2ra-3083/14 — Declararea nulităţii contractului de arvună, încasarea dublului arvunei şi a dobînzii de întîrziere

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-3083/14 Judecător: N. Arabadji Curtea de Apel Chişinău Judecători: V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 19 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de către Ţurcan Rita, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ilieş (Arhip) Elena împotriva lui Ţurcan Rita privind declararea nulităţii contractului de arvună, încasarea dublei arvunei, a dobînzii de întîrziere, a inflaţiei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, CONSTATĂ : La 16 iunie 2011, Elena Ilieş (Arhip) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ritei Ţurcan cu privire la declararea nulităţii contractului de arvună şi încasarea dublei arvunei, a dobînzii de întîrziere, a inflaţiei şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că avea nevoie de spaţiu locativ şi prin intermediul unor persoane, a făcut cunoştinţă cu pîrîta, iar din discuţiile avute cu ultima, a aflat că aceasta a primit moştenire o casă de locuit, pe care doreşte să o vîndă. Susţine că prin negocieri, ele au ajuns la înţelegerea că pîrîta îi va vînde 2/3 cote-parte din casa de locuit din str. Crizantemelor, 7, or. Soroca contra sumei de 7000 Euro ca ulterior, pîrîta urma să devină proprietara a 1 /3 cotă-parte din casa de locuit, pe care, de asemenea, urma să o vîndă reclamantei. Invocă că contractul de vînzare-cumpărare urma să fie întocmit pînă la 16 septembrie 2009, pîrîtei fiindu-i transmisă suma de 4000 Euro, cu titlu de arvună, care constituia, conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei, suma de 55 960 lei.

Suma menţionată a fost primită de către pîrîtă în numerar, iar contractul de arvună a fost autentificat notarial. Menţionează că la 16 septembrie 2009, conform înţelegerii, ea i-a prezentat pîrîtei restul banilor, adică suma de 3000 Euro, sumă pe care aceasta a refuzat să o 1 primească din motiv că a găsit un alt cumpărător, care îi v-a achita un preţ mai mare pentru casa de locuit. Susţine că la încercările sale de a o convinge pe pîrîtă că nu procedează corect, aceasta nu a reacţionat în nici un fel. Solicită anularea contractului de arvună încheiat între ea şi pîrîtă la 16 septembrie 2008 şi încasarea de la pîrîtă a dublei arvune în sumă de 8000 Euro şi a cheltuielilor de judecată. Ulterior, Elena Arhip (Ilieş) a depus cerere de chemare în judecată suplimentară, solicitînd încasarea de la pîrîtă a dobînzii de întîrziere, a inflaţiei şi repararea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 23 august 2011 a fost admisă cererea Elenei Arhip (Ilieş) cu privire la asigurarea acţiunii şi a fost interzis Ritei Ţurcan să încheie careva tranzacţii de înstrăinare a bunului imobil din str. Crizantemelor,7, or. Soroca, ce-i aparţine cu drept de proprietate. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 noiembrie 2011 a fost respins recursul declarat de către Rita Ţurcan şi menţinută încheierea primei instanţe. Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 13 aprilie 2012 a fost respinsă cererea depusă de către avocatul Ritei Ţurcan cu privire la strămutarea pricinii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2012 a fost admis recursul declarat de către Rita Ţurcan reprezentată de către Dragoş Chetraru, casată încheierea primei instanţe şi emisă o nouă încheiere, prin care a fost admis demersul avocatului Dragoş Chetraru cu privire la strămutarea pricinii şi a fost strămutată pricina la Judecătoria Rîşcani mun.

Chişinău pentru examinare în fond. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 24 decembrie 2013 cererea lui Arhip (Ilieş) Elena împotriva lui Ţurcan Rita a fost respinsă ca nefondată. Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a stabilit că motivul invocat de reclamantă în acţiune nu este bazat pe suport legal şi probatoriul. La 23 ianuarie 2014 şi 10 martie 2014, Elena Arhip (Ilieş) a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd repunerea în termenul de declarare a apelului şi admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii, cu încasarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014 a fost admisă cererea şi repusă în termenul de declarare a apelului.

La 29 aprilie 2014, Elena Arhip (Ilieş) a declarat apel suplimentar, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 s-a admis apelul declarat de către Elena Arhip (Ilieş) şi s-a casat hotărîrea Judecătoriei sect.

