor agricole situate în extravilanul comunei Cobusca Veche, r-nul Anenii Noi cu nr. 1023302.553. 1023302465, 1023105.248, 1023105.249, 1023.102.569 şi recunoaşterea nulităţii contractului de comodat (f.d. 1-3 vol. II). La data de 31 octombrie 2013 avocatul Frunză Iurie în interesele lui Iacovlev Roman a înaintat o cerere reconvenţională împotriva Angelei Soltan şi Iacovleva Ecaterina solicitînd revendicarea prin restituire a apartamentului nr. l, proprietate privată a reclamantului Iacovlev Roman, situat în mun. Chişinău, str. Busuioceşti nr.25, cu nr. cadastral 0100108.209.01.001, aflat în posesia ilegală la posesorul neproprietar - Iacovleva Ecaterina, cu obligarea ultimei să înlăture obstacolele în folosirea şi posesia bunului menţionat mai sus.

În argumentarea acţiunii înaintate Iacovlev Roman a indicat că este proprietarul unic al apartamentului nr. l din str. Busuioceşti, nr.25, mun. Chişinău, fapt confirmat prin certificatul-extras din Registrul bunurilor imobile 0100108209, eliberat la 06.06.13 de către OCT Chişinău, în temeiul contractului de comodat din 12.06.13 şi autentificat de notarul public Zinaida Volimbovscaia sub nr. 3003. Termenul contractului a fost stabilit 3 luni, pînă la data de 12.09.13. Conform clauzelor contractuale, (p.3.3) la expirarea prezentului contract, părţile contractante, de comun acord, vor putea să prelungească perioada pentru care s-a încheiat, iar potrivit pct.7.1 modificarea contractului se face numai prin act adiţional încheiat între părţile contractante.

A mai invocat că la data 07.09.13, cu 5 zile înainte de expirarea contractului, prin intermediul reprezentantului, a avertizat verbal pîrîta Iacovleva Ecaterina, despre faptul că contractul în cauză nu va mai putea fi prelungit şi urmează să elibereze apartamentul cu restituirea proprietăţii la data de 13.09.2013. La data indicată, pîrîta a refuzat să elibereze apartamentul, invocînd că mai are nevoie de zile pentru a-şi strînge lucrurile personale. După expirarea termenului stabilit, pîrîta nu mai răspundea la telefon, se ascundea şi refuza să predea cheile de la apartament. A mai menţionat că apartamentul în cauză, urma a fi dat în locaţiune la un preţ de 200 Euro lunar unor terţe persoane, care aşteptau să se instaleze.

Ulterior, la 28.09.13, prin intermediul reprezentantului a înaintat pîrîtei o somaţie cu aviz recomandat, prin care în temeiul art. 575 Cod civil a avertizat-o să elibereze apartamentul cu evacuarea lucrurilor personale în termen de 7 zile de la data recepţionării somaţiei. Prin urmare, la data de 30.09.2013 pîrîta a recepţionat somaţia înaintată, fapt confirmat prin semnătura ei pe avizul poştal de recepţie, însă nu şi-a executat obligaţia în termenul prevăzut. Prin hotărîrea din 26 decembrie 2013 a judecătoriei Botanica mun. Chişinău, acţiunea înaintată de Soltan Angela şi Iacovleva Ecaterina a fost admisă parţial, iar 3 cererea reconvenţională înaintată de Iacovlev Roman a fost respinsă.

Prin decizia din 04 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău apelul depus de Iacovlev Roman a fost admis, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea înaintată de Soltan Angela şi Iacovleva Ecaterina şi s-a admis cererea reconvenţională înaintată de Iacovlev Roman. La 05 august 2014 avocatul M. Babără, în interesele Angelei Soltan şi Ecaterinei Iacovleva a declarat recurs împotriva deciziei din 04 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului s-a indicat că decizia instanței de apel este ilegală şi pasibilă de a fi casată, la rejudecarea apelului fiind încălcate normele de drept material şi de drept procedural, cu aplicarea unei legi ce nu trebuia a fi aplicată şi aprecierea incorectă a probelor prezentate în instanţa de judecată.

În argumentarea recursului s-a invocat că notarul a admis derogări de la procedură atunci cînd a deschis succesiunea pe numele intimatului, fără ca acesta să fi semnat o declaraţie în termen şi a eliberat certificat de moştenitor după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii. Totodată, notarul nu a fost în drept să deschidă procedura succesorală în baza cererii din 18.09.2012, avînd în vedere că aceasta nu a confirmat măcar identitatea semnatarului acelei cereri, iar instanţa de apel a muşamalizat această ilegalitate prin expresia că legea nu prevede obligativitatea prezenţei la notar a solicitantului, ceea ce constituie un fals şi neadevăr evident.

