2ra-3018/14 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: O.Cojocaru dosarul nr. 2ra-3018/14 instanţa de apel: L.Popova, M.Moraru, Sv.Caitaz DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Iuliana Oprea, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiţiei şi Şveţ Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Şveţ Andrei împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 prin care s-a admis apelul declarat de Şveţ Andrei, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 21 octombrie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La 01 februarie 2013 Şveţ Andrei s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 04.08.2002 a devenit victima unui accident rutier, pe faptul dat la 19.08.2002 fiind pornită urmărirea penală în privinţa şoferului Bălănuţă Iurie, posesorul automobilului implicat în accidentul rutier. La 02.04.2009 a depus la Judecătoria Basarabeasca cerere de chemare în judecată împotriva lui Bălănuţă Iurie cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, cauzat în urma accidentului rutier.

Prin hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 22.10.2009 acţiunea lui a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe a contestat-o cu apel. 1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21.04.2010 a fost admis apelul declarat, casată hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 22.10.2009 şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de fond. Prin hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 04.11.2010 acţiunea a fost respinsă. Indică că, împotriva hotărîrii primei instanţe a declarat apel, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23.11.2011 apelul declarat a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel a contestat-o cu recurs.

Astfel, indică că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 iunie 2012 recursul declarat a fost considerat inadmisibil. La 26.07.2013 reclamantul a completat temeiurile acţiunii, invocînd că în cadrul procesului penal pornit la 19.08.2002 de către organul de urmărire penală a fost recunoscut în calitate de parte vătămată. Avînd prejudicii materiale şi morale, a formulat în acest sens o cerere de reparare a prejudiciului moral în cuantum de 300 000 lei şi material de 30 000 lei. Menţionează că procedurile în cauza penală au durat din 19.08.2002 pînă la 25.04.2006, în cadrul cărora nu au fost examinate şi soluţionate pretenţiile înaintate de partea vătămată. Susţine că perioada de timp de 6 ani, 11 luni şi 5 zile, în care au derulat procedurile judiciare, contravine garanţiei de judecare în termen rezonabil a cauzei conferită de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale oricărui justiţiabil.

Solicită reclamantul, constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a pretenţiilor civile înaintate instanţelor judecătoreşti, cu încasarea din contul statului a prejudiciului material în mărime de 800 lei şi prejudiciul moral în cuantum de 100 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 octombrie 2013 acţiunea a fost respinsă. Împotriva hotărîrii primei instanţe, Şveţ Andrei a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 s-a admis apelul declarat de Şveţ Andrei, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 octombrie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial, fiind constatată încălcarea dreptului lui Şveţ Andrei la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile şi încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Şveţ Andrei a sumei de 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate. La 11 august 2014 Ministerul Justiţiei a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca tardivă. 2 În susţinerea recursului s-a invocat încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Susţine recurentul că instanţele de judecată au aplicat greşit normele de drept procesual privind respectarea termenelor de prescripţie la examinarea acţiunilor privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, fiind astfel încălcat principiul securităţii raporturilor juridice.

De asemenea menţionează că la calcularea termenului rezonabil de judecare a cauzei, instanţa de apel urma să excludă perioada de timp de examinare a cauzei penale, din considerentele că pentru acea perioadă de timp nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 87 din 21.04.2011. La 18 august 2014 cerere de recurs a declarat şi Şveţ Andrei, solicitînd admiterea recursului, cu modificarea deciziei instanţei de apel prin încasarea integrală a prejudiciului moral în cuantum de 100 000 lei. În susţinerea recursului s-a invocat ilegalitatea şi netemeinicia hotărîrilor contestate prin faptul că au fost emise cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material.

Consideră recurentul că instanţa de apel la emiterea deciziei urma să aplice jurisprudenţa obligatorie emisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele privind procedurile de indemnizare a victimelor unor accidente de circulaţie în care a fost constatată încălcarea art. 6§1 al Convenţiei în privinţa duratei procedurilor judiciare, a dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil. Verificînd în limitele invocate în recurs legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat de Şveţ Andrei urmează a fi respins, iar recursul Ministerului Justiţiei urmează a fi admis, casată decizia instaţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca fiind depusă cu expirarea termenului de prescripţie, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Din materialele cauzei s-a constatat că la 01 februarie 2013 Şveţ Andrei s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată solicitînd constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile. Ulterior, prin cererea din 26.07.2013 solicitînd constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a pretenţiei civile din cadrul dosarului penal. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia netemeinicie acţiunii formulate de Şveţ Andrei împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi moral.

3 Judecînd apelul declarat de Şveţ Andrei, Curtea de Apel Chişinău a casat hotărîrea primei instanţe şi a emis o nouă hotărîre prin care a admis parţial acţiunea, fiiind constatată încălcarea dreptului lui Şveţ Andrei la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile şi încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Şveţ Andrei suma de 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral, cu respingerea în rest a pretenţiilor ca fiind neîntemeiate. Instanţa de recurs, consideră ca fiind vădit netemeinice şi esenţial nelegale ambele hotărîri, pe motiv că concluziile instanţelor de judecată contravin circumstanţelor pricinii, iar litigiul a fost soluţionat cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nr. 87 din 21.04.2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Conform art. 3 alin. (2) al aceleiaşi legi, în cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul examinării cauzei în fond sau în decursul a 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei procurorului de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală ori a actului judecătoresc de dispoziţie. Din materialele cauzei s-a constatat că la 20 martie 2003 Şveţ Andrei a fost recunoscut în calitate de parte civilă pe dosarul penal de învinuire a lui Bălănuţa Iurie în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 177 alin. (3) Cod penal (redacţia a.1961), avînd pretenţii materiale în sumă de 30 000 lei.

Prin sentinţa Judecătoriei Ialoveni din 04 noiembrie 2004 Bălănuţa Iurie a fost achitat din motiv că fapta lui nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii. Sentinţa menţionată a fost contestată, iar după o perioadă de rejudecare a cauzei, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2006 a fost respinsă cererea de apel depusă de către acuzatorul de stat, fiind menţinută sentinţa Judecătoriei Ialoveni din 04 noiembrie 2004. Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 12 septembrie 2007 recursul declarat de către Şveţ Andrei a fost restituit ca fiind depus peste termen. La 02.04.2009 Şveţ Andrei a depus la Judecătoria Basarabeasca cerere de chemare în judecată împotriva lui Bălănuţa Iurie cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, cauzat în urma accidentului rutier din 04.08.2002.

4 Prin hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 22 octombrie 2009 acţiunea lui Şveţ Andrei a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 aprilie 2010 a fost admis apelul declarat de către Şveţ Andrei, casată hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 22.10.2009 şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de fond. Prin hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 04 noiembrie 2010 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 noiembrie 2011 s-a respins apelul declarat de Şveţ Andrei şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 21 iunie 2012 recursul declarat de către Şveţ Andrei a fost considerat inadmisibil.

În acest context, Colegiul menţionează că hotărîrea judecătorească prin care recurentul Şveţ Andrei pretinde că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil, a devenit definitivă şi irevocabilă la 21 iunie 2012, data emiterii deciziei Curţii Supreme de Justiţie, iar în astfel de circumstanţe cererea de chemare în judecată urma a fi depusă cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, însă a fost depusă doar la 01 februarie 2013, cu omiterea termenului de prescripţie şi fără solicitarea de a fi repusă în termen.

Drept urmare, Colegiul conchide că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au ignorat aplicarea normelor de drept procesual privind respectarea termenelor de prescripţie la examinarea acţiunilor privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, încălcînd dreptul părţilor la un proces echitabil prevăzut de art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. În conformitate cu art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond.

În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. În circumstanţele relevate şi ţinînd cont că Şveţ Andrei nu a solicitat repunerea în termen a cererii de chemare în judecată, iar Ministerul Justiţiei a invocat omiterea termenului de prescripţie, însă instanţa de apel nu a luat în consideraţie acest fapt, Colegiul ajunge la concluzia de a respinge acţiunea lui Şveţ Andrei împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material, ca fiind depusă tardiv. Or, o eventuală admitere a acţiunii civile depuse cu încălcarea termenului de prescripţie ar fi incompatibilă cu principiul securităţii raporturilor juridice şi ar duce la violarea art. 6 interpretat în lumina Preambulului Convenţiei Europene privind Drepturile şi Libertăţile Omului.

5 Cu referire la prezentul litigiu, instanţa de recurs invocă constatările Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Dacia SRL v. Moldova, hotărîrea nr. 3052/04, § 75 din 18 martie 2008, în care s-a constatat inechitatea procedurilor şi încălcarea prevederilor articolului 6 § 1 al Convenţiei prin examinarea de către instanţa de judecată a unei acţiuni depuse peste termenul legal. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că normele de drept material au fost aplicate eronat de către prima instanţă şi instanţa de apel şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Şveţ Andrei, a admite recursul Ministerului Justiţiei, a casa decizia instaţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi a pronunţa o nouă hotărîre de respingere a acţiunii ca fiind depusă cu expirarea termenului de prescripţie.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Şveţ Andrei. Se admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Şveţ Andrei împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi moral, şi se emite o nouă hotărîre prin care: Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Şveţ Andrei împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Iuliana Oprea Valentina Clevadî 6