Rîşcani, mun. Chişinău din 24 decembrie 2013. S-a emis o hotărîre nouă prin care s-a admits parţial acţiunea Elenei Arhip (Ilieş) împotriva Ritei Ţurcan astfel s-a dispus încasarea de la Rita Ţurcan în beneficiul Elenei Arhip (Ilieş) dublul arvunei în sumă de 8000 (opt 2 mii) Euro sau echivalentul în lei moldoveneşti conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la data executării hotărîrii şi s-a încasat de la Rita Ţurcan în beneficiul Elenei Arhip (Ilieş) cheltuielile de judecată în sumă de 2850 lei. În rest acţiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelantă şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt întemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă nu a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, nu a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi în consecinţă a adoptat o hotărîre neîntemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Ţurcan Rita a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04.06.2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 24.12.2014. La 13.10.2014 Arhip (Ilieş) Elena a înaintat referinţă prin care solicită declararea ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de către Ţurcan Rita cu menţinerea deciziei instanţei de apel din 04 iunie 2014. În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Ţurcan Rita a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei prezentate de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, Elena Ilieş (Arhip) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ritei Ţurcan cu privire la declararea nulităţii contractului de arvună şi încasarea dublei arvunei, a dobînzii de întîrziere, a inflaţiei şi repararea prejudiciului moral Instanţa de fond a respins acţiunea, soluţie casată de instanţa de apel care a admis apelul lui Elena Arhip (Ilieş) şi a emis o hotărîre nouă prin care a admis parţial acţiunea Elenei Arhip (Ilieş) împotriva Ritei Ţurcan dispunînd încasarea de la Rita Ţurcan în beneficiul Elenei Arhip (Ilieş) dublul arvunei în sumă de 8000 (opt mii) Euro sau echivalentul în lei moldoveneşti conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la data executării hotărîrii şi a încasat de la Rita Ţurcan în beneficiul Elenei Arhip (Ilieş) cheltuielile de judecată în sumă de 2850 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. 3 Colegiul consideră soluţia dată de instanţa de apel ilegală, deoarece decurge din interpretarea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, aplicarea eronată a normelor de drept material pornind de la următoarele. În drept, Colegiul atestă reieşind din prevederile art.art. 320, 321 CC al RM, că dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate. Dreptul de proprietate este transmis dobânditorului în momentul predării bunului mobil dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege. Conform art. 371 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25.02.1998. dreptul de proprietate este valabil fără înregistrarea în registrul bunurilor imobile dacă provine din succesiune, accesiune sau vînzare/transmitere silită ori este dobîndit prin efectul unui act normativ, prin expropriere sau în temeiul hotărârii judecătoreşti ori actului executorului judecătoresc. Excepţia dată se aplică şi dreptului de proprietate confirmat de titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren eliberat la atribuirea gratuită a terenurilor.

Pentru opozabilitatea faţă de terţi, dreptul de proprietate dobîndit urmează a fi înregistrat în registrul bunurilor imobile.Dacă dreptul de proprietate asupra bunului imobil a fost cedat succesiv, iar înscrieri în registrul bunurilor imobile nu s-au făcut, cea din urmă persoană în drept poate cere înscrierea dobîndirilor succesive o dată cu înregistrarea dreptului său, prezentînd documentele originale ce dovedesc întregul şir al actelor juridice efectuate. Potrivit art. 631 CC al RM, arvuna este o suma de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părţi pentru a confirma încheierea contractului şi a-i garanta executarea. În caz de dubii, suma plătită este considerată avans.

Înţelegerea cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în scris. Potrivit art. 633 CC al RM dacă, pentru neexecutarea contractului, răspunde partea care a dat arvuna, aceasta rămîne celeilalte părţi. Dacă pentru neexecutarea contractului răspunde partea care a primit arvuna, ea este obligată să plătească celeilalte părţi dublul arvunei. Partea care răspunde pentru neexecutarea contractului este obligată să repare celeilalte părţi prejudiciul neacoperit prin plata arvunei dacă în contract nu este prevăzut altfel. Colegiul reţine, reieşind din materialele prezentate, că pîrîta Ţurcan Rita dispunea de dreptul de proprietate asupra 2/3 cote-părţi din casa de locuit individuală şi 1/2 cotă parte din construcţia accesorie a imobilului din str. Crizantemelor, 7, or.

Soroca, în baza certificatului de moştenitor legal nr.388 din 20.02.2002, înregistrat în Registrul bunurilor imobile la data de 30.03.2011 cu numerele cadastrale respectiv 7801114.263.01 şi 7801114.263.02 (f.d. 123-125). Constată Colegiul că, prin contractul din 16.12.2008, autentificat şi înregistrat de către notarul Radu Marian cu nr. 5655, reclamanta Ilieş Elena, la moment Arhip Elena, i-a transmis lui Ţurcan Rita, iar ultima a primit, arvuna în mărime de 4 000 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naţionale al RM echivalau cu 55 960 lei, în contul sumei contractului de vânzare-cumpărare a 2/3 cotă-parte din casa de locuit cu construcţiile accesorii şi lotul aferent casei nr. 7, situată în or.

