2ra-3259/14 — Modificarea cuantumului pensiei de întreţinere stabilită de instanţa judecătorească

prima instanţă – L. Curca dosarul nr. 2ra-3259/14 instanţa de apel – L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Sofia Şafar în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Eşanu împotriva Sofiei Şafar cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreţinere stabilită de instanţa judecătorească împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Sofia Şafar, modificată hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 26 decembrie 2013, prin micşorarea cuantumului pensiei de întreţinere a copilului minor, în rest hotărârea a fost menţinură constată: La 14 noiembrie 2013, Andrei Eşanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Sofiei Şafar cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreţinere stabilită de instanţa judecătorească.

În motivarea acţiunii a indicat că prin ordonanţa nr. p/o - 210/2010, emisă de Judecătoria Cimişlia la 25 august 2010 el a fost obligat să-i plătesc Sofiei Şafar pensia pentru întreţinerea copilului minor Andreea Braghiţan, născută 21 februarie 2009, în mărime de 900 lei lunar până la majoratul copilului. Menţionează că prin hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 15 aprilie 2013 ordonanţa nominalizată a fost modificată, fiind mărit cuantumul pensiei de întreţinere, şi încasat de la el în beneficiul Sofiei Şafar pensia pentru întreţinerea fiicei Andreea, născută la 21 februarie 2009, în mărime de 1775 lei lunar, începând cu ziua intrării în vigoare a acestei hotărâri, până la majoratul copilului.

Consideră că hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 15 aprilie 2013 este pasibilă de a fi modificată, iar cuantumul pensiei de întreţinere a copilului micşorat, deoarece el nu este încadrat în câmpul muncii, nu are un venit constant din care motiv n-are posibilitatea să plătească pensia de întreţinere în sumă de 1775 lei lunar ce este exagerat de mare. Remarcă că în practica judiciară existentă pensia de întreţinere a unui copil se încasează reieşind din calculul ¼ din mărimea salariului mediu pe ţară şi mărimea unei astfel de pensii constituie aproximativ 800-900 lei lunar. Mai indică că din datele serviciului de statistică al Republicii Moldova minimul de existenţă pentru întreţinerea unui copil în vârstă de 1-6 ani în anul 2012 în mediul 1 rural constituia 1180,6 lei, adică fiecare din părinţi trebuia să-şi aducă aportul pentru întreţinerea copilului cu ½ din această sumă, care constituie 590,3 lei.

Consideră că în anul 2013 această sumă nu s-a majorat cu mult şi nu depăşeşte suma de 600-700 lei lunar. Relatează că este căsătorit cu Victoria Eşanu şi au un copil minor Daniel, născut la 29 martie 2012, care de asemenea este întreţinut de dânsul, iar instanţa de judecată în hotărârea din 15 aprilie 2013 n-a ţinut cont de acest fapt. Îşi întemeiază acţiunea în baza art. 5, 7, 38, 166, 167 CPC, art. 74, 75, 76, 97, 98, 99, 110 Codul familiei. Solicită modificarea cuantumului pensiei de întreţinere încasată de la el în beneficiul Sofiei Şafar în mărime de 1775 lei, pentru întreţinerea fiicei Andreea, născută la 21 februarie 2009, prin micşorare până la 700 lei lunar, cu începere de la 08 noiembrie 2013 până la majoratul copilului.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 26 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă, modificat cuantumul pensiei alimentare încasate de la Andrei Eşanu, stabilit în temeiul ordonanţei Judecătoriei Cimişlia din 25 august 2010 şi încasată de la Andrei Eşanu în folosul Sofiei Şafar pensie alimentară la întreţinerea fiicei Andreea Braghiţan, născută la 21 februarie 2009 în mărime de 900 lei lunar, începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri şi până la atingerea majoratului de către copil. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014 a fost admis apelul declarat de Sofia Şafar, modificată hotărârea primei instanţe, prin care a fost micşorată suma pensiei de întreţinere a copilului minor încasată din contul lui Andrei Eşanu în beneficiul Sofiei Şafar, până la suma de 1000 lei lunar, în rest hotărârea a fost menţinută.

La 13 august 2014 Sofia Şafar a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile instanţelor ierarhic inferioare, considerându-le ilegale, deoarece au fost emise cu încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Afirmă că încălcarea a fost caracterizată prin faptul interpretării eronate a legii şi încălcarea normei de drept procedural, atunci când pricina a fost judecată de un judecător, care nu avea dreptul să participe la judecarea ei. Susţine că instanţa de apel la argumentarea calculelor de micşorare a cuantumului de încasare a pensiei alimentare până la 1000 lei lunar, a invocat precum că minimul de existenţă a unui copil minor de la 1-6 ani pentru anul 2012 era de 1256,2 lei.

Consideră că faptul relatat nu corespunde realităţii, ori conform raportului Biroului Naţional de Statistică RM din 21 iunie 2012 minimul de existenţă pentru trimestrul I a anului 2012 pentru un copil în medie constituie 1384,6 lei, iar suma de 1256,2 lei conform aceluiaşi raport, constituie minim de existenţă pentru pensionari. Menţionează că instanţa de apel a trecut cu vederea argumentele invocate în apel referitor la încălcarea admisă de judecătorul Judecătoriei Cimişlia L. Curca, care începând cu anul 2009 a emis mai multe hotărâri legate de încasarea, apoi micşorarea şi (sau) mărirea cuantumului pensiei alimentare solicitată fie într-un caz de Sofia Şafar sau în alt caz de Andrei Eşanu.

Indică că la pronunţarea hotărârilor, care au tentă de a fi diametrul opuse au fost folosite aceleaşi, argumente şi fapte. 2 Remarcă că art. 49 CPC stabileşte inadmisibilitatea participării repetate a judecătorului la judecarea aceleiaşi pricini. Susţine că nu a fost apreciat critic de către instanţa de apel şi modalitatea de contestare a hotărârii precedente dintre aceleaşi părţi referitor la mărimea cuantumului pensiei alimentare, unde Andrei Eşanu a atacat-o cu apel, care a fost respins ca inadmisibil, din motivul înaintării lui peste termen, ca ulterior să se adreseze cu cerere separată de micşorare a cuantumului pensiei în prima instanţă, unde acelaşi judecător cu acelaşi argumente care anterior au servit ca motiv de mărire a cuantumului, să decidă la cererea persoanei opuse, micşorarea cuantumului.

Consideră că la caz a fost încălcat principiului de bază a jurisprudenţei naţionale şi internaţionale, care stipulează inadmisibilitatea afectării, modificării soluţiei ulterioare a cazului judecat. Afirmă că instanţa de apel corect a indicat şi reţinut că drept temei pentru modificarea sumei în mărime de 1775 lei din contul lui Andrei Eşanu pentru Sofia Şafar, a constituit faptul că primul nu este angajat în câmpul muncii, nu are venit stabil, este căsătorit, din căsătorie are la întreţinere un copil minor. Însă reieşind din actele menţionate, pensia alimentară încasată de instanţa de fond în mărime de 900 lei din contul intimatului în beneficiul apelantei s-a efectuat în baza afirmaţiilor intimatului, reţinând că la materialele cauzei lipsesc careva probe pertinente şi concludente ce ar demonstra faptul că, intimatul Andrei Eşanu este în imposibilitate de a achita pensia alimentară în mărime de 1775 lei.

Precum şi că reieşind din materialele cauzei de către instanţa de fond incorect a fost micşorată suma pensiei alimentare de întreţinere a copilului minor de la 1775 lei până la 900 lei, deoarece venitul lunar a intimatului nu a fost probat. Invocă că în final soluţia Curţii de Apel Chişinău total contravine părţii descriptive de argumentare a deciziei recurate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Sofia Şafar nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. De altfel, nici argumentul recurentei precum că pricina a fost judecată de un judecător, care nu avea dreptul să participe la judecarea ei, invocând art. 49 CPC, nu poate fi reţinut. Or, art. 49 CPC instituie circumstanţele inadmisibilităţii participării repetate a judecătorului la judecarea aceleiaşi pricini, iar în speţă vreuna din aceste circumstanţe nu s-au constatat.

Astfel fiind, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Sofia Şafar, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Sofia Şafar ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Sofia Şafar se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4