Ulterior, pentru a-şi corecta greşeala evidentă, notarul, la data de 27.05.2013, peste un an şi 14 zile din data decesului, întocmeşte declaraţia din numele intimatului şi deschide procedura de succesiune, însă aceste acţiuni s-au realizat cu omiterea vădită a termenului legal stabilit de lege, împrejurare ce impunea respingerea cererii şi a declaraţiei pîrîtului. Mai mult, declaraţia din 27.05.2013, confirmă încă o dată că cererea din 18.09.2012 nu are nici o valoare juridică, or, dacă era altfel, notarul deschidea şi atunci succesiunea şi nu în mai 2013, după expirarea termenelor. Au mai menţionat că notarul intenţionat nu a permis reclamantei să scrie o cerere cu mînă proprie prin care să solicite renunţul la succesiune, după cum se practică de toţi notarii, ci i-a prezentat o declaraţie dactilografiată şi scrisă în grafie latină, pe care Soltan Angela nu o cunoaşte.

Menţionează şi faptul că în susţinerea poziţiei de acceptare a succesiunii de către Angela Soltan, îl constituie şi faptul că nici una din recurente nu au bunuri imobile (construcţii) în proprietate, iar Soltan Angela nu avea cum să renunţe la imobilul ce a aparţinut mamei sale, deoarece îşi dădea seama că fiica ei, Iacovleva Ecaterina, care locuia cu defuncta, va pierde dreptul de a mai sta în acest imobil, după cum şi ea însăşi nu va mai avea unde să revină din străinătate. O situaţie aparte, invocă recurentele o reprezintă contractul de comodat, care a purtat un caracter formal şi fictiv, deoarece şi pînă la decesul Clavdiei Iacovleva şi după decesul acesteia, Iacovleva Ecaterina a locuit în apartamentul din litigiu, contribuind la cheltuielile curente, iar semnarea acestui contract, pe un termen scurt, a avut ca temei doar faptul evacuării ulterioare a acestei reclamante din imobil, odată cu expirarea termenului.

Însă, anume la semnarea acestui contract recurentele au aflat că intimatul a muşamalizat procedura de succesiune şi a denaturat adevărul excluzîndu-le din cercul moştenitorilor. 4 Această circumstanţă determină concluzia că cererea reclamantelor este depusă în termen, deoarece, pe de o parte, despre natura adevărată a actului semnat de Soltan Angela a aflat abia după ce fiica sa a fost dusă la notar să semneze contractul de comodat (12.06.2013), iar pe de altă parte, realizarea intenţiilor meschine ale lui Iacovlev Roman s-au efectuat abia la data de 05 iunie 2013, cînd acesta, cu omiterea evidentă a termenului legal, a perfectat şi a obţinut certificatul de moştenitor legal, înregistrînd dreptul său la organul cadastral la data de 05.06.2013.

Or, pînă la această dată reclamantele nu aveau cum să cunoască că cota-parte a moştenirii după decesul Clavdiei Iacovleva nu mai aparţine Angelei Soltan. Reiterează şi faptul că declaraţia semnată de către Soltan Angela o consideră ca fiind nulă, deoarece a fost obţinută prin inducerea în eroare a recurentei, care a avut încredere deplină în fratele său şi nu a verificat minuţios actul ce i-a fost prezentat spre semnare. Totodată, declaraţia este scrisă în grafie latină, pe care reclamanta nu o cunoaşte. Mai mult ca atît, declaraţia este fictivă deoarece, de fapt Soltan Angela a acceptat moştenirea şi a intrat în posesia a mai multor bunuri ce i-au aparţinut defunctei. Or, declaraţia contrazice starea de fapt şi constată că ea a renunţat la bunuri, pe cînd de fapt aceasta le-a acceptat.

Prin urmare, susţin că prima instanţă corect a recunoscut nulă declaraţia din 21 mai 2012 prin care Soltan Angela a renunţat la moştenirea rămasă după decesul mamei sale, iar instanţa de apel a ignorat prevederile legale şi eronat a admis apelul intimatului. Subliniază că cît priveşte faptul acceptării moştenirii de către pîrît, din materialele dosarului se evidenţiază cert că acesta nici nu a intrat în posesia bunurilor şi nici nu a acceptat succesiunea în termen, fapt ce-l decade de posibilitatea de a pretinde la bunurile defunctei.

