3ra-253/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N. Arabadji dosarul nr. 3ra-253/15 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 25 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Timofti Constantin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Timofti Constantin împotriva Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova privind anularea deciziei Comisiei pentru Etică şi Disciplină din 29.11.2013 şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Timofti Constantin şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30 iunie 2014, c o n s t a t ă La 17 februarie 2014 reclamantul Timofti Constantin a depus cerere de chemare în judecată către Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova privind anularea deciziei Comisiei pentru Etică şi Disciplină din 29.11.2013 şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că prin decizia Comisiei pentru Etică şi Disciplină a Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova din 29.11.2013 i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară - retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat. Decizia de retragere a licenţei a fost pronunţată în temeiul art. 25 alin.(1) lit. g), 56, 57 alin. (1) lit. e) din Legea cu privire la avocatură. Copia deciziei Comisiei pentru Etică şi Disciplină a primit-o prin intermediul poştei la 20.12.2013.

Se invocă că prin decizia Comisiei pentru Etică şi Disciplină a Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova din 24.01.2014 a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, cererea sa prealabilă din 14.01.2014. Pe data de 03.02.2014 a fost informat despre respingerea cererii prealabile. Pe data de 12.02.2014 i-a fost înmînată copia deciziei Comisiei pentru Etică şi Disciplină din 24.01.2014 prin care cererea prealabilă a fost respinsă. Se arată că faptele indicate de către reclamant în cererea prealabilă precum că a fost încălcată procedura aplicării sancţiunii disciplinare - retragerea licenţei nu au fost motivate, în general Comisia în acest sens nu s-a expus. Consideră decizia Comisiei pentru Etică şi Disciplină a Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova din 24.01.2014 neîntemeiată care contravine legislaţiei naţionale şi internaţionale din mai multe considerente.

Astfel, prin decizia de sancţionare – retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat a fost pronunţată în temeiul deciziei Curţii de Apel Cahul din 22.10.2013, prin care el a fost condamnat în baza art. 326 alin. (1) CP fiindu-i aplicată pedeapsa penală sub formă de amendă în mărime de 600 unităţi contravenţionale. Decizia a fost pronunţată pe data de 29.11.2013 în lipsa lui şi din conţinutul acesteia a reţinut, că la 26.11.2013 în adresa Comisiei pentru Etică şi Disciplină a Uniunii Avocaţilor a parvenit sesizarea Procurorului Procuraturii de nivelul Curţii de Apel Cahul V. Cebotari. La pronunţarea deciziei de sancţionare au fost încălcate mai multe prevederi a legii naţionale şi internaţionale şi anume: art.48 alin.(6), art.48 alin.(l 1), art.48 alin.(14) şi (15) a Statutului profesiei de avocat.

Despre şedinţa Comisiei nu a fost informat în conformitate cu cerinţele Statutului profesiei de avocat, astfel fiind fost lipsit de dreptul de a participa la şedinţa comisiei. În conformitate cu cerinţele Statutului profesiei de avocat prezenţa reclamantului la şedinţa comisiei era obligatorie. Din conţinutul deciziei de sancţionare din 29.11.2013 reiese că sesizarea Procurorului Procuraturii de nivelul Curţii de Apel Cahul a parvenit în adresa comisiei pe data de 26.11.2013, iar pe data de 29.11.2013 fost petrecută şedinţa Comisiei şi a fost adoptată decizia de sancţionare. În timp de 3 zile a fost petrecută şedinţa comisiei contrar prevederilor Statutului profesiei de avocat. Termenul de aplicare a sancţiunii disciplinare expira tocmai pe data de 22.12.2013, şi consideră că nu era necesitatea ca să se petreacă şedinţa comisiei aşa de urgent, ignorînd în mod grosolan cerinţele Statutului.

Consideră că astfel în activitatea Comisiei pentru Etică şi Disciplină a Uniunii Avocaţilor din Moldova se va forma un precedent negativ, periculos şi ilegal, contrar legislaţiei naţionale şi internaţionale, a contractelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Fiindcă şedinţa comisiei a fost efectuată în lipsa lui, nefiind informat despre ziua şedinţei, a fost lipsit de posibilitatea de a fi prezent şi a da explicaţii, în particular despre faptul că pe data de 22.11.2013 a depus recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie sub nr. 01-3122 şi, fiind prezent la şedinţa Comisiei, avea dreptul legal de a cere suspendarea procedurii 2 disciplinare în privinţa sa pe perioada examinării recursului în anulare de către Curtea Supremă de Justiţie.

În astfel de circumstanţe s-a încălcat în mod flagrant dreptul la apărare în faţa Comisiei. Consideră că această circumstanţă este o încălcare gravă a Statutului profesiei de avocat nr.302 din 08.04.2011. În conformitate cu prevederile art.50 alin.(1) a Legii cu privire la avocatură nr.1260 din 19.07.2002 cu modificările ulterioare, se stipulează că, procedura disciplinară nu poate fi intentată iar cea intentată se clasează, dacă din momentul comiterii abaterii a trecut un an. Deşi art.50 alin. (1) a Legii se referă la „intentarea procedurii disciplinare”, procedura în faţa comisiei descrisă în Statutul profesiei de avocat nu se referă la o astfel de etapă. Nici Comisia şi nici alte organe de autoadministrare a Uniunii Avocaţilor nu emit decizii separate privind intentarea procedurii disciplinare.

Consideră reclamantul că această circumstanţă contravine art.50 alin.(1) a Legii cu privire la avocatură şi a fost sancţionat fără ca să fie intentată procedura disciplinară. Astfel, la aplicarea sancţiunii disciplinare a fost, în mod flagrant, încălcată procedura disciplinară, a fost sancţionat în lipsa intentării procedurii disciplinare, i-a fost încălcat accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv. Solicită admiterea cererii de chemare în judecată, anularea Deciziei Comisiei pentru Etică şi Disciplină a Uniunii Avocaţilor din RM din 29.11.2013 ca ilegală, precum şi încasarea din contul Uniunii Avocaţilor a prejudiciului moral cauzat în mărime de 20 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 iunie 2014, acţiunea înaintată de Timofti Constantin împotriva Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova privind anularea deciziei Comisiei pentru Etică şi Disciplină din 29.11.2013 şi încasarea prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Timofti Constantin a depus apel, solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2014 a fost respins apelul declarat de Timofti Constantin şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Instanţa de apel, verificînd legalitatea hotărîrii instanţei de fond, a constatat că apelantul/reclamant Timofti Constantin, deţinînd licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat seria A nr.0725, eliberată la data de 19.11.2002 în temeiul hotărîrii comisiei de eliberare a licenţelor din 25.10.2002 a Ministerului Justiţiei a RM.

Prin sentinţa Judecătoriei Taraclia din 04.03.2013, menţinută prin decizia Curţii de Apel Cahul din 22.10.2013, Timofti Constantin a fost recunoscut vinovat 3 de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art.326 alin.(1) CP RM, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 600 unităţi convenţionale (f.d.24-28). Prin decizia Comisiei pentru Etică şi Disciplină din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, din 29.11.2013, în baza art.25 alin. (1) lit. g), 56, 57 alin. (1) lit. e ) din Legea cu privire la avocatură nr.1260 din 19.07.2002 s-a decis: „Se recunoaşte abatere disciplinară în acţiunile avocatului Timofti Constantin Tudor, stabilindu-i sancţiune disciplinară sub formă de retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat - în temeiul art.25 alin.(1). Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării şi poate fi contestată în instanţa de judecată conform prevederilor Legii contenciosului administrativ” (f.d.29-30).

Prin decizia Comisiei pentru Etică şi Disciplină din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova din 24.01.2014, care a examinat cererea prealabilă depusă de Timofti Constantin împotriva decizia Comisiei din 29.11.2013, prin care i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară - retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat, avînd ca temei sentinţa de condamnare a Judecătoriei Taraclia din 04.03.2013 şi decizia Curţii de Apel Cahul din 22.10.2013, a fost respinsă cererea prealabilă a lui Timofti Constantin (f.d. 13). Reieşind din cele enunţate supra, instanţa de apel a constatat că, instanţa de fond just a remarcat că, acţiunile apelantului-reclamant Timofti Constantin privind contestarea actului pîrîtului – Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova cuprind cadrul legal de adresare în instanţa de judecată, prevăzut de art. 14-17 al Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10.02.2000.

La acest capitol, instanţa de apel a menţionat că, prin cererea prealabilă nr.2/007 din 14.01.2014 apelantul-reclamant Timofti Constantin a solicitat Comisiei pentru Etică şi Disciplină din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova anularea deciziei de sancţionare din 29.11.2013 ca neîntemeiată, (f.d.

9- 11). Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova, a recepţionat cererea şi, în calitate de autoritate abilitată, a examinat-o, fiind respinsă prin decizia Comisiei pentru Etică şi Disciplină din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova din 24.01.2014, despre ce a fost informat reclamantul la data de 12.02.2014 (f.d.12, 13). La data de 17.02.2014, Timofti Constantin nefiind de acord cu acţiunile intimatului-pîrît, cu respectarea prevederilor art. 17 al Legii nr.793 din 10.02.2000, s-a adresat instanţei de judecată, invocînd încălcarea, la emiterea decizia Comisiei pentru Etică şi Disciplină din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, din 29.11.2013, atît a normelor de procedură cît şi a normelor materiale, indicînd că nu a fost intentată o procedură disciplinară, copia deciziei Curţii de Apel Cahul a fost înregistrată la Uniunea Avocaţilor la data de 26.11.2013, iar şedinţa a avut 4 loc, peste 3 zile, la 29.11.2013 şi în lipsa sa, contrat prevederilor pc.14-15 art.48 al statutului avocatului, sancţiunea disciplinară a fost aplicată peste termenul de prescripţie prevăzut la art.50 alin.(1) al Legii cu privire la avocatură.

Instanţa de apel a reţinut că, Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova a obiectat împotriva cererii înaintate argumentînd, că procedura disciplinară, de regulă, se intentează cînd este vorba despre efectuarea controalelor suplimentare iar în cazul dat, adică existenţei unei sentinţe de condamnare, controlul suplimentar nu este necesar şi Comisia a constatat abaterea, potrivit sentinţei de condamnare şi a luat decizia de retragere a licenţei deoarece o altă sancţiune mai uşoară nu se prevede.

Rămînerea definitivă a sentinţei de condamnare se califică ca abatere gravă şi pentru ea poate fi aplicată doar sancţiunea disciplinară de retragere a licenţei, fapt pentru care comisia nu a găsit necesar invitaţia reclamantului la comisie de a face explicaţii pe marginea condamnării sale sau de a stabili mărimea gravitaţilor abaterilor comise, iar termenul de tragere la răspundere disciplinară urmează a fi calculat din data rămînerii definitive a sentinţei de condamnare, motive pentru care prima instanţă corect a considerat ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

În asemenea circumstanţe instanţa de apel a considerat că, Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova, Comisia pentru Etică şi Disciplină, în calitate de autoritate abilitată, a dovedit necesitatea şi temeiurile aplicării sancţiunii disciplinare faţă de apelantul/reclamant Timofti Constantin, decizia în acest sens din 29.11.2013 întrunind exigenţele legale şi fiind emisă cu respectarea procedurii şi termenului de aplicare a sancţiunii disciplinare.

Prin urmare, în urma demersului procurorului din cadrul Procuraturii de nivelul Curţii de Apel Cahul V. Cebotari nr.765 din 20.11.2013, recepţionat de Uniunea Avocaţilor din RM la 26.11.2013 sub nr.2/137, Comisia pentru Etică şi Disciplină din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, în şedinţa din 29.11.2013, a adoptat decizia privind recunoaşterea abaterii disciplinare în acţiunile avocatului Timofti Constantin Tudor, stabilindu-ise sancţiune disciplinară sub formă de retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat, în temeiul art.25 alin.(1) lit. g), art.56,57 alin. (1) lit. e) din Legea cu privire la avocatură nr.1260 din 19.07.2002.

Astfel, instanţa de apel a constatat că prima instanţă corect a reţinut lipsa necesităţii efectuării unui control suplimentar de către Comisia pentru Etică şi Disciplină din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, or faptele stabilite în hotărîrile judecătoreşti au valoare probantă, nefiind necesară demonstrarea repetată a vinovăţiei reclamantului Timofti Constantin. 5 La 31 decembrie 2014 Timofti Constantin a depus recurs, solictînd admiterea recursului şi casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanţei de apel contravine Legii cu privire la avocatură, Statutului profesiei de avocat, Regulamentului privind organizarea activităţii Comisiei Etică şi Disciplină, Recomandării Rec(2002) 21 a Comitetului Miniştrilor către statele membre a Consiliului Europei, plus la aceasta instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat a interpretat cerinţele legilor menţionate. Indică că intentarea procedurii disciplinare este un element obligatoriu a procedurii disciplinare pe care Comisia urma să nu-l ignoreze. Aceasta este cerinţa Legii cu privire la avocatură. Acest temei invocat atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, nu a dat nici o apreciere acestui motiv invocat de către recurent.

Instanţa de fond şi instanţa de apel au constatat că procedura disciplinară nu a fost intentată imediat după intentarea cauzei penale, nefiind emisă o careva hotărîre în acest sens nici după parvenirea demersului procurorului, cauza disciplinară a fost iniţiată în baza sesizării procurorului, care a şi fost examinată în şedinţa din 29.11.2013. Deci, instanţele judecătoreşti au stabilit cu certitudine că procedura disciplinară în privinţa sa nu a fost intentată. Astfel sancţiunii disciplinare fără ca să fie intentată procedura disciplinară, consideră o încălcare gravă a normelor Legii cu privire la avocatură, şi a Regulamentului. Intentarea procedurii disciplinare este prevăzută şi în art. 58 a Legii cu privire avocatură, şi instanţa de apel a ignorat aceste prevederi.

Instanţa de apel nu s-a expus vizavi de intentarea procedurii disciplinare motiv invocat de către recurent şi prevăzut de art. 3 alin.(1) a Regulamentului privind organizarea activităţii Comisiei pentru Etică şi disciplină. Mai invocă că în conformitate cu prevederile art. 58 alin.(1) a Legii cu privire la avocatură, procedura disciplinară nu poate fi intentată, iar cea intentată se clasează, dacă din momentul comiterii abaterii a trecut un an. În acest caz nu se ia în calcul perioada pierderii temporare de către avocat a capacităţii de muncă, aflării acestuia în concediu şi timpul aflării cauzei în procedură disciplinară. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 6 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Timofti Constantin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Timofti Constantin, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Timofti Constantin ca inadmisibil.

7 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Timofti Constantin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 8