2rc-622/14 — Atragerea răspunderii subsidiare

Curtea de Apel Cahul Dosarul nr. 2rc-622/14 Judecător: I.Dănăilă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Maximenco Pavel, în cauza intentată la cererea BC „Moldindconbank” SA împotriva lui Maximenco Pavel privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale debitorului în proces de insolvabilitate, împotriva încheierii Curţii de Apel Cahul din 20 iunie 2014, prin care a fost restituită cererea reconvenţională, CONSTATĂ: La 18.02.2014, BC „Moldindconbank” SA a depus în instanţa de judecată cerere împotriva lui Maximenco Pavel privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale debitorului în proces de insolvabilitate.

În motivarea cererii, solicitantul a invocat că insolvabilitatea debitorului a parvenit în urma acţiunilor fondatorului şi administratorului SRL „To-Max-Grup” Maximenco Pavel, care şi urmează să suporte datoriile neacoperite din valorificarea masei debitoare, pe motiv că este vinovat de nedepunerea cererii introductive odată cu survenirea temeiurilor de insolvabilitate, folosirea creditelor debitorului în interes personal şi comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. În şedinţa de judecată din 16.05.2014, Maximenco Pavel a depus cerere reconvenţională, iar la 18.06.2014 a depus cerere reconvenţională rectificată, prin care a solicitat încasarea de la BC „Moldindconbank” SA în beneficiul lui Maximenco Pavel a sumei de 1 607 273 lei.

În susţinerea acţiunii reconvenţionale, Maximenco Pavel a indicat că, la 17.11.2009, prin acordul de executare benevolă a dreptului de ipotecă, SRL „To- Max-Grup” a transmis în posesie creditorului BC „Moldindconbank” SA în scopul vînzării bunul imobil situat în mun. Cahul, str. Prospectul Republicii, 33, evalut la 5 330 000 lei, pe cînd datoriile creditoriale constituiau doar 3 722 727 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Cahul din 20 iunie 2014, a fost restituită cererea reconvenţională depusă de Maximenco Pavel împotriva BC „Moldindconbank” SA privind încasarea sumei. În motivarea încheierii, instanţa a invocat prevederile art. 331, 170 alin. (1) lit.b) şi 355 CPC, art. 5 alin. (2) şi (5) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 1 29.06.2012, indicînd că instanţa de insolvabilitate nu este competentă să judece astfel de litigii patrimoniale.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de insolvabilitate, la 01.07.2014, Maximenco Pavel a contestat-o cu recurs. La 23.10.2014, BC „Moldindconbank” SA a depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins cu menţinerea încheierii recurate din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor referitoare la temeiurile de restituire a cererii de chemare în judecată – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Din materialele cauzei rezultă că recurentul îşi exprimă dezacordul cu soluţia instanţei de insolvabilitate prin care a fost restituită cererea sa reconvenţională. Aşa cum atestă actele cauzei, la 18.02.2014, BC „Moldindconbank” SA a depus în instanţa de judecată cerere împotriva lui Maximenco Pavel privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale debitorului în proces de insolvabilitate (f.d.

1-2). La 16.05.2014 şi 18.06.2014, Maximenco Pavel a depus cerere reconvenţională, prin care a solicitat încasarea de la BC „Moldindconbank” SA în beneficiul lui Maximenco Pavel a sumei de 1 607 273 lei (f.d. 63-65). Potrivit art. 170 alin. (1) lit. b) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată dacă instanţa nu este competentă să judece pricina. În conformitate cu prevederile art. 355 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se depune la curtea de apel de drept comun competentă în conformitate cu prevederile prezentului cod şi ale altor legi. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii.

Prin urmare, legislaţia procesual-civilă prevede expres competenţa instanţelor de judecată la judecarea cauzelor de insolvabilitate şi a litigiilor legate de acet proces. Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, cererea de intentare a procesului de insolvabilitate se examinează de către instanţa de judecată (instanţa de insolvabilitate) în conformitate cu competenţa jurisdicţională stabilită în Codul de procedură civilă şi în prezenta lege. În context, Colegiul remarcă că instanţă de insolvabilitate este curtea de apel în circumscripţia căreia îşi are sediul debitorul insolvabil. Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul 2 procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare.

Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă.

(5) Principalele competenţe ale instanţei de insolvabilitate în cadrul prezentei legi sînt: a) pronunţarea motivată a hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate şi, după caz, de intrare în insolvabilitate atît prin procedura falimentului, cît şi prin procedura de restructurare a debitorului; b) examinarea obiecţiilor debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor şi judecarea obiecţiilor creditorilor împotriva intentării procedurii; c) desemnarea administratorului provizoriu şi fixarea remuneraţiei lui, desemnarea administratorului insolvabilităţii sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura pînă la confirmarea ori, după caz, pînă la înlocuirea sa de către adunarea creditorilor, precum şi stabilirea atribuţiilor lui pentru această perioadă; d) destituirea sau acceptarea cererii de demisie a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului; e) ridicarea dreptului debitorului de a îşi mai conduce activitatea; f) tragerea la răspundere a membrilor organelor de conducere care au contribuit la insolvabilitatea debitorului, precum şi sesizarea organelor de urmărire penală în legătură cu faptele reprobabile săvîrşite de aceştia; g) judecarea acţiunilor introduse de administratorul insolvabilităţii/lichidator privind nulitatea actelor juridice încheiate de către debitor anterior intentării procesului; h) soluţionarea contestaţiilor debitorului,

ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul provizoriu, de administratorul insolvabilităţii/lichidator; i) confirmarea planului procedurii de restructurare sau, după caz, de lichidare după votarea lui de către creditori; j) soluţionarea cererii depuse de administratorul insolvabilităţii sau de comitetul creditorilor privind încetarea procedurii de restructurare şi intrarea în faliment; k) examinarea raportului administratorului provizoriu, cel al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului; l) anularea hotărîrii adunării creditorilor şi a comitetului creditorilor; m) ridicarea sechestrelor de pe patrimoniul debitorului şi anularea altor măsuri de asigurare sau de limitare a debitorului, administratorului insolvabilităţii şi/sau a lichidatorului în dreptul de administrare şi de valorificare a masei debitoare, aplicate de alte instanţe de judecată sau de organele abilitate în acest sens; n) pronunţarea hotărîrii de încetare a procesului; o) alte competenţe stabilite de prezenta lege şi de Codul de procedură civilă.

Pornind de la prevederile normei speciale evocate supra, Colegiul constată că curtea de apel ca instanţă de insolvabilitate este competentă să examineze cererea privind tragerea la răspundere a membrilor organelor de conducere care au contribuit la insolvabilitatea debitorului, precum şi sesizarea organelor de urmărire penală în legătură cu faptele reprobabile săvîrşite de aceştia. 3 Or, anume o atare cerere a şi depus BC „Moldindconbank” SA, invocînd motivele de fapt şi de drept. Cererea reconvenţională depusă de Maximenco Pavel, nu poate fi reţinută spre examinare de instanţa de insolvabilitate, deoarece insolvabilitatea este un proces specific, unde în calitate de părţi sunt creditorii şi debitorul, iar legea insolvabilităţii nu prevede un aşa drept al debitorului sau al membrilor organelor de conducere ale acestuia de a înainta cerere reconvenţională la cererea de atragere la răspundere subsidiară.

Mai mult ca atît, temeiurile invocate de Maximenco Pavel în cererea reconvenţională, ţin de relaţiile de creditare şi de garantare a creditului între SRL „To-Max-Grup” şi BC „Moldindconbank” şi nu de procesul de insolvabilitate. În acest sens, Colegiul conchide că obiectul cererii reconvenţionale nu cade sub incidenţa prevederilor art. 5 alin. (5) din Legea insolvabilităţii, iar jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie (Hotărîea Plenului CSJ nr. 2 din 24.03.2014 privind aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilităţii, pct. 2.8), indică asupra faptului că alte litigii de drept, fie ca rezultat al admiterii contestaţiilor împotriva creanţelor ca rezultat al existenţei unui litigiu de drept cu radierea creanţei din tabelul definitiv (art. 144 din lege), fie litigii apărute după intentarea procesului de insolvabilitate sau în alte cazuri, cu excepţia celor stabilite expres în art. 5 din lege, se judecă de alte instanţe de judecată, potrivit competenţei.

Potrivit art. 331 CPC, judecătoriile examinează şi soluţionează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel. Prin urmare, Colegiul conchide că instanţa de insolvabilitate corect a stabilit că cererea reconvenţională nu urmează a fi examinată de instanţa de insolvabilitate şi a restituit această cerere. În acest context, Colegiul conchide că argumentele invocate de recurent nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate, motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca neîntemeiat cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Cahul din 20 iunie 2014. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Maximenco Pavel.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Cahul din 20 iunie 2014, în cauza intentată la cererea BC „Moldindconbank” SA împotriva lui Maximenco Pavel privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale debitorului în proces de insolvabilitate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Svaetoslav Moldovan Iuliana Oprea 4