2ra-3254/14 — Repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil

dosarul nr.2ra-3254/14 prima instanţă: O. Cojocaru instanţa de apel: L.Bulgac, N.Craiu şi M.Guzun ÎNCHEIERE 13 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Donciu Profira, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Donciu Profira împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014, prin care apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a fost admis şi modificată hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 07 mai 2014, c o n s t a t ă: La 26 februarie 2014, reclamanta Donciu Profira s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil.

În motivarea acţiunii a invocat reclamanta că pe rolul judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău se află spre examinarea cauza civilă pornită la cererea Zinoviei Vieru împotriva Consiliului municipal Chişinău, Donciu Profira şi Mitreanu Stanislav cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Menţionează reclamanta că respectiva cauză se examinează timp îndelungat şi cu mari tergiversări procedurale, procesul derulează din anul 2007 şi până în prezent. Indică reclamanta că judecătorii instanţei de fond, emit încheieri contrar legii şi nu sunt traşi la răspundere disciplinară pentru tergiversarea examinării cauzei civile respective. Mai mult ca atît, instanţa de fond respinge cererile reclamantei privind declararea probelor ca acte falsificate, în baza art.227 p.3 CPC RM.

Cere Donciu Profira, admiterea cererii de chemare în judecată încasarea din contul pîrîtului prejudiciul material şi moral, în sumă de 1 000 000 lei. 1 Pe parcursul examinării pricinii, reclamanta şi-a majorat pretenţiile, solicitînd încasarea prejudiciului material în sumă de 1 000 008 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 2 000 000 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 07 mai 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din bugetul de stat în beneficiul Profirei Donciu prejudiciul moral în mărime de 15 000 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă. La 23 iunie 2014, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a depus apel împotriva hotărîrii judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 07 mai 2014, solicitînd respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014, apelul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a fost admis. S-a modificat hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 07 mai 2014, în partea prin care s-a dispus încasarea de la bugetul de stat al RM în beneficiul reclamatei Donciu Profira a sumei de 15 000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral. S-a micşorat, de la suma de 15 000 (cincisprezece mii) lei pînă la suma de 1000 (una mie) lei cuantumul despăgubirilor morale dispuse spre încasare de la bugetul de stat în beneficiul reclamantei Donciu Profira, suma respectivă urmînd a fi încasată prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova. În rest apelul declarat de Ministerul Justiţiei a fost respins, iar hotărîrea primei instanţe, menţinută.

La 15 septembrie 2014, Donciu Profira a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat recurenta că instanţa de apel a încălcat Codul de procedură civilă, nu s-a pronunţat asupra la toate capetele de cerere înaintate de recurentă, nu a ţinut cont de hotărârea primei instanţe, precum şi de Legea nr.87 din 21.04.2011 cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la examinarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, unde a încălcat prevederile art.2 alin..1), 2), 3), 4), 5), 6), art.3 alin.1, art.5 alin.1.

Examinînd cererea de recurs declarată de Donciu Profira, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: 2 a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele 3 recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Donciu Profira ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Donciu Profira se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 4