3ra-1404/14 — Contestarea actelor administrative

prima instanță: S. Dimitriu dosarul nr. 3ra-1404/14 instanța de apel: L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRO „Melicont CZ”, reprezentat de avocatul Elena Organ, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRO „Melicont CZ”, împotriva Biroului Vamal Chișinău, intervenient accesoriu SRL „Vitrans Grup” cu privire la anularea regimului vamal de admitere temporară şi a autorizaţiilor, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către SRO „Melicont CZ” și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 25 februarie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 06 noiembrie 2012, SRO „Melicont CZ” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la anularea regimului vamal de admitere temporară şi a autorizaţiilor. În motivarea acţiunii a indicat, că în baza contractelor de activitate comună nr. 0311/2008 din 03 noiembrie 2008 şi nr. 0285/2009 din 28 mai 2009, încheiate între societate și SRL „Vintrans Grup”, întreprinderea a transmis în folosință ultimei mijloacele de transport menționate în aceste contracte. Susține că Biroul Vamal Chișinău a admis solicitarea SRL „Vintrans Grup”, fiind introduse camioanele în Republica Moldova sub regimul vamal de admitere temporară, iar camioanele menţionate în contractele de activitate comună aparțin cu drept de proprietate companiei Volvo Financial Services CZ.

Menționează că SRL „Vintrans Grup” nu și-a onorat obligațiile contractuale, astfel, societatea a fost pusă în imposibilitatea de a achita plățile de leasing conform contractului încheiat cu Volvo Financial Services, care la rândul său având calitatea de proprietar al camioanelor a solicitat restituirea bunurilor. Invocă că în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, întreprinderea la 03 septembrie 2012, s-a adresat către Biroul Vamal Chișinău cu cererea prealabilă, solicitând anularea regimului vamal temporar a autocamioanelor menționate, însă, solicitarea a rămas fără satisfacere. Solicită obligarea Biroului Vamal Chișinău de a anula regimul vamal de admitere temporară asupra unităților de transport admise în Republica Moldova în baza contractelor de activitate comună nr. 0311/2008 din 03 noiembrie 2008 şi nr. 0285/2009 din 28 mai 2009, încheiate între SRO „Melicont CZ” şi SC „Vintrans Grup” SRL şi compensarea celuielilor de judecată.

În cadrul dezbaterilor judiciare SRL „Vintrans Grup” a depus o cerere prin care a solicitat atragerea sa în proces în calitate de intervenient principal. Totodată, SRL „Vintrans Grup” a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva SRO „Melikont CZ”, intervenient accesoriu Biroul Vamal Chişinău, prin care a solicitat obligarea companiei SRO „Melikont CZ”, Cehia şi reprezentanţii acesteia să nu-i creeze obstacole în posesia şi folosinţa autocamioanelor ce se află la balanţa SRL „Vintrans Grup” în baza contractelor de leasing financiar încheiate între SRO „Melikont CZ” şi SRL „Vintrans Grup”. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2012, SRL „Vitrans Grup” a fost atras în calitate de intervenient accesoriu.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 decembrie 2012, a fost respinsă cererea SRL „Vintrans Grup” cu privire la examinarea acţiunii sale concomitent cu acţiunea iniţială a reclamantului. Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 26 decembrie 2012, acțiunea a fost admisă, fiind obligat Biroul Vamal Chișinău să anuleze regimul vamal de admitere temporară asupra unităților de transport admise în Republica Moldova în baza contractelor de activitate comună nr. 0311-2008 din 03 noiembrie 2008 şi nr. 0285-2009 din 28 mai 2009 încheiate între SRO „Melicont CZ” și SRL „Vitrans Grup”.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 aprilie 2013, afost respins recursul declarat de SRL „Vintrans Grup” şi menţinute încheierile Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 şi 26 decembrie 2012. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 iunie 2013, au fost admise recursurile declarate de către SRL „Vitrans Grup” şi Biroul Vamal Chișinău, casată integral hotărârea instanței de apel şi restituită pricina civilă spre rejudecare în fond la Judecătoria Botanica, mun. Chișinău. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 25 februarie 2014, acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRO „Melicont CZ” și menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei instanțele judecătoreşti au invocat prevederile art. 923 alin.(1), (2) din Cod civil şi art. 67 alin.(1), (2), art. 69 alin.(1) din Cod vamal, care reglementează aspecte ce ţin de termenul de aflare a mărfurilor și mijloacelor de transport sub regimul vamal de admitere temporară și contractul de leasing, care indică că organele vamale stabilesc termenul în care mărfurile și mijloacele de transport de import trebuie să fie reexpediate ori să li se atribuie o altă destinația aprobată de vamă. Acest termen nu poate depăși 3 ani de la data plasării mărfurilor și mijloacelor de transport sub regimul de admitere temporară. În împrejurări excepționale, Serviciul Vamal, la cererea argumentată a solicitantului, poate să prelungească termenul specificat la alin.(1) pentru a permite utilizarea autorizată a mărfurilor și mijloacelor de transport.

Cu referire la prevederile enunțate și în coraport cu materialele pricinii instanțele au reținut că în materialele dosarului nu se regăsește autorizația eliberată în baza contractului nr. 0285/2009 din 28 mai 2009, motiv din care instanțele nu s-a putut expune în privință legalității acesteia, mai mult ca atât, în cadrul examinării cauzei nu a fost posibil de stabilit dacă bunurile transmise în temeiul acestui contract au fost plaste sub regim vamal temporar și dacă o astfel de autorizație a fost eliberată, or, Biroul Vamala Chișinău, neagă acest fapt. La 09 septembrie 2014, SRO „Melincont CZ”, reprezentată de avocatul Elena Organ, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei a menționat fapte care se contrazic cu probele anexate la materialele pricinii, deoarece, prin scrisoarea parvenită în adresa SRO „Melincont CZ” şi Biroul Vamal Chișinău din 03 octombrie 2012, nr. 28/11- 11840, ultimei i-a fost date indicații să încheie regimurile vamale de admitere temporară, iar societatea era posesor legal al unității de transport introduse pe teritoriul Republicii Moldova, fapt confirmat prin pașapoartele tehnice a autovehiculelor, care au fost anexate la materialele pricinii, inclusiv şi prin informația de la Registrul de Stat al transporturilor.

Menționează că instanțele inferioare la emiterea deciziei eronat au concluzionat precum că acțiunea înaintată de către societate este neîntemeiată, prima instanță invocând în acest sens că lipsește obiectul acţiunii, iar instanța de apel a indicat lipsa de admitere temporară pentru unitățile de transport introduse pe teritoriul Republicii Moldova în baza contractului din 28 mai 2009, deoarece, conform prevederilor art. 3 al Legii contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contencios administrativ pot fi atât actele administrative cu caracter normativ sau personal emise de un organ administrativ cât şi nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut.

La fel, invocă că societatea având calitatea de proprietar al autocamioanelor a solicitat de la organul vamal anularea regimului vamal de admitere temporară pe teritoriul Republicii Moldova a unităților de transport admise în baza contractelor de activitate comună nr. 0311/2008 din 03 noiembrie 2008 şi nr. 0285/2009 din 28 mai 2009, care au fost încheiate între societate și SRL „Vitrans Grup”, iar originalele acestor contracte au fost prezentate de către întreprindere instanței de judecată.

Susține că la solicitarea societății ca Biroul Vamala Chișinău să prezinte împreună cu SRL „Vitrans Grup” contractul de leasing în original, în baza cărora au fost eliberate autorizațiile de admitere temporară, atât pârâtul cât și intervenientul accesoriu au prezentat niște acte diferite şi false, prima pagină a căror cu certitudine a fost modificată, deoarece, acestea nu corespund originalelor contractelor, fapt ce se atestă şi prin parafele aplicate pe prima pagină din contractele menționate.

Consideră că în cauză este evident că Biroul Vamal Chișinău, conform copiilor autorizațiilor de admitere temporară prezentate, a eliberat în baza contractului din 0311/2008 din 03 noiembrie 2008 autorizația din 06 noiembrie 2008, în baza cererii nr. 17044 din 03 noiembrie 2008, pe un termen de 5 ani, iar în baza contractului nr. 159/2008 din 15 septembrie 2008, autorizația din 19 septembrie 2008, în baza cererii nr. 14018 18 septembrie 2008, pe un termen de cinci ani, însă, la solicitarea societății și a instanței de judecată, ultimul nu a putut prezenta instanței autorizația eliberată în baza contractului nr. 0285/2009 din 28 mai 2009, precum și actele în bază cărora s-a eliberat această autorizație.

De asemenea, invocă că toate camioanele și remorcile, care au fost recepționate de către SRL „Vintrans Grup” în baza autorizației din 09 septembrie 2008, au fost transmise societății în baza actului de predare primire din 05 aprilie 2011, care, ulterior, au fost scoase de pe teritoriul Republicii Moldova, iar Biroul Vamal Chișinău urma să anuleze autorizația de admitere temporară a acestor unități de transport.

Afirmă că în baza contractului de activitate comună nr. 0311/2008 din 03 noiembrie 2008, pentru care a fost eliberată autorizația din 06 noiembrie 2008 în baza cererii nr. 17044 din 03 noiembrie 2008, „Vintrans Grup” SRL a restituit societății un camion Volvo FH şi toate remorcile SCHMITY SKO, iar conform acțiunilor executorului judecătoresc din Republica Cehă, autocamionul Volvo (PZ 0950) nr. de înmatriculare 5065, la 06 martie 2012, a fost arestat și transmis proprietarului de leasing împreună cu o remorcă Grapar TL 6S, astfel, pe teritoriul Republicii Moldova au mai rămas trei camioane VOLVO (PZ 0899, 0900 şi 0951) şi o remorcă Grapar 0951 PZ), însă prin încheierea Judecătoriei Botanica din 05 iunie 2012, ca o măsură de asigurare s- a dispus transmiterea la păstrare proprietarului a acestor unități de transport.

Menţionează că două camioane Volvo în urma anunțării lor în căutare au fost găsite și sechestrate de executorul judecătoresc, iar un camion cu remorcă se află la SRL „Vintrans Grup”, însă, ultima refuză să-l prezinte executorului judecătoresc, acesta fiind anunțat în căutare. Susţine că contrar prevederilor art. 67 alin (3) al Codului Vamal, la eliberarea autorizațiilor, Biroul Vamal nu a verificat originalele contractelor care stabilesc raportul juridic între societatea şi SRL „Vintrans-Grup”, fapt care a adus la falsificarea din partea solicitantului a actelor prezentate și eliberării unei autorizații ilegale.

De asemenea, invocă că pentru ca regimul vamal de admitere temporară să fie unul legal, legislatorul a stabilit existenta contractelor de leasing, însă, la caz, între părți nu au fost încheiate astfel de contracte, iar prin originalele contractelor, care au fost prezentate instanței, reiese că au fost încheiate contracte de activitate comună și anume colaborare.

Subsidiar, consideră că afirmațiile Biroului Vamal Chișinău precum că în privința lui Mihail Detiuc este pornit un dosar penal unde obiect al infracțiunii sunt unitățile de transport este unul formal, deoarece, în Republica Moldova în conformitate cu Constituția RM funcționează prezumția nevinovăției, astfel, nici o persoană nu poate fi recunoscută vinovată până când nu există o hotărârea judecătorească în această privință, mai mult ca atât, societatea a prezentat în cadrul ședinței de judecată ordonanța de clasare a dosarului penal pornit, însă nici aceasta nu a adus la anularea regimului vamal al unităților de transport aflate în folosința întreprinderii. La 29 septembrie 2014 Biroul Vamal Chişinău a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil.

La 29 octombrie 2014 administratorul SRL „Vintrans-Grup” la fel a depus referinţa la recursul declarat de către SRO „Melicont CZ”, în care a invocat netemeinicia acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind neîntemeiat cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe pe care le consideră legale şi întemeiate. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRO „Melicont CZ” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRO „Melicont CZ”, reprezentat de avocatul Elena Organ, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRO „Melicont CZ”, reprezentat de avocatul Elena Organ, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat SRO „Melicont CZ”, reprezentat de avocatul Elena Organ, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către SRO „Melicont CZ”, reprezentat de avocatul Elena Organ, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva