3ra-1273/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1273/14 prima instanţă: A. Miron instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Doga, A. Nogai DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de Iulia Deleu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Iulia Deleu împotriva Consiliului Uniunii Avocaţilor, Comisia pentru etică şi disciplină şi Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2014, prin care apelul declarat de Iulia Deleu a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 03 aprilie 2014, c o n s t a t ă La 17 iulie 2012, reclamanta Iulia Deleu s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Uniunii Avocaţilor Comisia pentru etică şi disciplină şi Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat reclamanta că Comisia pentru etică şi disciplină a Baroului Avocaţilor din RM a examinat plîngerile depuse de Cazacu Natalia, Buza Anastasia, Lupan Maria, înregistrate cu nr.2/032 din 28.02.2012, nr.055/BA din 02.04.2012, nr.048/PA din 17.02.2012 şi nr.056 PA din 02.04.2012 privind tragerea la răspundere disciplinară a avocatului Iulia Deleu pentru abaterile disciplinare.

Menţionează reclamanta că aceste persoane s-au declarat a fi clienţii săi, urmărind, scopul de a fi înlăturată de la procesele la acţiunile Primăriei s. Floreni r. Anenii Noi, a cărei avocat este, invocînd motivul că, în calitate de avocat, le-a creat probleme, care s-au soldat cu lipsa dreptului de a pretinde spaţiul locativ în căminele din str. Chişinăului nr.5 şi nr.5A în s. Floreni. Alţi petiţionari sunt oponenţii clienţilor săi, pe cauza civilă privind evacuarea din apartamentele procurate prin contracte de vânzare - cumpărare de la aşa numitul proprietar Iaţeniuc V. Primăria a înaintat acţiuni în instanţa de judecată împotriva petiţionarilor- cumpărători a spaţiilor locative din căminele nominalizate, privind recunoaşterea nulă a contractelor de vînzare - cumpărare şi împotriva persoanelor, care fără autorizaţie au ocupat spaţiile locative.

Susţine reclamanta că drept urmare a examinării unilaterale a petiţiilor, intenţionat fiind ignorate explicaţiile reclamantei Iulia Deleu pe marginea acestora, inclusiv a cererilor colective a clienţilor ei şi a altor probe anexate la explicaţii, Comisia pentru etică şi disciplină a Baroului Avocaţilor din RM la data de 04.06.2012, în lipsa ei, a emis o decizie de aplicare faţă de ea a sancţiunii disciplinare sub formă de retragere a licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat. La 07 iunie 2012, prin cererea prealabilă nemotivată adresată Consiliului Uniunii Avocaţilor, a solicitat anularea ca fiind neîntemeiată şi ilegală a deciziei Comisiei pentru etică şi disciplină a Baroului Avocaţilor din RM din 04 iunie 2012 privind aplicarea faţă de Iulia Deleu a sancţiunii disciplinare sub formă de retragere a licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat şi suspendarea executării Deciziei nominalizate pînă la finele examinării cauzei pe cale de judecată.

La data de 16.07.2012, a primit un răspuns la cererea prealabilă nemotivată cu nr.014/A din 07.06.2012 prin care a fost informată, precum că Comisia pentru etică şi disciplină a Baroului respins cererea pe motivul că decizia este legală şi întemeiată conform prevederilor art.25, 56, 57 ale Legii cu privire la avocatură. Consideră reclamanta că decizia Comisiei este neîntemeiată şi ilegală, pasibilă anulării din motive că, la baza acesteia stau interesele personale a membrilor - raportori ai Comisiei, care au indus în eroare pe ceilalţi membri ai Comisiei, raportîndu-le contrariul circumstanţelor, dat fiind faptul că membrii comisiei nu studiază actele în particular şi în modul cuvenit, ceea ce este vădit faptul că, aceştia totalmente au ignorat probele aduse de ea şi de clienţii ei.

Unii membri ai comisiei, intenţionat, fără a studia explicaţiile şi probele anexate la ele, fără a pătrunde în esenţa petiţiilor şi a normelor de drept aplicabile pentru examinarea obiectivă, au hotărît de a o sancţiona, ceea ce s-a demonstrat prin atitudinea acestora faţă de audierea sa în cadrul şedinţei din 14 mai 2012, interzicîndu-i să se expună în modul cuvenit pe marginea petiţiilor. Motivînd că şedinţa este închisă, indiferent de lipsa temeiurilor de drept şi de dorinţa sa de fi şedinţa deschisă, au ignorat prezenţa şi audierea clienţilor săi prezenţi în ziua şedinţei în holul Uniunii. Indică reclamanta că investigaţia obiectivă ar fi dovedit lipsa temeiurilor de sancţionare.

Petiţionarii, prin aberaţii urmăresc scopul de răzbunare pentru faptul nerealizării intenţiei de încasare ilegal a zeci de mii de euro de la persoane străine, neavînd dreptul de proprietate asupra spaţiilor locative şi înlăturarea sa de la de la procesele de judecată la acţiunile Primăriei s. Floreni r. Anenii Noi împotriva petiţionarilor. Declaraţiile petiţionarilor nu-şi găsesc confirmare. Cazacu Natalia nu a fost clienta sa. Contractul de asistenţă juridică cu cet. N. Cazacu a fost încheiat la 28.02.2006, însă după plecarea acesteia în acelaşi an peste hotarele ţării ea fără a informa reclamanta şi fără a prezenta careva acte de confirmare a dreptului pretins, şi urmare a nerespectării obligaţiunilor contractuale, reclamanta a fost silită de a rezilia contractul în anul 2009, peste 3 ani, odată cu expirarea împuternicirilor în baza procurii.

Obiectul contractului constituia acordarea asistenţei juridice pe cauza civilă la acţiunea cet. V. Iaţeniuc privind recunoaşterea dreptului de proprietate şi evacuarea forţată a locatarilor. Comisia a invocat că reclamanta a ţinut legătura cu clientul său prin intermediul unor locatari din cămin, implicaţi în procesul de judecată, ceea ce nu justifică realitatea că N. Cazacu nu dorea să comunice cu ei.

Comisia nu s-a referit la afirmaţiile sale cu privire la eschivarea lui N. Cazacu de la soluţionarea problemei şi neîmputernicirea ulterioară a sa, ceea ce a şi condus la rezilierea contractului şi ceea ce exclude statutul acestui client, începînd cu luna ianuarie 2009. Mai indică reclamanta, că comisia s-a referit la faptul că a primit un avans de 300 USD confirmat prin recipisă şi 500 lei fără prezentarea bonului de plată şi contrar modului legal prevăzut pentru operaţiunile de casă, depăşindu-şi atribuţiile, ţinînd cont că în petiţie nu a fost menţionat acest lucru. Referitor la bonul de plată, comisia şi-a depăşit atribuţiile şi prin implicarea în Contabilitatea avocatului, inclusiv dările de seamă a acestuia în lipsa temeiului, încâlcind prevederile art.45 din Legea contabilităţii, referitor la accesul la informaţiile contabile.

Avansul confirmat prin chitanţa nr.037669 a fost primit la data de 25.12.2005. Aceste circumstanţe dovedesc interesul membrilor raportori ai Comisiei, în lipsa temeiurilor. Indiferent de lipsa abaterii disciplinare şi a temeiurilor pentru sancţionare, pe lingă faptul că Comisia s-a demonstrat a fi neobiectivă, nu a aplicat intenţionat prevederile legi cu privire la termenele de prescripţie. Precizează reclamanta că N. Cazacu, nefiind parte pe dosar, timp de 5 ani de examinare a litigiului, niciodată nu s-a prezentat în faţa instanţelor de judecată. Fiind plecată în Cipru în anul 2006, prin intermediul prietenei sale - locatară a căminelor S. Cebanu, a transmis 300 dolari SUA. În lipsa lui N. Cazacu nu a fost posibil să oficializeze altfel primirea banilor, decît printr-o recipisă pînă la sosirea ei în ţară.

