2ri-200/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă I. Dănăilă dosarul nr.2ri-200/15 DECIZIE 19 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tatiana Vieru, Iuliana Oprea Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Banca Comercială „Moldindconbank” societate pe acţiuni şi de către avocatul Victor Tostogan în interesele lui Pavel Maximenco, în pricina civilă la cererea Băncii Comerciale „Moldindconbank” societate pe acţiuni împotriva lui Maximenco Pavel Pavel cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale debitorului Societatea Comercială „To-Max-Grup” societate cu răspundere limitată în proces de insolvabilitate, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Cahul din 15 mai 2015, prin care cererea Băncii Comerciale „Moldindconbank” societate pe acţiuni privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a Societăţii comerciale „To-Max-Grup” societate cu răspundere limitată (în proces de insolvabilitate) a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 18 februarie 2014, BC „Moldindconbank” SA a depus la instanţa de solvabilitate,

Curtea de Apel Cahul o cerere privind atragerea 1a răspundere subsidiară a organelor de conducere ale debitorului în proces de insolvabilitate împotriva lui Pavel Maximenco cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale debitorului Societatea comercială „To-Max-Grup” societate cu răspundere limitată în proces de insolvabilitate. În motivarea cererii reclamantul BC „Moldindconbank” SA a indicat că conform contractului credit nr. 246 din 04 decembrie 2007, BC „Moldindconbank” SA prin intermediul filialei Cahul, a acordat SC „To-Max-Grup” SRL un credit în sumă de 3 200 000 lei cu termenul final de rambursare la data de 04 decembrie 2010. Întru asigurarea rambursării în termen a creditului acordat SC „To-Max- Grup” SRL, manifestîndu-se în calitate de debitor ipotecar, a depus în ipotecă la BC „Moldindconbank” SA conform contractului de ipotecă nr. 3962 din 05 decembrie 2007, bunul imobil situat pe adresa or.

Cahul, str. Prospectul Republicii nr. 33, şi anume, clădire de producere, cu suprafaţa de 1 649,6 m, nr. cadastral 1701121.100.01 şi trenul de pămînt cu suprafaţa de 0,996 ha, nr. cadastral 1701121.100. La 07 aprilie 2010 Curtea de Apel Economică a emis hotărîrea nr. 2e- 649/2010 cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate împotriva debitorului SC „To-Max-Grup” SRL. 1 Conform tabelului creanţelor creditorului garantat BC „Moldindconbank” SA i-a fost validată suma de 5 742 393 lei dintre care creanţe de bază 4 185 699,04 lei. Conform raportului de evaluare efectuat în anul 2007 bunul imobil situat în mun. Cahul, str. Prospectul Republicii, nr. 33, ipotecat la BC „Moldindconbank” SA conform contractului de ipotecă nr. 3962 din 05 decembrie 2007 a fost evaluat la suma de 3 658 800 lei.

În cadrul procesului de insolvabilitate, pe parcursul a trei ani şi jumătate au avut loc 23 de licitaţii de vînzare a masei debitoare. Începînd cu luna iunie 2013 adunarea creditorilor a decis comercializarea bunului imobil prin negocieri directe. La 10 octombrie 2013 bunul imobil situat în mun. Cahul, str. Prospectul Republicii, nr. 33, ipotecat la BC „Moldindconbank” SA conform contractului de ipotecă nr. 3962 din 05 decembrie 2007, a fost comercializat în cadrul procesului de insolvabilitate, prin negocieri directe, la preţul de 1 400 000 lei. Din produsul obţinut de la comercializarea bunului ipotecat la BC „Moldindconbank” SA nu a fost satisfăcută nici, cel puţin, creanţa creditorului garantat.

Conform raportului prezentat de administratorul insolvabilităţii, debitorul SC „To-Max-Grup” SRL nu dispune de altă masă debitoare care ar acoperi creanţele creditorilor validaţi, inclusiv şi creanţele creditorului BC „Moldindconbank” SA, prin care face trimitere la prevederile art. 15 alin. (1) din Legea insolvabilităţii. Reclamantul consideră că, întreprinderea SC „To-Max-Grup” SRL a devenit insolvabilă datorită acţiunilor fondatorului şi administratorului întreprinderii Maximenco Pavel, care urmează să suporte datoriile neacoperite din valorificarea masei debitoare a debitorului SC „To-Max-Grup” SRL în proces de insolvabilitate, pe motiv că este vinovat de următoarele acţiuni ce au dus la starea de insolvabilitate a debitorului, şi anume, nedepunerea cererii introductive odată ce au survenit temeiurile de insolvabilitate; folosirea creditelor debitorului în interes personal; comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului.

Reclamantul a menţionat că, procesul de insolvabilitate asupra debitorului SC „To-Max-Grup” SRL a fost intentat la data de 07 aprilie 2010 la cererea creditorului IFS Cahul, însă, temeiurile de insolvabilitate la debitorul SC „To-Max- Grup” SRL nu apărut cu mult înainte de a fi intentată procedura de insolvabilitate, fapt demonstrat prin neonorarea de către debitor a obligaţiunilor asumate faţă de creditorul BC „Moldindconbank” SA conform contractului de credit nr. 246 din 04 decembrie 2007. Astfel, pe motivul neonorării obligaţiunilor asumate pe contractul de credit, BC „Moldindconbank” SA la 19 februarie 2009 a iniţiat procedura de executare silită a dreptului de ipotecă, expediind în adresa debitorului notificarea nr. 14- 3/186/1173, iar la 22 iunie 2009 Judecătoria Economică de Circumscripţie permite executarea silită a dreptului de ipotecă de către BC „Moldindconbank” SA asupra bunurilor ce aparţin cu drept de proprietate SRL „To-Max-Grup”.

Astfel, este evident faptul că reprezentantul debitorului nu a îndeplinit prevederile legale de înaintare în termen a cererii introductive odată cu survenirea temeiurilor de insolvabilitate a debitorului. 2 În cazul neîndeplinirii din partea administratorului societăţii cu răspundere imitată a obligaţiei de înaintare a cererii introductive privind intentarea procesului de insolvabilitate, se aplică efectele prevăzute de art. 14 alin. (4) şi art. 248 alin. (1) lit. h) a Legii insolvabilităţii. În situaţia respectivă, cet. Maximenco Pavel este direct responsabil pentru nedepunerea în termen a cererii de intentare a procesului de insolvabilitate asupra societăţii comerciale pe care o administra şi urmează să ramburseze creditorilor validaţi în cadrul procesului de insolvabilitate întreaga sumă a datoriei SC „To- Max-Grup” SRL.

Astfel, administratorul şi fondatorul debitorului SC „To-Max-Grup” SRL şi anume Maximenco Pavel a obţinut un credit de la BC „Moldindconbank” SA în mărime de 3 200 000 lei şi nu l-a folosit după destinaţie, dar în interes personal, iar din mijloacele băneşti în sumă de 3.200.000 lei acordate debitorului SRL „To- Max-Grup” conform contractului de credit nr. 246 din 04.12.2007 suma în mărime de 697 000 lei a fost utilizată pentru răscumpărarea datoriilor faţă de BC „Victoriabank” SA, iar restul mijloacelor băneşti în mărime de 2 503 000 lei urmau să fie utilizate pentru construcţia unui cartier de locuit. Administratorul şi fondatorul Maximenco Pavel, contrar intereselor întreprinderii gestionate, a folosit aceste mijloace băneşti în interesele proprii, fapt ce este demonstrat prin aceia că, deşi Banca a eliberat suma creditului integral construcţia practic nici nu a fost începută.

Astfel, administratorul şi fondatorul SC „To-Max-Grup” SRL, Maximenco Pavel, din start a avut intenţia de a însuşi mijloacele băneşti creditate de la BC „Moldindconbank” SA fără a rambursa sumele primite în baza contractului de credit nr. 246 din 04 decembrie 2007. Conform planului de afaceri prezentat Băncii suma investiţiei totale, adică devizul de cheltuieli necesar pentru finalizarea construcţiei cartier de locuit a constituit suma în mărime de 4 300 000 lei. De la Bancă a fost solicitată suma în mărime de 3 200 000 lei, dintre care 2 503 000 lei urmau să fie utilizaţi pentru construcţia cartierului, ceea ce constituie 78% din costul afacerii propusă spre finanţare. În acest fel, din mijloacele băneşti în sumă de 2 503 000 lei, primite ca credit de la Bancă, urma să fie finisat cel puţin 78% din construcţia, cartier de locuit propus spre finanţare, iar SC „To-Max-Grup” SRL practic nu a efectuat lucrări de construcţie.

Aceste circumstanţe şi anume nefinisarea construcţiei în situaţia în care finanţarea a avut loc, demonstrează clar că mijloacele băneşti primite ca credit nu fost folosite după destinaţie, dar în interes personal. Prin urmare, cere BC „Moldindconbank” SA atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere întreprinderii SC „To-Max-Grup” în proces de insolvabilitate şi încasarea de la administratorul şi fondatorul întreprinderii Pavel Maximenco în folosul creditorilor validaţi în cadrul procesului de insolvabilitate a datoriei debitorului insolvabil în măsura în care bunurile debitorului nu au fost suficiente pentru executarea creanţelor validate.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Cahul din 15 mai 2015 a fost admisă parţial cererea BC „Moldindconbank” SA, au fost atrase la răspundere subsidiară organele de conducere a întreprinderii SC „To-Max-Grup” SRL în proces de insolvabilitate şi a fost încasat de la Maximenco Pavel Pavel în beneficiul SC „To-Max-Grup” în 3 proces de lichidare suma de 100000 lei. În rest cererea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 02 iunie 2015, BC „Moldindconbank” SA a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de insolvabilitate, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe în partea respingerii cererii şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a cererii cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului SC „To-Max-Grup” SRL.

În motivarea recursului, recurentul BC „Moldindconbank” SA a indicat că hotărîrea instanţei de insolvabilitate este neîntemeiată în partea respingerii cererii şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, iar concluziile sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Instanţa de insolvabilitate nu a luat în consideraţie faptul că administratorul şi fondatorul Pavel Maximenco este culpabil de apariţia stării de insolvabilitate a debitorului SC „To-Max-Grup” SRL şi anume de faptul nedepunerii cererii introductive odată ce a survenit temeiurile de insolvabilitate; a folosit creditele debitorului în interes personal. În exercitarea atribuţiilor sale ca administrator nu a dat dovadă de diligenţă şi loialitate, nu a asigurat ţinerea contabilităţii societăţii precum şi a registrelor societăţii prevăzute de lege şi de actul de constituire, nu a informat asociaţii cu privire la starea de lucruri şi la gestiunea societăţii.

La 23 iulie 2015, avocatul Victor Tostogan în interesele lui Pavel Maximenco a declarat recurs împotriva hotărîrii instanţei de insolvabilitate, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a cererii BC „Moldindconbank” SA privind atragerea la răspundere subsidiară a lui Pavel Maximenco. În motivarea recursului, avocatul Victor Tostogan în interesele lui Pavel Maximenco a indicat că hotărîrea Curţii de Apel Cahul din 15 mai 2015 este ilegală şi necesită a fi casată, deoarece esenţial încalcă normele de drept material şi procedural, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea, precum şi pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei, iar hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Menţionează că lui Pavel Maximenco nu i-a fost primită spre examinare cererea reconvenţională, astfel fiindu-i îngrădit şi accesul la justiţie, precum şi cel la un proces judiciar echitabil. Faptul că Curtea de Apel Cahul nu era în drept să examineze cererea privind atragerea la răspundere subsidiară după ce a fost încetat procesul insolvabilităţii îl demonstrează şi prevederile art. 33 CPC. Consideră că este greşită afirmaţia judecătorului din hotărîrea contestată precum că aceasta se atacă cu recurs timp de 15 zile de la pronunţare. La fel, în hotărîre se motivează că Pavel Maximenco nu a depus în 2009 cerere introductivă, iar de drept se instanţa se bazează pe prevederile Legii nr. 149 din 29 iunie 2012. Consideră neîntemeiat afirmaţiile precum că Pavel Maximenco a folosit mijloacele băneşti în interesele proprii, iar banii din credit erau predestinaţi pentru pregătirea terenului de construcţii şi anume demolarea construcţiilor vechi şi lucrările în pămînt.

Pentru edificarea caselor de locuit era necesară şi contribuţia 4 bănească a viitorilor proprietari, însă datorită acţiunilor agresive ale băncii care pînă la ajungerea creditului la scadenţă a luat în posesie aceste bunuri imobile. Mai menţionează că instanţa nu a ţinut cont şi de faptul că BC „Moldindconbank” SA a omis termenul de prescripţie privind depunerea cererii de răspundere subsidiară în procesul de insolvabilitate care a încetat la 17 februarie 2014 iar cererea a fost depusă la 18 februarie 2014. Această hotărîre este ilegală şi datorită faptului că a fost adoptată de o instanţă fără competenţă în afara procesului de insolvabilitate.

Mai mult prin hotărîrea contestată a fost atras la răspundere subsidiară fără a fi vinovat, fiindu-i încălcat astfel dreptul la proprietate, la materialele dosarului nu există nici o probă care ar demonstra vinovăţia lui Pavel Maximenco atît pentru răspundere civilă, fiscală, contravenţională penală etc., cît şi cea a clauzelor contractuale. La 04 august 2015 Pavel Maximenco a depus referinţă la recursul declarat de către BC „Moldindconbank” SA solicitînd respingerea recursului declarat de BC „Moldindconbank” SA şi admiterea recursului declarat de către Victor Tostogan în interesele sale.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Victor Tostogan în interesele lui Pavel Maximenco urmează a fi respins ca fiind depus cu omiterea termenului, iar recursul declarat de către BC „Moldindconbank” SA neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În conformitate cu art. 356 Codul de procedură civilă, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din acest cod, cu excepţiile şi completările stabilite în legislaţia insolvabilităţii.

Conform art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. Pe parcursul examinării pricinii s-a stabilit că Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Cahul a depus în instanţa de judecată o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „To-Max-Grup” SRL din motivul incapacităţii de plată a datoriilor la bugetul public naţional. Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 11 martie 2010 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de Inspectoratul Fiscal de Stat Cahul. Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 07 aprilie 2010 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SC „To-Max-Grup” SRL.

Conform tabelului creanţelor creditorul garantat BC „Moldindconbank” SA i-a fost validată suma de 5742393 lei dintre care creanţe de bază 4185699,04 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Cahul din 17 februarie 2014 a fost încetat procesul de lichidare a SRL „To-Max-Grup” cu radierea debitorului din registrul comercial ţinut la Camera Înregistrării de Stat. 5 Prin încheierea Curţii de Apel Cahul din 17 februarie 2014 a fost autorizată introducerea de către creditorul BC „Moldindconbank” SA a acţiunii privind răspunderea membrilor organelor de conducere a debitorului SRL „To-Max-Grup”. Din actele pricinii rezultă că în perioada anterioară intentării procedurii de insolvabilitate în calitate de administrator al debitorului SRL „To-Max-Grup” se afla în funcţie Pavel Maximenco.

Materialele cauzei demonstrează faptul că starea de insolvabilitate a debitorului au apărut cu mult înainte de depunere a cererii introductive de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul, însuşi administratorul debitorului, Pavel Maximenco nu a depus în termen legal cererea introductivă. Prin urmare, incapacitatea de plată a debitorului a fost demonstrată încă în luna iunie 2009 cînd a fost emisă ordonanţa judecătorească de către Judecătoria Economică de Circumscripţie din 22 iunie 2009, prin care s-a admis pretenţia creditorului şi s-a permis executarea silită dreptului de ipotecă de către creditorul BC „Moldindconbanc” SA prin vînzarea clădirii de producere ce aparţine SRL „To-Max-Grup”.

Drept temei de începere a executării silite este menţionat faptul neonorări de către debitor a obligaţiilor din contractul de credit nr. 246 din 04 decembrie 2007 (ce constituia la moment suma de 1167249,12 lei). Mai mult, reieşind din hotărîrea Curţii de Apel Economice din 07 aprilie 2007, conform documentelor contabile şi dările de seamă la data de 31 decembrie 2009, debitorul avea datorii faţă de creditori în valoare de 3722727 lei , iar valoare activelor constituiau suma de 2684050 lei, active reale constituind suma de 582043 lei. Astfel însuşi administratorul debitorului Pavel Maximenco nici în această perioadă nu a depus cererea introductivă în instanţa de insolvabilitate. Or, conform art. 68 alin. (2) Cod civil, fondatorul (membrul) persoanei juridice nu răspunde pentru obligaţiile persoanei juridice, iar persoana juridică nu răspunde pentru obligaţiile fondatorului (membrului), cu excepţiile stabilite de lege sau de actul de constituire.

Însă, potrivit art. 45 alin. (2) din Legea privind societăţile cu răspundere limitată nr. 135 din 14 iunie 2007, în afară de obligaţiile enumerate în alin. (1) al acestui articol, asociatul are şi alte obligaţii stabilite de lege şi de actul de constituire. Este de observat că aceste texte de lege impun drept condiţii de răspundere a asociatului (fondatorului) cazurile stabilite de lege sau de actul de constituire.

La judecarea cauzelor ce ţin de intentarea procesului de insolvabilitate, legea care stabileşte obligaţiile asociatului (fondatorului) este Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012 care, la art. 1 alin. (2), stabileşte că, este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.

Aceleaşi prevederi sunt stipulate şi prin Legea insolvabilităţii anterioare din 14 noiembrie 2001. Astfel, conform art. 15 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori care pot influenţa în alt mod acţiunile 6 debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor.

Conform art. 248 alin. (1) şi alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, se stabileşte că, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului, instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori;

h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14; i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor indicate este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care şi-au exercitat mandatul ori au deţinut poziţia ce ar fi putut cauza insolvabilitatea debitorului. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate, dacă în organele colegiale de conducere ale debitorului s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvabilitatea şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii.

Aşadar, din analiza prevederilor art. 15 şi 248 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, rezultă că, în dependenţă de motivele apariţiei stării de insolvabilitate a debitorului, fondatorul (asociatul) va purta răspundere subsidiară solidară faţă de creditori sau la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de asociat (fondator).

Cît priveşte prevederile art. 9 alin. (3) din Legea privind societăţile cu răspundere limitată, care stabilesc că asociaţii nu răspund pentru obligaţiile societăţii, se menţionează că raportînd prevederile date la prevederile art. 68 alin. (2) Cod civil, art. 45 alin. (2) din Legea privind societăţile cu răspundere limitată se deduce că, condiţiile de răspundere subsidiară a asociatului (fondatorului) în cadrul procesului de insolvabilitate reglementate prin Legea insolvabilităţii se 7 încadrează în rigorile, „cazurile stabilite de lege sau de actul de constituire, adică prevederile ambelor legi se completează una pe alta şi nicidecum nu se contrazic.

Conform art. 247 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei ţărăneşti (de fermier), administratorii societăţilor comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii. Referitor la norma citată se reţine că aceasta după caracterul conduitei prescrise este o normă dispozitivă permisivă şi nu imperativă, care nici nu interzice săvîrşirea unui act şi nici nu impune o acţiune, ci stabileşte doar o anumită conduită subiectelor de drept vizate.

Cu alte cuvinte, este o normă de complinire a conţinutul art. 248 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în ceea ce priveşte noţiunea „membrii organelor lui de conducere" şi nu se referă la răspunderea subsidiară a asociatului (fondatorului) în cadrul procesului de insolvabilitate, aceasta fiind prevăzută expres de art. 15 şi art. 248 prin sintagma „precum şi de orice altă persoană” din legea dată . Reieşind din normele de drept citate, în coraport cu materialele pricinii, instanţa de recurs constată că, Pavel Maximenco în calitate de administrator al debitorului SC „To-Max”-Grup” se prescrie în calitate de subiect al răspunderii subsidiare, care contrar prevederilor legale, nu a depus cerere introductivă.

Or, conform art. 14 alin. (1) - (3) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art.10. Debitorul este obligat să depună cerere introductivă şi în cazul în care: a) executarea integrală a creanţelor scadente ale unui sau ale mai multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadenţă a creanţelor celorlalţi creditori; b) în cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident că debitorul nu poate satisface integral creanţele creditorilor. Debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai tîrziu de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate în prezentul articol la alin. (2) şi la art. 10 alin. (2), conform căruia, temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului.

Iar, conform art. 14 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 201 2, dacă debitorul nu depune cerere introductivă în cazurile şi în termenul prevăzut în prezentul articol, persoana care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorii debitorului răspund subsidiar în faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după expirarea termenului prevăzut la alin. (3). Aceste persoane sînt trase la răspundere penală în conformitate cu legea.

Instanţa de recurs reţine că o astfel de răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului era prevăzută şi prin Legea insolvabilităţii în redacţia din 14 noiembrie 2001. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă corect a stabilit că din 8 temeiurile de răspundere subsidiară şi-a găsit confirmarea doar temeiul de neexecutare a obligaţiei de a depune cererea introductivă de către administratorul debitorului, Pavel Maximenco şi just reieşind din circumstanţele cauzei şi de gradul de vinovăţie al administratorului debitorului – Pavel Maximenco a admis parţial cererea creditorului BC „Moldindconbank” SA încasînd de la primul suma de 100000 lei.

Totodată, în actele pricinii nu şi-au găsit confirmare temeiurile acţiunii de atragere la răspundere subsidiară prevăzute de art. 248 alin. (1) lit. a) şi i) din Legea insolvabilităţii cum ar fi: folosirea creditului al debitorului în interese personale, cît şi comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului, iar argumentele recurentului BC „Moldindconbank” SA în acest sens sunt declarative, neconfirmate prin probe pertinente şi certe. Este cert faptul că la 23 iulie 2015, avocatul Victor Tostogan în interesele lui Pavel Maximenco a declarat recurs împotriva hotărîrii instanţei de insolvabilitate din 15 mai 2015, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a cererii privind tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere SC „To-Max-Grup” SRL, în proces de lichidare.

Conform art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Tot din materialele cauzei rezultă că atît Pavel Maximenco, cît şi avocatul acestuia Victor Tostogan au fost prezenţi la data pronunţării hotărîrii contestate, fapt confirmat prin procesul-verbal al şedinţei de judecată din 15 mai 2015 (f.d. 166-167). Cu toate acestea, recursul împotriva hotărârii Curţii de Apel Cahul din 15 mai 2015 a fost depus de către avocatul Victor Tostogan în interesele lui Pavel Maximenco la 23 iulie 2015, respectiv cu încălcarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii.

Mai mult, recurentul nu a solicitat, în sensul art. 116 CPC repunerea în termen a recursului şi nici nu a prezentat probe care ar justifica neîndeplinirea actului de procedură în termen şi ar constitui temei pentru repunerea recursului în termen. În această ordine de idei, instanţa de recurs relevă că admiterea spre examinare a unui apel tardiv ar împiedica rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice, fapt ce ar duce la încălcarea prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal fără motive întemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către avocatul Victor Tostogan în interesele lui Pavel Maximenco fiind ca tardiv. În ceea ce priveşte argumentele recursului declarat de către BC „Moldindconbank” SA neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea hotărîrii instanţei de insolvabilitate. 9 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către avocatul Victor Tostogan în interesele lui Pavel Maximenco ca fiind depus cu omiterea termenului de prescripţie.

Se respinge recursul declarat de către Banca Comercială „Moldindconbank” societate pe acţiuni ca fiind neîntemeiat. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Cahul din 15 mai 2015, în pricina civilă la cererea Băncii Comerciale „Moldindconbank” societate pe acţiuni împotriva lui Maximenco Pavel Pavel cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale debitorului Societatea Comercială „To-Max-Grup” societate cu răspundere limitată în proces de insolvabilitate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi 10