Soroca str. Crizantemelor. Contractul de vânzare-cumpărare urma să fie întocmit pînă la data de 16.09.2009, iar preţul vânzării obiectului sus-menţionat va constitui 7000 euro (f.d.2). 4 În consecinţă, reieşind din elementele de fapt şi motivele de drept, Colegiul consideră justă constatarea primei instanţe care a stabilit cu certitudine faptul, că părţile în litigiu, adică reclamanta Ilieş Elena, la moment Arhip Elena, şi pârâta Ţurcan Rita, au încheiat la data de 16.12.2008 o înţelegere cu privire la arvună întru confirmarea încheierii contractului de vînzare-cumpărare a imobilului şi garantarea executării lui, acesta din urmă fiind autentificat notarial, fapt confirmat prin contractul întocmit în scris (f.d.2) În acest sens, Colegiul consideră că instanţa de fond correct a concluzionat că, careva încălcări ale legislaţiei în vigoare la încheierea contractului indicat, nu au fost stabiliet şi de fapt nici nu au fost invocate.

Colegiul reţine că, întru executarea contractului dat: - reclamanta Ilieş Elena, la moment Arhip Elena, i-a transmis pîrîtei Ţurcan Rita suma de 4 000 euro, în contul sumei contractului de vânzare-cumpărare a 2/3 cotă-parte din casa de locuit cu construcţiile accesorii şi lotul aferent casei nr. 7, situată în or. Soroca, str. Crizantemelor. Ultima, la fel s-a obligat, că în caz de nerespectare a prevederilor prezentului contract (refuzul procurării obiectului în termenul indicat în p. 1 al prezentului contract) nu va pretinde la restituirea sumei de arvună achitată; - pîrîta Ţurcan Rita a primit suma de de 4 000 euro şi în caz de nerespectare a prevederilor prezentului contract (refuz de la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare) s-a obligat să-i restituie lui Ilieş Elena suma dublă a arvunei, care va constitui 8000 euro.

Astfel, avînd în vedere circumstanţele indicate, Colegiul constată cu certitudine, că contractul nominalizat a fost executat de către reclamanta-intimată Arhip Elena şi suma de 4 000 euro i-a fost transmisă pîrîtei Ţurcan Rita, fapt confirmat prin contractul scris şi care nu a fost negat. Deci, Colegul reţine că, înţelegerea cu privire la arvună, exprimată prin contractul din 16.12.2008, încheiat între părţi a produs efecte juridice şi careva motive contrare, la examinarea cazului, nu au fost stabilite. Colegiul mai reţine că, în cererea de chemare în judecată, reclamanta Ilieş Elena, la moment Arhip Elena, a invocat că la data de 16.09.2009, conform înţelegerii, i-a prezentat pârâtei restul banilor, adică suma de 3 000 euro, sumă pe care Ţurcan Rita a refuzat să o primească, din motiv că a găsit un alt cumpărător care îi va achita un preţ mai mare pentru casă.

La încercările ei de a o convinge că nu procedează corect, pârâta nu a reacţionat în nici un fel, nedorind să discute pe tema dată şi nici nu a reacţionat la avertizarea că va achita o sumă dublă a arvunei. Însă, Colegiul apreciază ca corectă concluzia primei instanţe care atestă, că reclamanta nu a prezentat la înaintarea cererii careva probe în acest sens, astfel cum se stipulează în art. 118 CPC RM, respectiv, că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor sale. În această ordine de idei Colegiul conchide că, instanţa de judecată, păstrând imparţialitatea şi obiectivitatea, în baza prevederilor art. 131 CPC al RM, îşi întemeiază concluziile pe explicaţiile date de către părţi asupra circumstanţelor care au importanţă în proces, verificate, în cadrul administrării probelor, şi evaluate deopotrivă cu toate celelalte probe.