Ulterior, banii au fost restituiţi tot prin intermediul prietenei sale. După expirarea valabilităţii procurii la 27.01.2009, a reziliat contractul cu N. Cazacu. Cînd a revenit în ţară în anul 2012 aceasta a încercat să-i propună bani pentru servicii, însă a refuzat-o din start. Comisia nu este în drept să examineze petiţiile persoanelor care nu sunt clienţii avocaţilor, în calitate de avocat apără interesele Primăriei s. Floreni pe cauza civilă împotriva persoanelor care abuziv au ocupat spaţiile locative, inclusiv împotriva lui N. Cazacu, pe cînd cauza civilă examinată anterior a fost la acţiunea lui V. Iaţeniuc împotriva unor locatari din cămine şi cererea locatarilor împotriva lui V.Iaţeniuc cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate, acestea fiind cauze diferite prin obiectul acţiunilor.

Invocă reclamanta precum că N. Cazacu nu i-a fost clientă, decît a intenţionat în anul 2006 să-i ofere asistenţă juridică, ceea ce se confirmă prin recipisă eliberată. Chitanţa de plată a avansului în sumă de 500 lei din 06.07.2006 anulată urmare a refuzului petiţionarei de a-şi apăra interesele pretinse pe cale judiciară, inclusiv în lipsa contractului de asistenţă juridică. Susţine reclamanta că Comisia intenţionat a evitat probele anexate, ceea ce demonstrează investigarea unilaterală şi chiar contradictorie a faptelor expuse în petiţii, iar aceasta a dus la concluzii neobiective. Consideră că petiţia depusă de A. Buza este o acţiune de răzbunare pe motiv că la împiedicat să-şi realizeze scopul de a încasa ilegal zeci de mii de euro, fără drept de proprietate asupra spaţiului locativ ocupat abuziv.

De asemenea, susţine că petiţionarii M. Lupan şi R. Beţiv, sînt oponenţii clienţilor săi. În instanţă se comportă agresiv, vulgar, grosolan, fapt ce poate fi confirmat de către părţile şi participanţii la proces. Pretenţiile acestor petiţionari nu poate constitui obiectul examinării în cadrul Comisiei pentru etică şi disciplină a Uniunii Avocaţilor. Califică acţiunile comisiei drept imixtiune în exercitarea profesiei de avocat, fiindu-i încălcate drepturile la independenţă, mărimea onorariului se stabileşte prin acordul părţilor şi nu poate fi schimbată de autorităţile publice sau de instanţa de judecată. La 29 ianuarie 2014, reclamanta Iulia Deleu a depus o cerere suplimentară de chemare în judecată prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, anularea deciziei Comisiei pentru etică şi disciplină din 04 iunie 2012 şi ordinului Ministerului Justiţiei nr.338 din 18 iulie 2012. Prin hotărârea judecătoriei sect.

Rîşcani, mun. Chişinău din 03 aprilie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea şi încheierea primei instanţe, Iulia Deleu a depus cererea de apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe, emiţînd o nouă hotărîre prin care acţiunea să fie admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2014, apelul declarat de Iulia Deleu a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 12 august 2014, Iulia Deleu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acţiunea.

În motivarea recursului a invocat recurenta că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, indică recurenta că decizia instanţei de apel a fost emisă cu încălcarea normelor de drept material şi procedural. Susţine recurenta că atît Comisia, cît şi prima instanţă şi instanţa de apel şi-au argumentat deciziile sale pe trei circumstanţe de fapt, considerindu-le certe, le-au interpretat intr-un anumit fel şi le-au raportat, eronat, la anumite norme de drept, care, chipurile, au fost încălcate de recurentă în procesul de reprezentare a clienţilor şi au ajuns la concluzia că subsemnata urmează a fi sancţionată cu retragerea licenţei de avocat.

