2ra-3273/14 — Restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – S. Uzun dosarul nr. 2ra-3273/14 instanţa de apel – A. Curdov, E. Dimina, A. Şpac ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Primăria oraşului Taraclia raionul Taraclia în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Serghei Popov împotriva Primăriei oraşului Taraclia raionul Taraclia şi Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Taraclia” cu privire la restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 08 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Primăria oraşului Taraclia şi menţinută hotărârea Judecătoriei Taraclia din 17 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată La 19 decembrie 2011, Serghei Popov a depus cerere de chemare împotriva Primăriei or.

Taraclia r-nul Taraclia cu privire la restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 27 iunie 2011 Primarul or. Taraclia, S. Filipov a emis dispoziţia „Cu privire la eliberarea lui Popov S. I. din funcţia de director al Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Taraclia”. Menţionează că temei pentru emiterea dispoziţiei nominalizate a constituit decizia Curţii de Apel Cahul nr. 05-la-60-18012011 din 17 martie 2011 şi scrisoarea biroului de probaţiune Taraclia nr. 369 din 21 iunie 2011. Afirmă că în conformitate cu decizia enunţată, el a fost privat de dreptul de a ocupa funcţii administrative de dispoziţie şi economico-financiare pe un termen de 2 ani.

Remarcă că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 noiembrie 2011 a fost casată decizia Curţii de Apel Cahul din 17 martie 2011 în partea pedepsei suplimentare cu menţinerea sentinţei primei instanţe. Mai indică că la 16 noiembrie 2011 a adresat pârâtului cerere prealabilă prin care a solicitat de a emite dispoziţia privind respingerea dispoziţiei din 27 iunie 2011 şi 1 restabilirea lui în funcţia de director al ÎM „Apă-Canal Taraclia” din 27 iunie 2011, care însă, a fost ignorată, fapt ce a generat adresarea cu acţiunea în instanţa de judecată. Consideră că dispoziţia Primarului or. Taraclia urmează a fi recunoscută ilegală şi el să fie restabili în funcţie cu încasarea plăţilor din următoarele considerente.

Menţionează că decizia Curţii de Apel Cahul din 17 martie 2011 în partea privării lui de dreptul de a ocupa funcţii administrative de dispoziţie şi economico- financiare pe un termen de 2 ani, a fost casată prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 noiembrie 2011, fapt despre care pârâtul a fost înştiinţat de Şeful biroului de probaţiune din 16 noiembrie 2011. Astfel, temeiul pentru eliberarea lui din funcţie a dispărut şi el trebuia să fie restabilit, dar aceasta n-a fost făcut în cazul dat pârâtul în conformitate cu art. 157-160, 182-183, 294-295 Cod de executare are temeiuri pentru respingerea dispoziţiei, dar aceste prevederi au fost ignorate şi el nu a fost restabilit.

Invocă că dispoziţia din 27 iunie 2011 este ilegală, deoarece S. N. Filipov fiind primar a depăşit atribuţiile sale şi fără a avea dreptul a emis dispoziţia privind eliberarea lui din funcţie fără hotărârea confirmată a Consiliului Orăşenesc, or în conformitate cu hotărârea Consiliului din 08 iulie 2003, numai acest consiliu l-a stabilit în funcţia de director al ÎM „Apă-Canal Taraclia”, ce se confirmă prin înscrierea în carnetul de muncă şi extrasul din hotărârea consiliului din 08 iulie 2003. La fel, remarcă că în ziua emiterii ordinului, el de la 20 iunie 2011 se afla în concediu de odihnă fapt ce n-a fost luat în consideraţie de primar, care cu cererea de acordare a concediului a fost de acord.

În dispoziţie nimic nu se spune referitor la aceasta şi nu există referinţă privind eliberarea din funcţie după sfârşitul concediului de odihnă. Consideră că în cazul dat au fost grav încălcate cerinţele alin. (2) art. 86 Codul muncii. Invocă că pârâtul i-a cauzat prejudiciul moral în mărime de 250000 lei, el fiind nevoit să se justifice faţă de apropiaţii săi şi cunoscuţi privind concedierea lui neîntemeiată şi ilegală. Solicită anularea dispoziţiei Primarului or. Taraclia din 27 iunie 2011 privind eliberarea lui Serghei Popov din funcţia de director al ÎM „Apă-Canal Taraclia” din 27 iunie 2011, restabilirea în funcţia de director al ÎM „Apă-Canal Taraclia” începând cu data de 27 iunie 2011, încasarea de la pârât pentru lipsa forţată de la muncă începând cu data de 27 iunie 2011 până la data emiterii hotărârii, repararea prejudiciului moral în mărime de 250000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Serghei Popov a depus cerere de completare a pretenţiilor, prin care a solicitat repunerea în termenul de contestare a dispoziţiei Primarului din 27 iunie 2011 ca omis din motivat întemeiat. La 21 septembrie 2012, prin cererea cu privire la atragerea copârâtului ÎM „Apă- Canal Taraclia”, Serghei Popov a solicitat ca în cazul admiterii cererii de a încasa toate plăţile pe acţiunea iniţială în mod solidar de la ambii pârâţi. Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 27 septembrie 2012 a fost atrasă în proces în calitate de copârât ÎM „Apă-Canal Taraclia”. Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 16 noiembrie 2012 a fost recunoscută ca ilegală dispoziţia Primarului or.

Taraclia nr. 101-K din 27 iunie 2011 privind eliberarea 2 lui Popov Serghei Ion din funcţia de director al Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Taraclia” din 27 iunie 2011, restabilit Serghei Popov în funcţia de director al Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Taraclia, încasat de la Primăria or. Taraclia în beneficiul lui Serghei Popov salariu mediu lunar pentru perioada lipsei forţate de la muncă, începând cu 27 iunie 2011 până la 16 noiembrie 2012 în mărime de 107754,40 lei, încasat de la Primăria or. Taraclia în beneficiul lui Serghei Popov suma de 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral a fost respinsă. A fost încasat de la Primăria or.

Taraclia taxa de stat în beneficiul statului în mărime 3332,63 lei. Totodată, a fost menţionat că hotărârea în partea restabilirii la lucru şi încasarea unui salariu mediu lunar în mărime de 6460 lei în funcţia de director al Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Taraclia” pentru lipsa forţată de la muncă urmează a fi executată imediat. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 14 mai 2013 a fost admis apelul Primăriei or. Taraclia, casată integral hotărârea primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă – Judecătoria Taraclia, în alt complet de judecată. Indicat că la rejudecarea pricinii prima instanţă urmează să decidă asupra atragerii în proces a Ministerului Justiţiei al RM, Consiliului or.

Taraclia şi Vladimir Popov în conformitate cu prevederile art. 62, 67 CPC. Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 23 septembrie 2013 au fost atraşi în proces Vladimir Popov, Consiliul or. Taraclia şi Ministerul Justiţiei al RM în calitate de intervenienţi accesorii de partea pârâtului. Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 17 decembrie 2013 a fost recunoscută ilegală dispoziţia Primarului or. Taraclia nr. 101-K din 27 iunie 2011 privind eliberarea lui Popov Serghei Ivan din funcţia de director al Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Taraclia” din 27 iunie 2011, restabilit Serghei Popov în funcţia de director al Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Taraclia”, încasat de la Primăria or. Taraclia în beneficiul lui Serghei Popov salariul mediu lunar pentru perioada lipsei forţate de la muncă, începând de la 27 iunie 2011 până la 17 decembrie 2013 în mărime de 185494,12 lei, încasat de la Primăria or.

Taraclia în beneficiul lui Serghei Popov suma de 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral a fost respinsă. A fost încasată de la Primăria or. Taraclia în beneficiul lui Serghei Popov suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică şi încasată de la Primăria or. Taraclia taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 5958,62 lei. Totodată, a fost menţionat că hotărârea în partea restabilirii lui Serghei Popov la lucru în funcţia de director al Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Taraclia” să fie supusă executării imediate. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 08 iulie 2014 a fost respins apelul intimatului Primăria or.

Taraclia şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 05 septembrie 2014 Primăria or. Taraclia r-nul Taraclia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii sau restituirea pricinii în prima instanţă. Menţionează că decizia recurată a primit-o la 06 august 2014. 3 În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel nu a luat în consideraţie că examinarea cauzei a fost tergiversată cu un an mai mult din cauza instanţei - până la 17 decembrie 2013 şi perioada absenţei lui Serghei Popov de la serviciu a durat de la 27 iunie 2011 până la 17 decembrie 2013, nu din vina Primăriei or.

Taraclia, dar a Judecătoriei Taraclia care a examinat cauza fără atragerea în proces a participanţilor necesari de a fi atraşi. Îşi întemeiază cererea de recurs în baza art. 429-432, 434, 436, 437 CPC. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Primăria or. Taraclia r-nul Taraclia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie 4 efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Primăria or.

Taraclia r-nul Taraclia, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Primăria or. Taraclia r-nul Taraclia ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Primăria oraşului Taraclia raionul Taraclia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5