2ri-168/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă I. Muruianu dosarul nr.2ri-168/14 DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinînd recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Anelistra”, în pricina civilă la cererea de validare a popririi depusă de administratorul insolvabilităţii Întreprinderea Individuală „A. Istrati”, Marcu Griţcu, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 iulie 2014, prin care cererea de validare a popririi a fost admisă, c o n s t a t ă: La 15 iulie 2014, administratorul insolvabilităţii debitorului ÎI „A.

Istrati”, Marcu Griţcu a depus în instanţa de insolvabilitate cerere de validare a popririi prin încasarea de la terţul poprit SRL „Anelistra” a datoriei în sumă de 120030 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în temeiul art. 126 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele lui şi creanţa cu termen ori sub condiţie.

În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decît după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei, precum şi a alin. (9) al aceluiaşi articol dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, în cel mult o lună de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, poate sesiza instanţa de insolvabilitate în vederea validării popririi, solicită validarea popririi ÎI „A.Istrati” faţă de SRL „Anelistra” (IDNO 1012606003003, cu sediul în s. Susleni, r-nul Orhei) în valoare de 120 030 lei. Drept argumente privind corespunderea criteriilor legale a cereri a indicat că la data de 02 iunie 2014 în privinţa ÎI „A.

Istrati” a fost dispusă intentarea procedurii de insolvabilitate. Atît în cadrul şedinţei de examinare, cît şi din materialele dosarului SRL „Inter Trade Investment Company” împotriva GŢ „Istrati Elizaveta” şi ÎI „A. Istrati”, care se examinează de către Judecătoria Orhei a constatat că debitorul recunoaşte pretenţiile reclamantului (ITIC). Mai mult ca atît, anterior, în calitate de fidejusor al GŢ „Istrati Elizaveta”, acesta a achitat (în formă de porumb) echivalentul sumei de 230843,62 lei, ce constituie o parte a creanţei de bază. Susţine că acest indiciu permite să fie constată necesitatea aplicării art. 1163, alin.(1) Codului civil, care prevede că fidejusorul care a executat obligaţia principală are drept de regres contra debitorului în mărimea sumelor pe care le-a 1 plătit, inclusiv datoria principală, dobînda aferentă, precum şi toate cheltuielile pe care le-a suportat în legătură cu fidejusiunea.

Menţionează că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2014 a fost dispusă intentarea procedurii simplificate a falimentului faţă de GŢ „Istrati Elizaveta” şi este de menţionat că lichidator al acesteia a fost desemnat el personal, însă, aşa cum nici debitorul în cadrul procesului de insolvabilitate a ÎI „A. Istrati”, aşa şi conducătorul GŢ „Istrati Elizaveta” nu au binevoit să prezinte actele contabile ale întreprinderilor pe care le conduc. Relevă că din acest considerent a fost nevoit din surse indirecte să constate că GŢ „Istrati Elizaveta” în temeiul contractului de împrumut din 02 octombrie 2013 a transferat către SRL „Anelistra” suma de 120030 lei, iar dovada de care dispune este informaţia oferită de instituţia financiară ce deserveşte conturile bancare ale gospodăriei ţărăneşti.

Totodată a constatat în temeiul art. 45 alin. (1) al Legii insolvabilităţii că creanţele neajunse la scadenţă se consideră scadente din momentul intentării procesului de insolvabilitate şi acest fapt îi permite să afirme că atît prin prisma prezentului proces, cît şi cel desfăşurat în privinţa GŢ „Istrati Elizaveta”, creanţa „Anelistra” SRL a devenit scadentă. Menţionează că aceasta creanţă poate fi poprită conform art. 126 Legea insolvabilităţii, motiv pentru care la 01 iulie 2014 a expediat o somaţie SRL „Anelistra”, pe care a recepţionat-o la 04 iulie 2014 şi în termenul oferit pentru achitarea valorii creanţei poprite de 5 zile, acest agent economic nu a achitat suma în privinţa cărei a fost somată, motiv pentru care susţine că din 09 iulie 2014, aşa cum creanţa nu a fost achitată la contul indicat, aceasta este scadentă, în întîrziere, iar poprirea efectuată pasibilă de validare.

Prin urmare, cere administratorul insolvabilităţii ÎI „A. Istrati” Marcu Griţcu validarea popririi ÎI „A.Istrati” faţă de SRL „Anelistra” în valoare de 120030 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 iulie 2014 a fost admisă cererea lui Marcu Griţcu – administratorul insolvabilităţii ÎI „A.Istrati” privind validarea popririi prin încasarea de la terţul poprit SRL „Anelistra” a datoriei şi a fost validată poprirea ÎI „A. Istrati” faţă de terţul poprit SRL „Anelistra” în sumă de 120030 lei. A fost încasat în contul masei debitoare a ÎI „A. Istrati” de la terţul poprit SRL „Anelistra” suma de 120030 lei cu titlu de datorie. A fost încasat de la terţul poprit SRL „Anelistra” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 3600,09 lei.

La 22 septembrie 2014, Societatea cu răspundere limitată „Anelistra” a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 iulie 2014, cererea fiind depusă iniţial la Curtea de Apel Chişinău. Recursul declarat a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiţie la 20 octombrie 2014. Prin cererea de recurs înaintată, recurentul a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărîrii instanţei de insolvabilitate cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de validare a popririi depusă de administratorul insolvabilităţii ÎI „A. Istrati” Marcu Griţcu să fie respinsă ca neîntemeiată. Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

2 Colegiul constată că recurentul a făcut cunoştinţă cu hotărîrea Curţii de Apel la 08 septembrie 2014, prin urmare recursul declarat la 22 septembrie 2014 este depus în termen. Recurentul SRL „Anelistra” în motivarea recursului a indicat că instanţa de judecată la adoptarea hotărârii contestate a aplicat eronat normele de drept material şi încălcat normele de drept procedural. Instanţa a comis încălcări care au dus la soluţionarea greşită a pricinii, iar aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, fiind admise erori ce au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. A mai indicat că la emiterea hotărîrii din 28 iulie 2014 instanţa de insolvabilitate a încălcat principiul nemijlocirii şi oralităţii în dezbaterile judiciare, fapte exprimate prin referirea în hotărâre la acte necercetate în şedinţă şi neascultarea a explicaţiilor terţului poprit.

Instanţa de insolvabilitate a aplicat o lege care nu trebuia aplicată în raporturile prezentate. Aşa, reiterez că faptele au fost prezentate greşit instanţei de judecată, care a fost dusă în eroare de administratorul insolvabilităţii Marcu Griţcu. De fapt, ÎI „A. Istrati” nu a fost parte a contractului de fidejusiune nr. 016 din 16 septembrie 2013, contractul fiind încheiat între SRL „ITIC”, GŢ „Istrati Elisaveta” şi persoana fizică Aureliu Istrati. Deci, raportului juridic descris nu poate fi obiect de examinare în procedura de insolvabilitate în privinţa ÎI „A.Istrati”, iar art. 126 din Legea insolvabilităţii nu trebuia aplicat în acest sens. Instanţa a soluţionat problema drepturilor d-lui Aureliu Istrati fără al implica în proces.

Potrivit contractului de fidejusiune nr. 016 din 16 septembrie 2013 Aureliu Istrati ca persoană fizică a garantat executarea obligaţiilor ce rezultă în contractul de împrumut nr. 014 din 10 septembrie 2013 dintre SRL „ITIC” şi GŢ „Istrati Elisaveta”. Instanţa de insolvabilitate, examinând raporturile juridice apărute în baza contractelor de împrumut nr. 014 din 10 septembrie 2013 încheiat între SRL „ITIC” şi GŢ „Istrati Elisaveta” şi de fidejusiune nr. 16 din 16 septembrie 2013 între SRL „ITIC”, GŢ „Istrati Elisaveta” şi persoana fizică Aureliu Istrati era obligată să-1 atragă în proces şi pe Aureliu Istrati. Instanţa de insolvabilitate a respins ilegal cererea de amânare a procesului de la terţul poprit SRL „Anelistra” şi a examinat cauza fără a asculta poziţia acesteia.

Aşa, până la examinarea cauzei reprezentantul SRL „Anelistra” a înaintat în instanţă o cerere de amânare a şedinţei de judecată pe motiv că era bolnav şi nu putea să participe la judecată. Instanţa, fără a acorda posibilitate terţului poprit să se expună asupra pretenţiilor formulate şi fără a asigura drepturile acestui participant la proces a respins cererea şi a soluţionat cererea în lipsa SRL „Anelistra”. Deci, prin neexaminarea nemijlocită a tuturor probelor şi prin neascultarea poziţiei tuturor persoanelor interesate, instanţa de judecată a soluţionat cauza într- un mod neobiectiv şi cu încălcarea dreptului GŢ „Istrati Elizaveta”, ale d-lui Istrati Aureliu şi ale terţului poprit SRL „Anelistra” la un proces echitabil.

3 În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. La 22 octombrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului administratorului insolvabilităţii ÎI „A.Istrati”, Marcu Griţcu cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Analizînd legalitatea actului de dispoziţie atacat, prin prisma argumentelor invocate de participanţii la proces şi a materialelor din dosar, Colegiul consideră că acesta este depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Pe parcursul examinării cauzei s-a constatat că la 16 septembrie 2013, între SRL „Inter Trade Investment Company”, GŢ „Istrati Elisaveta” şi ÎI „A. Istrati” a fost semnat un contract de fidejusiune cu nr. 016 la contractul de împrumut nr. 014 din 10 septembrie 2013, în temeiului căruia ÎI „A. Istrati” s-a obligat să garanteze obligaţia de rambursare a împrumutului în sumă de 4 000 000 lei MDL. Conform facturilor seria JJ nr. 1922515, 1922516, 1922517 ÎI „A. Istrati” a transmis în contul datoriei către SRL „Inter Trade Investment Company" porumb în valoare de 230843,62 lei. La 02 octombrie 2013 GŢ „Istratu Elisaveta” a transferat către SRL „Anelistra” suma de 120030 lei cu titlu de împrumut. Totodată, faţă de GŢ „Istrati Elisaveta” la 20 iunie 2014 a fost intentată procedura falimentului simplificat, astfel, creanţa faţă de SRL „Anelistra” SRL cel târziu la această dată a devenit scadentă conform art. 45 alin.(l) Legea insolvabilităţii.

Mai mult ca atît, la 01 iulie 2014 administratorul insolvabilităţii a transmis o somaţie către SRL „Anelistra” pe care a recepţionată la 04 iulie 2014 prin care i-a oferit termen de 5 zile pentru achitarea valorii creanţei poprite, iar aceasta nu a executat obligaţiile asumate. În aceste circumstanţe, la 15 iulie 2014, administratorul insolvabilităţii ÎI „A.Istrati” Marcu Griţcu a depus cerere de validare a popririi referitor la SRL „”Anelistra” în mărime de 120030 lei. Prima instanţă, prin hotărîrea din 28 iulie 2014 a admis cererea de validare a popririi referitor la SRL „Anelistra” înaintată de către administratorul insolvabilităţii ÎI „A.Istrati” Marcu Griţcu. Judecînd recursul declarat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de insolvabilitate a emis hotărîrea cu aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural.

Conform art. 126 alin. (1), (2), (3), (5) şi (11) Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, sînt supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sînt datorate debitorului ori sînt deţinute în numele său de un terţ sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi poprite bunurile 4 mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele lui şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decît după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.

Poprirea se înfiinţează prin somaţie a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi se comunică terţului menţionat la alin.(1) împreună cu o copie certificată de pe hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului. Prin somaţie se va pune în vedere terţului, care devine, potrivit alin.(1), terţ poprit, interdicţia de a plăti fără acordul administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sumele de bani sau de a transmite bunurile mobile pe care le datorează debitorului ori pe care i le va datora, declarîndu-le indisponibilizate. De la data comunicării somaţiei de înfiinţare a popririi şi pînă la achitarea integrală a obligaţiilor, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate.

Orice operaţiune efectuată cu aceste sume sau bunuri după data comunicării somaţiei de înfiinţare a popririi este nulă. Cînd se popresc sume cu scadenţe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadenţă, ci şi asupra celor exigibile în viitor. Indisponibilizarea se întinde şi asupra fructelor civile ale creanţei poprite, şi asupra oricăror alte accesorii născute chiar după înfiinţarea popririi. În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor – de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat să plătească direct pe conturile de acumulare indicate de administratorul insolvabilităţii/lichidator ori să consemneze suma de bani, dacă creanţa poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada către administratorul insolvabilităţii/lichidator pentru a fi preluate.

Dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa de insolvabilitate va adopta o hotărîre de validare a popririi, prin care va încasa de la terţul poprit suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va decide desfiinţarea popririi. Poprirea înfiinţată asupra unei creanţe cu termen sau sub condiţie poate fi validată, dar hotărîrea nu poate fi executată decît după ajungerea creanţei la termen sau la data îndeplinirii condiţiei, după caz. Dacă sumele sînt datorate periodic, poprirea se validează atît pentru sumele ajunse la scadenţă, cît şi pentru cele care vor fi scadente, în ultimul caz validarea producîndu-şi efectele numai la data cînd sumele devin scadente.

Astfel din actele pricinii rezultă că terţul poprit a fost somat în condiţiile art. 126 alin. (2-5) din Legea insolvabilităţii şi prin urmare neexecutarea obligaţiei de către acesta este lipsită de orice temei. De asemenea. instanţa de insolvabilitate corect a stabilit că terţul poprit datorează suma de 120030 lei cu titlu de împrumut GŢ „Istrati Elisaveta” care este debitorul debitorului ÎI „A. Istrati” şi că datoria terţului este certă, exigibilă fiind scadentă şi confirmată prin probele anexate la cerere. Conform art. 512 Codul civil în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii şi debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face, iar obligaţia poate fi pură şi simplă sau afectată de modalităţi.

5 Totodată, în temeiul art. 599 Codul civil creditorul ÎI „A. Istrati” este în drept să ceară în numele debitorului său GŢ „Istrati Elosaveta”, să exercite drepturile şi acţiunile acestuia în cazul în care debitorul, în dauna creditorului, refuză sau omite să le exercite, întrucît creanţa acestuia fată GŢ „Istrati Elisaveta” este lichidă şi exigibilă la momentul examinării prezentei acţiuni. În acest sens se mai reţin şi prevederile art. 602 Codul civil care prevede că în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-1 despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.

Repararea prejudiciului cauzat prin întîrziere sau prin o altă executare necorespunzătoare a obligaţiei nu-1 eliberează pe debitor de executarea obligaţiei în natură, cu excepţia cazurilor cînd, datorită unor circumstanţe obiective, creditorul pierde interesul pentru executare. Instanţa de recurs mai reţine şi faptul că fiind somat terţul poprit, nu a înţeles să invoce, în opoziţie, motive şi argumente, pe care ar fi putut să le comunice creditorului său referitor la temeinicia creanţei în mărimea indicată în cererea de validare a popririi. Prin urmare, Colegiul menţionează că circumstanţele pricinii denotă faptul că cererea administratorul insolvabilităţii debitorului ÎI „A. Istrati”, Marcu Griţcu conţine argumente bazate pe înscrisuri şi alte probe privind validarea popririi şi încasarea sumei.

Astfel, Colegiul consideră că prima instanţă corect a ajuns la concluzia de a admite cererea administratorul insolvabilităţii debitorului ÎI „A. Istrati”, Marcu Griţcu privind validarea popririi şi încasarea sumei în mărime de 120030 lei, cu titlu de datorie de la terţul poprit SRL „Anelistra” în contul masei debitoare a ÎI „A.Istrati”. Potrivit art. 100 alin. (3) CPC, în cazul amînării judecării cauzei, nu este necesară citarea participanţilor la proces prezenţi la şedinţă. Participanţii la proces care au fost citaţi şi nu au participat la şedinţa de judecată la care a fost amînată judecarea cauzei vor putea invoca lipsa citării ulterioare numai în cazul în care vor demonstra că au fost în imposibilitatea de a cunoaşte data judecării cauzei.

Potrivit art. 56 alin. (3) CPC, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. La caz, nu pot fi reţinute şi se resping argumentele recurentului cu referire la faptul că cererea privind validarea popririi a fost examinată în lipsa lui şi că pentru neîntemeiat instanţa de judecată i-a respins cererea de amînare examinînd pricina fără a acorda posibilitate terţului poprit să se expună asupra pretenţiilor formulate.

Or, materialele dosarului denotă cu certitudine că recurentul a cunoscut despre locul, data şi ora şedinţei, fapt confirmat prin telegrama privind amînarea şedinţei de judecată, iar faptul că reprezentantul acestuia se afla în concediu medical nu poate constitui temei amînare a şedinţei de judecată, ultimul nu a fost lipsit de posibilitatea de a-şi angaja un alt reprezentant. 6 În circumstanţele stabilite şi în raport cu prevederile legale menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră corectă soluţia primei instanţe privind validarea popririi şi încasarea sumei în mărime de 120030 lei, cu titlu de datorie de la terţul poprit SRL „Anelistra” în masa debitoare a ÎI „A.Istrati” în procedură de insolvabilitate.

Argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs, fiind apreciate în coroborare cu probele administrate, nu pot servi temei pentru admiterea recursului în sensul declarat. Art. 6 al Convenţiei garantează participanţilor dreptul la un proces echitabil. Dreptul instituit de art. 6 al Convenţiei este un drept de ordin procesual, ce presupune apărarea tuturor drepturilor personale şi patrimoniale ale unui subiect de drept, în cadrul procedurilor interne şi care urmează a fi realizate cu respectarea imperativă a unor garanţii, ce trebuie să se înscrie în coordonatele unui proces echitabil, în sensul Convenţiei. Curtea a statuat că textul art. 6 al Convenţiei obligă instanţele să-şi argumenteze deciziile luate.

Această obligaţie nu poate fi înţeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părţilor procesului. Obligaţia de motivare a deciziilor variază în funcţie de natura acestora. „O instanţă nu este obligată să dea un răspuns detaliat la fiecare argument înaintat de justiţiabil.

Totuşi, dacă o observaţie era esenţială pentru soluţionarea cauzei (în situaţia în care ar fi fost acceptată de către tribunal) şi a fost prezentată de părţi întru susţinerea poziţiei lor, atunci tribunalul trebuia să o trateze în mod distinct în hotărîrea judecătorească" (Hiro Bălani vs Spania nr. 1021/2001 din 28 martie 2003). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea instanţei de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Anelistra”. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 iulie 2014, în pricina civilă la cererea de validare a popririi depusă de administratorul insolvabilităţii Întreprinderea Individuală „A. Istrati”, Marcu Griţcu. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Corolevschi 7