Însă, circumstanţele reale şi obiective ale cauzei impun concluzia că deciziile Comisiei, ale primei instanţe şi ale instanţei de apel sînt bazate pe neadevăr, pe interpretarea subiectiva şi părtinitoare a fondului petiţiilor depuse în adresa Comisiei de către pretinsele cliente ale Iuliei Deleu: Cazacu N. şi Buza A. Motivele invocate de instanţele inferioare şi Comisie sînt declarative, neconfirmate prin probe veridice şi pertinente. Instanţele judecătoreşti nu au demonstrat că petiţionarele pot fi recunoscute cliente, nu au specificat care informaţie obţinută de la acestea am folosit-o, deşi au menţionat că avocatul a comis abateri disciplinare. Concomitent, susţine recurenta că nu i s-au adus învinuiri concrete în privinţa violării normelor Codului deontologic, în special, în ceea ce se refera la existenţa ipotetica a conflictului de interese (p.8 din Codul deontologic) din simplul motiv ca nu exista temeiuri obiective pentru astfel de învinuiri.

Consideră recurenta că atît Comisia, cît şi instanţele de judecata inferioare au examinat formal, superficial şi părtinitor circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei, acceptînd drept adevăr, în ultima instanţa, clevetirile şi defăimările în adresa ei, ticluite la îndrumarea şi sub conducerea unor „prieteni” ai ei, ceea ce a condus inevitabil la interpretarea şi aplicarea eronata şi neîntemeiată a prevederilor art.54 alin.(l) lit.k), alin.(2) lit.a) din Legea cu privire la avocatura şi a p.8 din Codul deontologic al avocatului faţă de recurentă, ceea ce la rîndul său a condus la aplicarea ilegala fata de aceasta a sancţiunii prevăzute la art.25 alin.(l) lit.f) din legea precitata, sub forma de retragere a licenţei de avocat.

Într-o altă ordine de idei, indică recurenta că în cazul în care s-ar admite ca subsemnata ar fi comis o abatere grava în relaţiile cu clienţii săi în anii 2005-2006, 2009, sancţionarea acesteia ar fi fost exclusa în virtutea aplicării directe a prevederilor art. 58 alin.(l) din Legea cu privire la avocatura, care stabileşte imperativ, fără niciun fel de variaţii, că „(1) Procedura disciplinara nu poate fi intentata, iar cea intentata se clasează, daca din momentul comiterii abaterii a trecut un an”. Consideră că este important şi grav că nici prima instanţă, nici instanţa de apel nu au dat apreciere juridică acestei circumstanţe, deşi subsemnata a invocat-o în ambele cereri. Mai indică recurenta că pentru instanţele judecătoreşti inferioare nu a avut importanţă nici sensul prevederilor normelor de drept.

Astfel, dispoziţiile art. 54 alin. (2) lit. a) din Legea cu privire la avocatura, prevăd că, avocatul nu este în drept să acorde asistenţă juridică persoanei dacă: în cauza dată, el acordă sau a acordat asistenţă juridică unor persoane ale căror interese vin în contradicţie cu interesele persoanei în cauză, pe cînd, dacă instanţa neîntemeiat le consideră pe petiţionare Cazacu N. şi Buza A. cliente ale recurentei, cauza examinată cu adevăraţii clienţi ai ultimei, în raport cu litigiul acestora, acestea sînt diferite, ceea ce exclude sensul în cauza dată. Susţine recurenta că în virtutea circumstanţelor obiective, de fapt, este regretabil că, atît Comisia, cît şi instanţele inferioare de judecată nu au explicat în ce constă gravitatea încălcărilor, pe cînd acestea, după cum a demonstrat, nu există.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Iulia Deleu neîntemeiat şi care urmează a fi respins şi menţinută decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 12 iunie 2014, iar recursul Iuliei Deleu a fost declarat la 12 august 2014 şi astfel, se consideră depus în termen. În aceste circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie trece la examinarea propriu-zisă a cererii de recurs.

Din materialele dosarului se constată că Comisia pentru etică şi disciplină a Baroului Avocaţilor din RM a examinat plîngerile depuse de Cazacu Natalia, Buza Anastasia, Lupan Maria, înregistrate cu nr.2/032 din 28.02.2012, nr.055/BA din 02.04.2012, nr.048/PA din 17.02.2012 şi nr.056 PA din 02.04.2012 privind tragerea la răspundere disciplinară a avocatului Iulia Deleu pentru abaterile disciplinare şi ca rezultat, a emis decizia din 04 iunie 2012, în temeiul cărei Ministerul Justiţiei prin ordinul nr.338 din 18 iulie 2012, i-a retras reclamantei licenţa pentru activitatea de avocat, aceste acte fiind contestate de către Iulia Deleu în instanţa de judecată. Instanţele ierarhic inferioare au emis hotărîrile respective.

Nefiind de acord cu hotărîrile judecătoreşti, Iulia Deleu a declarat recurs. Astfel, potrivit art. 422 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Potrivit art. 54 alin. (1) lit. k) Legea cu privire a avocatură nr. 1260 – XV din 19.07.2002, avocatul este obligat să respecte normele Codului deontologic al avocatului şi prevederile statutului profesiei de avocat. Totodată, conform alin. (2) lit. a) al articolului, avocatul nu este în drept să acorde asistenţă juridică persoanei dacă în cauza dată, el acordă sau a acordat asistenţă juridică unor persoane ale căror interese vin în contradicţie cu interesele persoanei în cauză.

Subsecvent, potrivit art. 56 alin. (1) din aceeaşi lege, avocaţii răspund disciplinar pentru acţiunile prin care se încalcă prevederile prezentei legi, normele Codului deontologic al avocatului şi prevederile altor acte normative ce reglementează activitatea avocaturii. În context, Colegiul reţine că temeiul emiterii deciziei Comisiei pentru etică şi disciplină au constituit plîngerile persoanelor care au încheiat cu Iulia Deleu contracte de asistenţă juridică, şi anume a unor participanţi la procesul intentat pe marginea unui litigiu între proprietarii căminelor Iaţeniuc V., Marcenco D. (în baza contractului de vînzare - cumpărare), Primăria s. Floreni or. Anenii Noi şi locuitorii casei de pe str. Chişinău 5 şi 5A s. Floreni, r. Anenii Noi.

Cu certitudine, s-a stabilit că reclamanta, a fost împuternicită de către Natalia Cazacu, prin procura din 27 ianuarie 2012, să-i acorde asistenţă juridică, valabilă pe un termen de 3 ani (f.d. 26 vol.I), iar la data de 28.02.2006, a încheiat cu aceasta un contract de asistenţă juridică (f.d. 27 Vol. I). Mai sesizează Colegiul, că potrivit înscrisurilor din dosar, reclamantei i-a fost transmis de către Cazacu Natalia onorariu parţial în sumă de 300 USD (f.d. 24 Vol.II) şi 500 MDL pentru apărarea dreptului de folosire asupra spaţiului locativ în s. Floreni (f.d. 26 Vol. II), iar de la Buza Anastasia, s-a indexat, similar pentru apărarea dreptului de folosire asupra spaţiului locativ, suma de 500 MDL (f.d.

18 Vol. II). Colegiul menţionează că înscrisurile nominalizate fac dovada serviciilor de asistenţă juridică acordate de reclamantă Nataliei Cazacu şi Anastasiei Buza, în pofida faptului că lipseşte un contract de asistenţă juridică încheiat cu ultima, or documentul de plată indicat supra şi încasarea sumei băneşti, certifică acordul recurentei de a acorda asistenţă juridică. Totodată, se stabileşte că, din 06 octombrie 2011, Consiliu s. Floreni a emis decizia nr. 14/09 prin care recurenta a fost desemnată să reprezinte interesele consiliului în instanţele de judecată (f.d. 22 Vol. II), iar în temeiul deciziei nr. 1/02 din 31 ianuarie 2012, reclamanta a fost împuternicită anume pentru soluţionarea litigiilor cu locatarii blocurilor locative nr. 5 şi 5A din str. Chişinăului, s. Floreni, în vederea eliberării spaţiilor ocupate ilegal şi altor litigii ale primăriei şi consiliului sătesc Floreni (f.d.