Astfel, avînd în vedere că eliberarea certificatului de moştenitor s-a realizat la data de 05 iunie 2013, iar decesul a avut loc la data de 13.05.2012 (cu circa 13 luni înainte), se constată că de fapt Iacovlev Roman nu a acceptat succesiunea, motiv pentru care cota-parte de 1/2 din imobilul din litigiu, necesită a fi recunoscută doar după Soltan Angela, după cum aceasta urmează a fi recunoscută ca fiind proprietar unic a tuturor bunurilor rămase după decesul mamei sale Iacovleva Clavdia.

Mai menţionează că în această privinţă instanţa de apel a ignorat prevederile art.1516 coroborat cu art.1517 Cod civil, prin care statuează că succesiunea este acceptată de succesor indiferent de faptul dacă este testamentar sau succesor legal; succesiunea se consideră acceptată cînd moştenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral; dacă succesorul a intrat în posesiunea unei părţi din patrimoniu, se consideră că a acceptat întregul patrimoniu, oriunde s-ar afla şi din ce ar consta; termenul de acceptare a succesiunii este de 6 luni de la data deschiderii ei. Astfel, cadrul legal relevat confirmă că, pe de o parte intimatul nu a acceptat succesiunea în termen nici prin cerere şi nici prin intrarea în posesiune, iar pe de altă parte Soltan Angela a acceptat succesiunea, prin intrarea în posesiunea bunurilor, confirmată şi de oponent prin referinţă.

Consideră că prima instanţă a ţinut cont de prevederile legale citate şi le-a aplicat corespunzător, admițând întemeiat pretenţiile recurentelor, însă instanţa de apel a derogat de la aceste prevederi şi nu le-a aplicat corespunzător, pronunțând o 5 decizie ilegală şi contrară stării de fapt, deoarece nu putea în nici un mod o persoană care nu are o altă proprietate (bun imobil) să renunţe la cota-parte din apartament, mai ales care este casa părintească, ştiind că fiica sa nu are unde locui. La fel, consideră că instanţa de apel, în mod unilateral, a obligat reclamantele să nu-i creeze obstacole intimatului în folosirea şi posesia apartamentului. Însă, instanţa de apel nu poate include din oficiu pretenţii ale unei părţi, fără ca aceasta să fi solicitat în prima instanţă, deoarece partea nu are dreptul să modifice, majoreze pretenţiile în apel, dacă aceasta nu a fost obiect de judecare în prima instanţă.

Astfel, prin acest comportament instanţa de apel a încălcat considerabil dreptul a apărare a recurentei Soltan Angela. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite parțial recursul și de a modifica în parte decizia instanței de apel reieșind din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanță, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanței de apel şi/sau hotărârea primei instanțe. Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei atacate, Colegiul reține că instanța de apel, prin decizia pronunțată, a stabilit corect aplicabilitatea art. art.1500 Cod civil.

Or, potrivit art. 1500 al. (1) lit. a) Cod civil, în cazul succesiunii legale, moștenitori cu drept de cotă egală sînt de clasa I – descendenții (fiii şi fiicele celui ce a lăsat moștenirea, la fel și cei născuți vii după decesul lui, precum şi cei înfiați), soțul supraviețuitor și ascendenții privilegiați (părinții, înfietorii) celui ce a lăsat moștenirea. Instanța de recurs menționează că conform materialelor dosarului, instanțele inferioare corect au reținut și constatat că la data de 13 mai 2012 a decedat Iacovleva Clavdia. La fel, instanța de recurs reiterează că instanțele inferioare corect au stabilit că după decesul Clavdiei Iacovleva a rămas avere succesorală - ½ cotă-parte din apartamentul nr. l, str. Busuioceşti, 25, mun.

Chișinău și terenuri agricole situate în com. Cobuşca Veche, r-nul Anenii Noi cu numerele cadastrale 1023302553, 1023302465, 1023105248, 1023105249, 1023102.569. Totodată, Colegiul conchide justă concluzia menționată de către instanțele judecătorești, precum că din motivul lipsei testamentului, moștenitorii succesiunii defunctei le revine copiilor și anume Soltan Angela şi Iacovlev Roman, pentru acceptarea succesiunii. Colegiul mai reține că Soltan Angela la data de 21 mai 2012 a depus la notarul Zinaida Volimbovscaia, declarație de renunțare de la moștenirea rămasă după decesul defunctei - Iacovleva Clavdia, în beneficiul fiului decedatei Iacovlev Roman (f.d. 226). La caz, Colegiul remarcă și faptul că instanțele ierarhic inferioare just au constatat că în baza certificatului de moștenitor legal nr. 2787 din 05.06.2013, Iacovlev Roman și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra averii succesorale.

Mai mult ca atît, reieșind din actele pricinii s-a mai stabilit că Iacovlev Roman fiind proprietarul apartamentului litigios, la data de 12.06.2013 a încheiat cu Iacovlava Ecaterina un contract de comodat, pînă la 12.09.2013. Examinînd în ansamblu materialele cauzei, în raport cu argumentele invocate în 6 recurs, Colegiul judiciar al Curții Supreme de Justiție consideră justă concluzia instanței de apel în partea respingerii pretențiilor înaintate de către Soltan Angela și admiterii acțiunii reconvenționale formulate de Iacovlev Roman. Astfel, instanța de apel, a pornit de la premise juste la adoptarea soluției privind respingerea ca neîntemeiată a cerinței înaintate de Soltan Angela privind nulitatea declarației de refuz de la acceptarea succesiunii, semnate de către aceasta, la data de 21 mai 2012. În conformitate cu art. 1536 alin. (1) Cod Civil, declarația de renunțare la succesiune este ireversibilă.

La caz, instanța de recurs menționează că moștenitorul care a renunțat la succesiune, poate să revină asupra acestei renunțări şi obține nevalabilitatea acestui act, în caz că renunțarea a avut loc sub influența amenințării, aplicării violenței, impunerii sau ducerii în eroare a acesteia. Prin urmare, Colegiul reține că la materialele dosarului nu au fost prezentate careva probe care ar confirma faptul că recurenta la semnarea declarației de renunțare la succesiune a fost supusă la vreun act de violență, a fost amenințată sau a fost indusă în eroare. Colegiul respinge argumentul invocat în recurs precum că Soltan Angela a acceptat succesiunea și respectiv nu putea totodată să renunțe la ea, deoarece art. 1526 alin. (1) Cod Civil prevede expres o astfel de posibilitate și stipulează că moștenitorul poate renunța la succesiune în termen de 6 luni din data deschiderii succesiunii, chiar dacă a acceptat succesiunea prin intrare în posesiune.

Referitor la tardivitatea declarației de acceptare a moștenirii depuse de către Iacovlev Roman, Colegiul menționează că la 18.09.2012 acesta a trimis din Canada prin poștă cu aviz, la sediul notarului declarația inițială de deschidere a procedurii succesorale și de acceptare a succesiunii după decesul mamei sale Iacovleva Claudia. Declarația dată a fost recepționată de notar la 24.09.2012, după care, revenind în Moldova, Iacovlev Roman s-a prezentat personal la notar unde, la 27.05.2013 a înaintat o declarație suplimentară în continuarea și confirmarea declarației din 18.09.2012. În conformitate cu art. 264 alin. (6) Cod Civil, documentele depuse la oficiile poștale sau telegrafice pînă la ora 24 a ultimei zile a termenului se consideră depuse în termen.

Echivalează cu depunerea la poștă transmiterea textului documentului prin teletip, fax şi prin alte mijloace de comunicație. Astfel, reieșind din norma sus citată, Colegiul conchide că declarația de acceptare a succesiunii din 27.05.2013 nu poate fi calificată ca fiind depusă după expirarea termenului stabilit de lege, or aceasta este o continuitate a declarației din 18.09.2012. Prin urmare, instanța de recurs consideră că declarația privind deschiderea procedurii succesorale și de acceptare a succesiunii de către Iacovlev Roman după decesul defunctei Iacovleva Caludia este depusă în termen. La caz, Colegiul conchide faptul că afirmațiile recurentelor potrivit cărora decizia instanței de apel este neîntemeiată şi ilegală, se consideră declarative şi neîntemeiate, deoarece nu au suport probatoriu.

De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră drept neîntemeiat şi fără suport juridic 7 argumentele invocate de către recurentă privind declararea nulității contractului de comodat încheiat între Iacovleva Ecaterina și Iacovlev Roman la data de 12 iunie 2013. În opinia instanței de recurs, instanța ierarhic inferioară corect a respins acest capăt de cerere, deoarece Soltan Angela și Iacovlava Ecaterina nu au invocat normele legale ce nu au fost respectate la încheierea acestuia. Mai mult ca atît, contractul de comodat încheiat la data de 12 iunie 2013, care are ca obiect transmiterea cu titlu gratuit spre folosință Ecaterinei Iacovleva apartamentului nr. 1, situat pe str. Busuiocești 25, mun.

Chișinău, a expirat la data de 12.09.2013. Astfel, contractul de comodat a încetat şi nu produce efecte juridice între părţile contractante. Cît privește acțiunea reconvențională înaintată de către Iavovlev Roman împotriva Angelei Soltan și Ecaterinei Iavovlev privind revendicarea imobilului aflat în posesia nelegitimă şi obligarea de a înlătura obstacolele în folosirea şi posesia bunului, Colegiul judiciar al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel just a ajuns la concluzia admiterii acestea. În conformitate cu conform art. 315 alin. (1) și (2) Cod civil, proprietarul are drept de posesiune, de folosință şi de dispoziție asupra bunului. Dreptul de proprietate este perpetuu.

Potrivit art. 374 alin. (1) Cod civil, proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia. În cadrul acțiunii în revendicare proprietarului îi aparține din totdeauna dreptul de posesie asupra bunurilor sale, dar el nu-şi poate exercita împuternicirile, deoarece bunul se află în posesia altor persoane. Anume în virtutea acestei împuterniciri (dreptul de a poseda) proprietarul are dreptul să înainteze acțiune în revendicare. În cazul satisfacerii acțiunii, proprietarului i se restituie bunurile, înlăturând astfel încălcările dreptului de posesie. Odată cu apărarea dreptului de posesie, acţiunea în revendicare apără şi dreptul de folosinţă şi de dispoziţie, întrucât proprietarul, neavând în posesie bunul, nu are posibilitatea de a-l folosi şi a dispune de el.

Dovada posesiunii ilegale (de bună ori de rea-credință) trebuie să fie dovedită de către reclamant, adică de proprietarul acestui bun. Conform probelor administrate la dosar, s-a stabilit cu certitudine că Iacovlev Roman a devenit proprietarul apartamentului nr. 1, din str. Busoiocești 25, mun. Chișinău, în baza certificatului de moștenitor legal nr. 2787 din 05.06.2013, eliberat de notarul Zinaida Volimbovscaia și înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău cu nr. 0100/13/77148 și nr. 0100/13/77144 la 05.06.2013, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile (f.d.

30 vol I). Însă, din cauza acțiunilor ilegale ale Ecaterinei Iacovleva, care sunt gestionate cu rea-credință, Iacovlav Roman fiind proprietarul bunului imobil nu-şi poate realiza dreptul de proprietate, din care considerente rezultă legalitatea acțiunii de revendicare a imobilului din posesia nelegitimă a intimatei, iar concluziile instanței de apel în sensul admiterii cererii reconvenționale sunt întemeiate.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că deşi, la soluționarea pricinii, de către instanța ierarhic inferioară au fost stabilite pe deplin circumstanțele care au importantă pentru judecarea pricinii, în motivarea deciziei indicîndu-se atît circumstanțele de fapt şi de drept, fiind aplicate corect normele de drept material și de drept procedural, iar 8 verificarea suplimentară a cărorva dovezi nefiind necesară, în dispozitivul deciziei s-a dispus obligarea Angelei Soltan de a nu-i crea obstacole lui Iacovlev Roman în folosirea și posesia apartamentului nr. 1, situat pe str. Busuiocești nr. 25, mun. Chișinău. Însă, în cererea reconvențională depusă de Iacovlev Roman o astfel de cerință nu a fost înaintată, fiind solicitat doar obligarea Ecaterinei Iacovleva de a nu-i crea obstacole în exercitarea folosinței şi a posesiei bunului imobil.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră oportun de a admite recursul şi de a modifica decizia instanței de apel în partea obligării Angelei Soltan de a înlătura obstacolele în folosirea și posesia bunului imobil sus menționat. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Soltan Angela şi Iacovleva Ecaterina.

Se modifică decizia din 04 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, în pricina civilă intentată la cererea înaintată de Soltan Angela şi Iacovleva Ecaterina împotriva lui lacovlev Roman, notarul public Zinaida Volimbovscaia privind declararea nulității actelor juridice, recunoașterea în calitate de moştenitor legal și la acțiunea reconvențională înaintată de Iacovlev Roman către Soltan Angela şi Iacovleva Ecaterina privind revendicarea imobilului aflat în posesia nelegitimă şi obligarea de a înlătura obstacolele în folosirea şi posesia bunului, în partea obligării Angelei Soltan să nu creeze obstacole lui Iacovlev Roman în folosirea și posesia apartamentului nr. 1, situat pe str. Busuiocești 25, mun.

Chișinău, după cum urmează: Se obligă Iacovleva Ecaterina de a nu-i crea obstacole lui Iacovlev Roman în folosirea și posesia apartamentului nr. 1, situat pe str. Busuiocești 25, mun. Chișinău. În rest decizia din 04 iunie 2014 a Curții de Apel se menține. Decizia este irevocabilă. Preşedintele, judecător Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală 9