Astfel, Colegiul reţine că, pîrîta-recurenta Ţurcan Rita şi reprezentantul acesteia Chetraru Dragoş au obiectat împotriva cererii, nu au recunoscut circumstanţele invocate şi au indicat că, reclamanta urma să dovedească refuzul pîrîtei privitor la 5 încheierea tranzacţiei de vînzare-cumpărare. Menţionînd totodată, că afirmaţiile date nu-şi găsesc confirmare, deoarece nu au fost de fapt, în realitate şi sunt inventate de către reclamantă. Instanţa de recurs stabileşte, reieşind din constatările cauzei, că după încheierea contractului de arvună, reclamanta a întrat în folosinţa bunului imobil şi a început să locuiască în casă împreună cu familia. Mai aproape de expirarea termenului indicat în contract, pîrîta a preîntîmpinat-o pe reclamantă că degrabă expiră termenul, însă reclamanta a declarat că nu are restul sumei de bani.

Împreună s-au deplasat la notar, care i-a explicat pîrîtei că dacă nu răspunde de neîncheierea contractului, arvuna rămîne la pîrîtă, după care ultima, avînd loc de trai în Chişinău, a plecat şi a acordat reclamantei termen pentru eliberarea casei şi peste un timp casa a fost eliberată, cheile fiind transmise surorii pîrîtei, care locuieşte în Soroca. La acest eveniment s-au terminat discuţiile între reclamantă şi pârâtă până la înaintarea cererii de chemare în judecată, adică peste aproximativ un an de zile. Reclamanta urma să se adreseze la notar pentru transmiterea cererii contractantei şi după caz, certificarea refuzului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare sau depunerea banilor, pe care reclamanta susţine că îi deţinea în depozitul notarului, pentru transmiterea lor ulterioară pîrîtei sau cel puţin confirmarea faptului că îi deţinea.

În acest sens, Colegiul reţine ca just argumentul primei instanţe care a indicat că, conform art. 645 alin. (l) CC al RM, în cazul în care creditorul este în întârziere sau debitorul, din motive neimputabile lui, nu cunoaşte identitatea sau domiciliul creditorului, debitorul poate depune banii, valorile mobiliare sau alte documente, precum şi bijuteriile, la o bancă sau la notar. Prin urmare, necunoaşterea legii nu eliberează persoana de răspundere, iar reclamanta era în depline posibilităţi de a se adresa notarului, care ar putea să-i explice cum să-şi soluţioneze problema. Mai mult decît atît, temeinicia pretenţiilor indicate în cererea de chemare în judecată este negată de însăşi reclamantă, care a declarat că a anunţat pîrîta despre faptul că deţinea restul sumei de bani.

În acest context, Colegiul conchide cu certitudine că pârâta-recurentă Ţurcan Rita a negat circumstanţele invocate de către reclamanta-intimată, şi având în vedere prevederile art. 123 CPC al RM, care stipulează, că faptele invocate de una din părţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat, consideră circumstanţele, precum că la data de 16.09.2009 pîrîta Ţurcan Rita a refuzat să primească suma de 3 000 euro din motiv că a găsit un alt cumpărător care îi va achita un preţ mai mare pentru casă, ca circumstanţe negate de către pîrîtă.

La fel, invocînd, prevederile art. 131 alin. (4) CPC al RM, care stipulează, că dacă o parte recunoaşte în şedinţă de judecată faptele pe care cealaltă parte îşi întemeiază pretenţiile, aceasta din urmă este degrevată de obligaţia dovedirii lor, luînd în consideraţie nerecunoaşterea acţiunii de către pârâtă cât şi neprezentarea de către reclamantă şi reprezentantul acesteia a cărorva probe, Colegiul consideră ca nedovedite circumstanţele privind refuzul pîrîtei de la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare, astfel cum se prevede în punctul 4 al contractului indicat.

Colegiul reţine ca just argumentul primei instanţe, conform căruia, instanţa de judecată, avînd în vedere principiul contradictorialităţii şi egalitatea părţilor în drepturile procedurale, a creat condiţii egale părţilor pentru exercitarea drepturilor lor, şedinţele de judecată fiind amînate de mai multe ori, acordînd posibilitate părţilor 6 pentru prezentarea probelor necesare, inclusiv la cererea reprezentantului reclamantei, care, folosindu-se de drepturile sale procedurale, a invocat în şedinţa de judecată un alt temei, argumentând, că pîrîta chiar dacă ar fi dorit să încheie contractul de vînzare-cumpărare al casei, la data de 16.09.2009 nu ar fi putut să-l încheie deoarece ea a devenit proprietar cu toate drepturile doar la data de 30.03.2011.

În acest sens, Colegul reţine că reprezentantul pîrîtei a obiectat şi împotriva temeiului indicat argumentînd că pîrîta Ţurcan Rita a dobândit dreptul de proprietate asupra 2/3 din imobil, prin moştenire, după decesul tatălui său, în 2002, iar la data de 20.02.2002 acesteia i s-a eliberat certificatul de moştenitor legal. Notarul, verificînd actele prezentate de pîrîtă, a considerat că ultima are dreptul de a încheia contractul de arvună şi ulterior va fi în drept să înstrăineze bunul. Astfel, Colegiul conchide, că într-adevăr, pîrîta-recurentă Ţurcan Rita a dobândit dreptul de proprietate asupra a 2/3 din imobil, prin moştenire şi la data de 20.02.2002 acesteia i s-a eliberat certificatul de moştenitor legal; în legătură cu ce, în baza art. 371 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543 din 25.02.1998, dreptul de proprietate este valabil fără înregistrarea în registrul bunurilor imobile.

Mai mult ca atât, Colegiul reţine că, reprezentantul pârâtei a indicat, că pîrîta s-a deplasat de mai multe ori la Soroca în scopul perfectării actelor şi încheierii contractului de vînzare-cumpărare a casei de locuit, fapte confirmate prin cererile înaintate de către pîrîtă Oficiului Teritorial Cadastral Soroca din 09.09.2009, bonurile de plată achitate pentru serviciile executate de către Oficiului Teritorial Cadastral Soroca din 06.08.2009 şi 03.09.2009, circumstanţe ce confirmă prezenţa pîrîtei de mai multe ori în or. Soroca şi disponibilitatea ei de a încheia contractul de vînzare- cumpărare şi de a primi suma de bani de la reclamantă, însă ultima nu dispunea de aceştia. Respectiv, pretenţiile reclamantei sunt în contradicţie, deoarece pe de o parte ultima cere anularea contractului de arvună, însă pe de altă parte solicită executarea contractului şi încasarea arvunei în mărime dublă.

Colegiul susţine ca justă concluzia primei instanţe, conform căreia, circumstanţele indicate nu au fost combătute în şedinţa de judecată şi prin urmare, nu poate fi reţinuta culpa pîrîtei Ţurcan Rita la neîncheierea contractului de vînzare- cumpărare. Raportînd situaţia reţinută la prevederile legale indicate mai sus, Colegiul conchide, că instanţei nu i-au fost prezentate careva probe, ce ar confirma refuzul pîrîtei de la întocmirea contractului de vînzare-cumpărare şi reţine aici, cu referire la regulile pertinenţei şi admisibilităţii probelor, în baza art. 121, 122 CPC al RM, că reclamanta şi reprezentantul acesteia nu au prezentat instanţei probe pertinente în confirmarea faptului indicat.

Astfel, reieşind din probele administrate, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar şi apreciate, în baza art. 130 CPC al RM, din punct de vedere al pertinenţei, admisibilităţii, veridicităţii, iar în ansamblul sub toate aspectele în coroborarea lor, Colegiul conchide, în baza art. 633 CC al RM, că pretenţia reclamantei-intimate privind încasarea dublei arvune de la Ţurcan Rita este neîntemeiată, ultima fiind îndreptăţită, în lipsa culpei acesteia, să reţină suma contractată conform contractului din 16.12.2008, fapt ce atrage după sine respingerea capătului de cerere privind anularea contractului, încasarea arvunei în mărime dublă în sumă de 8000 euro, a ratei 7 dobânzii şi inflaţiei suplimentar a câte 3% lunar din suma ce urmează a fi încasată începând cu data înaintării cererii şi până la executarea hotărârii.

Colegiul mai reţine ca justă şi concluzia primei instanţe, conform căreia, raportul juridic dintre reclamanta Ilieş Elena şi pîrîta Ţurcan Rita este un raport juridic patrimonial obligaţional, pentru care legea materială nu prevede şi obligaţia de reparare şi a prejudiciului moral, din care considerente a respins şi capătul de cerere a lui Ilieş Elena cu privire la încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000,00 lei. Astfel, Colegiul conchide că instanţa de fond corect a ajuns la concluzia de a respinge cererea de chemare în judecată depusă de Ilieş (Arhip) Elena împotriva lui Ţurcan Rita privind declararea nulităţii contractului de arvună, încasarea dublei arvunei, a dobînzii de întîrziere, a inflaţiei şi repararea prejudiciului moral În consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele aduse de Ţurcan Rita şi-au găsit confirmare în cadrul examinării prezentului recurs.

Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a dus la interpretarea şi aplicarea eronată a legii materiale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În legătură cu cele relatate, conform art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Ţurcan Rita.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 24 decembrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ilieş (Arhip) Elena împotriva lui Ţurcan Rita privind declararea nulităţii contractului de arvună, încasarea dublei arvunei, a dobînzii de întîrziere, a inflaţiei şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 8