25 Vol.II). În această privinţă Colegiul notează că recurenta neîntemeiat invocă precum că instanţele ierarhic inferioare nu au avut o bază probatorie suficientă. În contextul celor indicate, Colegiul învederează că potrivit Codului deontologic, natura misiunii avocatului este prezumata de a fi depozitarul secretelor clienţilor săi şi al comunicărilor confidenţiale, fiind un drept şi o datorie fundamentala a avocatului. Obligaţia de a păstra secretul profesional este absolut şi nelimitat în timp. În context, avocatul nu este în drept să consulte, să reprezinte ori să apere mai mult de un client în una şi aceeaşi cauză atunci cînd interesele acestora sunt conflictuale sau cînd există realmente riscul de a apărea un astfel de conflict de interese.

Avocatul trebuie să se abţină, să se mai ocupe de cauzele tuturor clienţilor implicaţi, atunci cînd intervine un conflict de interese ale acestora, cînd secretul profesional riscă să fie violat sau cînd independenţa sa riscă să fie pusă la îndoială. Avocatul nu este în drept sa accepte o cauza a unui nou client, daca secretul informaţiilor încredinţate de un vechi client riscă să fie violat sau atunci cînd cunoaşterea de către avocat a cauzelor vechiului său client favorizează pe noul client în mod nejustificat.

Consecvent, Colegiul consideră că instanţele ierarhic inferioare corect au apreciat că concluzia Comisiei pentru etică şi disciplină potrivit căreia acţiunile avocatului Iulia Deleu constituie abateri disciplinare este justă, acestea servind temei pentru emiterea deciziei privind recunoaşterea abaterii disciplinare şi aplicarea sancţiunii sub formă de retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat, care ulterior, a stat la baza emiterii ordinului Ministerului Justiţiei nr. 338 din 18 iulie 2012 prin care a şi fost retrasă licenţa nr. 580 din 22 martie 2002, deţinută de avocatul Iulia Deleu. Or, potrivit art. 25 alin. (1) lit. f) şi art. 57 (1) lit. e) al Legii cu privire la avocatură, în cazul încălcării grave, de o singură dată, a normelor Codului deontologic al avocatului, avocatului i se retrage licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat.

Cu referire la argumentul recurentei precum că sancţionarea acesteia ar fi fost exclusa în virtutea aplicării directe a prevederilor art. 58 alin.(l) din Legea cu privire la avocatura, care stabileşte că, procedura disciplinara nu poate fi intentata, iar cea intentata se clasează, daca din momentul comiterii abaterii a trecut un an, Colegiul reiterează, că recurenta a fost desemnată pentru reprezentarea intereselor consiliului sătesc Floreni în instanţele de judecată prin decizia Consiliului nr. 14/09 din 06 octombrie 2011, iar prin decizi consiliului nr. 1/02 din 31 ianuarie 2012, recurenta a fost împuternicită anume pentru soluţionarea litigiilor cu locatarii blocurilor locative nr. 5 şi 5A din str. Chişinăului, s. Floreni, în privinţa eliberării spaţiilor ocupate ilegal şi altor litigii ale primăriei şi consiliului sătesc Floreni.

Respectiv, momentul comiterii abaterii urmează a fi considerat anume data de 31 ianuarie 2012, şi termenul de un an ar fi expirat la 31 ianuarie 2013. Colegiul ţine să reitereze inclusiv, că decizia Comisiei pentru etică şi disciplină a fost emisă la 04 iunie 2012, iar ordinul Ministerului Justiţiei cu privire la retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat la 18 iulie 2012, ambele acte fiind emise în interiorul termenului prevăzut de art. 58 alin.(l) din Legea cu privire la avocatura. Prin urmare, Colegiul respinge acest argument al recurentei întru casarea deciziei instanţei de apel. Complementar, Colegiul consideră necesar să releve că în temeiul art. 442 alin. (2) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

Totuşi, Colegiul precizează că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului (cauza Van de Hurk vs Olanda), Înalta Curte stabileşte, că deşi impusă instanţelor naţionale de art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, această obligaţie, nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument. Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt legale şi întemeiate, motiv pentru care respinge recursul declarat de Iulia Deleu ca neîntemeiat şi menţine actele judecătoreşti menţionate.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Iulia Deleu. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2014 şi hotărîrea Rîşcani, mun. Chişinău din 03 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Iulia Deleu împotriva Consiliului Uniunii Avocaţilor Comisia pentru etică şi disciplină şi Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală