2ra-3250/14 — Stabilirea cotelor ideale din proprietatea comună în devălmăşie

prima instanţă: G. Polev dosarul nr.2ra-3250/14 instanţa de apel: A. Cudrov, E. Dimina, A. Şpac ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Aronov Roman în interesele recurentei Ţeruş Ludmila, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ţeruş Ludmila împotriva lui Dragu Dmitrii cu privire la stabilirea cotei-părţi ideale din proprietatea comună în devălmăşie, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 17 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către avocatul Aronov Roman în interesele apelantei Ţeruş Ludmila, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 27 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 07 aprilie 2011 Ţeruş Ludmila a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Dragu Dmitrii cu privire la stabilirea cotei-părţi ideale din proprietatea comună în devălmăşie.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 03 august 2010 a fost desfăcută căsătoria între Ţeruş Ludmila şi Dragu Dmitrii, înregistrată cu nr.149 din 12 august 2010, confirmată prin certificatul de desfacere a căsătoriei nr.0310945 seria D-IY, eliberat de OSC Comrat la data de 26.11.2010. În perioada convieţuirii au dobîndit bunurile imobile, situate în or. Comrat, str. Lenin 238 şi or. Comrat, str. Lenin 220, ce se confirmă prin extrasul din Registrul bunurilor imobile al OCT Comrat, potrivit căruia ambii sunt proprietari a bunurilor sus nominalizate. După desfacerea căsătoriei reclamanta împreună cu copii minori Dragu Elena, a.n. 14.02.1999 şi Dragu Dmitri, a.n. 23.02.2006 locuiesc în or.

Comrat, str. Ceapaev 26, ap.2. Călăuzindu-se de prevederile art.25, 26 Codul Familiei, art.371, 373 Cod civil, care stipulează că, bunurile proprietate comună în devălmăşie a soţilor pot fi împărţite atît la divorţ, cît şi în timpul căsătoriei, şi în cazul împărţirii bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor, părţile lor se consideră egale, Ţeruş Ludmila a solicitat împărţirea în natură a bunurilor, cîte ½ cotă-parte fiecăruia.

La 23 octombrie 2013 reprezentantul Aronov Roman în interesele reclamantei Ţeruş Ludmila a înaintat o cerere de modificare a acţiunii solicitînd determinarea cotelor-părţi ideale din bunurile în comun a părţilor, şi anume ½ cotă-parte ideală din casa de locuit şi ½ cotă-parte ideală din terenul aferent, situat în or.Comrat, str.Lenin 238, să fie atribuit reclamantei Ţeruş Ludmila, şi ½ cotă-parte ideală din casa de locuit şi ½ cotă-parte ideală din terenul aferent, situat în or.Comrat, str.Lenin 238, să fie atribuit lui Dragu Dmitri. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 27 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, avocatul Aronov Roman în interesele apelantei Ţeruş Ludmila a declarat apel, solicitînd, admiterea apelului şi casarea hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 24 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de către avocatul Aronov Roman în interesele apelantei Ţeruş Ludmila, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 27 decembrie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de respingere a acţiunii ca neîntemeiate Astfel, instanţa de apel a concluzionat că, în conformitate cu datele OCT Comrat bunurile imobile, amplaste în or.

Comrat, str. Lenin, nr. 238, aparţin apelantei Ţeruş Ludmila şi intimatului Dragu Dmitri cu drept de proprietate în devălmăşie în baza contractului de vînzare-cumpărare nr.616 din 21 martie 2002 (f.d.6). Prin urmare, bunurile în litigiu au fost dobîndite de către părţi în perioada căsătorie, care a fost încheiată la 30 august 1997 şi desfăcută la 12 iulie 2010 (f.d.8) În conformitate cu art. 19 Codul Familiei, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei sînt supuse regimului proprietăţii în devălmăşie. Regimul legal al bunurilor soţilor acţionează în măsura în care nu este modificat de contractul matrimonial. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) CF RM şi art. 371 CC RM bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie, conform legislaţiei.

Orice bun dobîndit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie pînă la proba contrară. Art. 25 alin. (3) CF RM indică, împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor poate fi împărţită. În caz de neînţelegere, determinarea cotei-părţi a fiecărui soţ în proprietatea în devălmăşie, precum şi împărţirea acesteia în natură, se face pe cale judecătorească. Instanţa de apel a mai indicat că, între părţi nu a fost încheiat contractul matrimonial sau un alt acord, care ar reglementa regimul juridic a bunului în litigiu, de aceea asupra lui se răspîndesc toate normele susmenţionate. Toate normele susmenţionate sunt imperative, de aceea în lipsa litigiului recunoaşterea dreptului, care este reglementat de aceste norme juridice, nu este necesară.

La 15 iulie 2014 avocatul Aronov Roman în interesele recurentei Ţeruş Ludmila a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului avocatul Aronov Roman în interesele recurentei Ţeruş Ludmila a indicat că instanţele judecătoreşti au emis soluţii cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, nu au elucidat toate circumstanţele cauzei. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Aronov Roman în interesele recurentei Ţeruş Ludmila nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Aronov Roman în interesele recurentei Ţeruş Ludmila, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Aronov Roman în interesele recurentei Ţeruş Ludmila ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către avocatul Aronov Roman în interesele recurentei Ţeruş Ludmila, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru