3rh-129/14 — Contestarae actului administrativ

prima instanţă: V.Micu dosarul nr.3rh-129/14 instanţa de apel: M.Ciugureanu, B.Bîrcă, S.Arnăut instanţa de recurs: V. Doagă, N. Clima, S. Moldovan, V. Macinskaia, S. Novac. ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, Svetlana Novac examinând cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Libris-Com”, în cauza civilă la acţiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Dansicons” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei completului Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 09 iulie 2014, prin care a fost admis recursul depus de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 05 februarie 2014 şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 23 octombrie 2013 şi acţiunea admisă, a c o n s t a t a t: La 13 noiembrie 2012, SRL „Dansicons” s-a adresat în judecată cu acţiune împotriva IFPS privind anularea actului administrativ, prin care a indicat că la 27.03.2012, prin Actul de control nr. 3-496425, s-a anulat înregistrarea ca subiect al impunerii cu TVA a SRL „Libris-Prim”, însă, inspectorul nu a ridicat de la sediul SRL „Libris-Prim” facturile fiscale şi nici SRL „Libris-Prim”, nici organul fiscal nu a anunţat SRL „Dansicons” asupra controlului şi actului respectiv. Recurentul a menţionat că la 30.03.2012, SRL „Libris-Prim” a emis factura fiscală seria FU nr.1713654, iar SRL „Dansicons” a transferat în temeiul art.102 Cod Fiscal suma de 108194 lei în contul TVA.

Având în vedere faptul că Actul de control nr.3-496425 din 27.03.2012 nu era document executoriu fiind necesară emiterea unei decizii cu caracter executoriu, reclamantul menţionează că nu a avut de unde să cunoască despre faptul anulării înregistrării ca subiect al impunerii cu TVA în privinţa SRL „Libris-Prim”, deoarece Decizia nr.28/A/2, în baza Actului de control nr. 3-496425 a fost emisă la 12.04.2012. Reclamantul a mai indicat că SRL „Libris-Prim” s-a adresat cu acţiune în judecată împotriva IFPS privind anularea Deciziei nr.28/A/2 din 12.04.2012, iar la 27.07.2012 instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău a emis încheierea prin care a dispus suspendarea acţiunilor acestei Decizii.

Totuşi, la 15.08.2012, în baza Deciziei nr.3013 din 14.08.2012 privind iniţierea controlului fiscal şi interpelării Direcţiei metodologia administrării fiscale a IFPS nr.26-0812-0212/5015 din 08.08.2012, în urma efectuării controlului fiscal, IFPS a întocmit Actul nr.1-563159, care prevede încălcarea comisă de SRL „Dansicons” a prevederilor art.art. 102 alin.(1), 187 alin.(7) Cod Fiscal prin transferarea în contul TVA a sumei. Drept temei s-a invocat Decizia cu privire la anularea înregistrării ca subiect al impunerii cu TVA a SRL „Libris-Prim” nr.28/A/2 din 12.04.2012, care avea acţiunea suspendată din 27.07.2012.

La 23.08.2012, SRL „Dansicons” a înaintat Dezacord la Actul nr.1-563159, indicând că este neîntemeiat, însă la 03.09.2012, IFPS, a emis Decizia nr.293 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de SRL „Dansicons” prin care s-a dispus: micşorarea sumei TVA destinată trecerii în cont din perioada precedentă cu 108194 lei; aplicarea amenzii în sumă de 1000 lei conform art.260 alin.(3) CF şi 200 lei conform art.257 alin.(1) CF. La 24.09.2012, SRL „Dansicons” a înaintat cererea prealabilă nr.241-09/12 prin care a solicitat anularea Deciziei nr.293 din 03.09.2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale şi restituirea integrală a amenzii achitate prin ordinul de plată nr.1299 din 11.09.2012 în mărime de 50% din amenda stabilită în baza Deciziei nr.191 R din 17.09.2012 privind reducerea amenzii cu 50 %. La 19.09.2012, prin Decizia nr.284, IFPS a respins contestaţia înaintată de SRL „Dansicons”, fiind invocat faptul acceptării de către reprezentanţii acestei întreprinderi a concluziilor Actului nr.1-563159 din 15.08.2012 şi renunţarea la dreptul de a depune dezacord.

Reclamantul consideră această concluzie neîntemeiată. În condiţiile când procedura prealabilă nu a dat rezultate, reclamantul a atacat în contencios administrativ Decizia emisă de IFPS, nr.293 din 03.09.2012, motivând că este un act administrativ ilegal, deoarece este întemeiat pe un alt act administrativ a cărui acţiune a fost încetată prin încheierea instanţei judecătoreşti. Astfel, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr.293 din 03.09.2012 asupra cazului de încălcare fiscală şi obligarea IFPS să emită o decizie prin care să dispună efectuarea transferului de către SRL „Dansicons” a sumei de 108194 lei în contul TVA; obligarea IFPS să returneze în mărime integrală amenda achitată în baza ordinului de plată nr.1299 din 11.09.2012 în mărime de 50% din amenda stabilită prin Decizia nr.293 din 03.09.2012, în baza Deciziei nr.191 R din 17.09.2012 privind reducerea amenzii cu 50 %, aplicată faţă de SRL „Dansicons”, în total 1200 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23octombrie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, a fost admis apelul declarat de SRL „Dansicons”, casată hotărârea primei instanţe şi acţiunea a fost admisă. 2 La 23 aprilie 2014, IFPS a declarat recurs prin care a solicitat casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe din 23.10.2013. În motivarea recursului a invocat art. 432 alin.(2), lit.b) şi c) CPC şi anume că la examinarea acţiunii instanţa de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat normele de drept material.

Prin decizia completului Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 09 iulie 2014, recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a fost admis, decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014 a fost casată, hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 23 octombrie 2013 a fost menţinută. La 09 septembrie 2014, SRL „Libris - Prim" a depus o cerere de revizuire, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 09 iulie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de remitere a acţiuii spre rejudecare. În motivarea cererii de revizuire, revizuenta SRL „Libris - Prim" a invocat temeiul prevăzut la art. 449 lit. c) CPC – instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

Menţionează revizuienta SRL „Libris - Prim" că prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 23 octombrie 2013, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 iulie 2014, s-au lezat direct drepturile revizuientului, or prin adoptarea acestei hotărîri, SRL „Dansicons” a obţinut dreptul de a pretinde de la SRL „Libris-Prim” încasarea sumei de 108194 lei. Iar ca consecinţă SRL „Dansicons” a înaintat deja o cerere prealabilă către SRL „Libris-Prim” în vederea încasării sumei în mărime de 108194 lei. La data de 29 septembrie 2014, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a expediat pentru cunoştinţă în adresa SRL „Dansicons” şi în adresa Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cererea de revizuire depusă de către SRL „Libris-Prim”, cu informarea concomitentă a acestora despre necesitatea depunerii referinţei.

La data de 08 octombrie 2014, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor a depus referinţa la cererea de revizuire depusă de către SRL „Libris-Prim”, prin care au solicitat emiterea unei încheieri prin care cererea de revizuire să fie respinsă ca fiind inadmisibilă. Ulterior la 11 noiembrie 2014, SRL „Dansicons” a depus referinţa la cererea de revizuire depusă de către SRL „Libris-Prim”, solicitînd admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din data de 09 iulie 2014 şi cu remiterea cauzei la rejudecare. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele considerente.

3 În conformitate cu art. 451, alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate, urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în process. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că motivele expuse în prezenta cerere de revizuire, nu prezintă circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care ar constata că instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces şi care ar putea obţine anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile. Dezacordul revizuentei cu soluţiile primei instanţe, precum şi a instanţei de recurs, prin relatarea situaţiei în viziunea revizuentului, nu este motiv de revizuire prevăzut de art. 449 lit. c) CPC.

La fel, se remarcă că în cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului şi aceste temeiuri trebuie să fie obiective, reale şi legale. Însă, circumstanţele invocate de revizuent ca temei de revizuire, nu pot influenţa soluţia adoptată. Instanţa de revizuire reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante.

Unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către instanţele naţionale într-o manieră incompatibilă cu principiul securităţii juridice (cauza „Sfinx-Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012). Principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat (res judecata). Acest principiu insistă asupra faptului, că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărîri care este definitivă şi executorie, chiar în scopul reluării procesului de judecată şi o nouă soluţionare a cauzei.

Competenţa Curţii Supreme este de a corecta lacunele în drept şi omisiunile justiţiei, şi nici într-un caz de a efectua o reexaminare. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs în anulare, şi nici existenţa a două păreri asupra aceleiaşi probleme nu poate servi temei pentru 4 reexaminare. Ca excepţie de la acest principiu se face în cazul în care reexaminarea este necesară în temeiul circumstanţelor fundamentale şi obligatorii.

În susţinerea opiniei enunţate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Faţă de cele ce preced şi avînd în vedere că temeiurile invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 449 lit. c) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către SRL „Libris-Prim” ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Libris-Prim", împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 09 iulie 2014, în cauza civilă la acţiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Dansicons” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind contestarea actului administrativ. Încheiere nu este supusă nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală Svetlana Novac 5