2ra-2987/14 — Desfacerea căsătoriei şi încasarea pensiei alimentare

prima instanţă: D. Fujenco dosarul nr. 2ra-2987/14 Instanţa de apel: G. Eni N. Bondarenco, V. Movilă ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mahin Alexandr, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mahin Mariana împotriva lui Mahin Alexandr cu privire la desfacerea căsătoriei şi încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 19 iunie 2014 c o n s t a t ă La data de 15 ianuarie 2014 Mahin Mariana a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mahin Alexandr cu privire la desfacerea căsătoriei şi încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor.

1 În motivarea acţiunii Mahin Mariana a menţionat că la 06 noiembrie 1993 a înregistrat căsătoria cu Mahin Alexandr şi au doi copii comuni -Mahin Alexandr, anul naşterii 17 ianuarie 1996 şi Mahin Cristina, anul naşterii 25 noiembrie 1999. Mahin Mariana menţionează, că din anul 2000 familia s-a destrămat, copii au rămas la educaţia şi întreţinerea ei, iar Mahin Alexandr nu acordă ajutor material pentru întreţinerea copiilor. Mahin Mariana solicită desfacerea căsătoriei şi încasarea de la pîrît a pensiei pentru întreţinerea copilului minor Mahin Cristina, în suma de 1000 lei lunar.

Prin Hotărîrea Judecătoriei Cahul din 17 martie 2014 acţiunea s-a admis parţial, căsătoria înregistrată între Mahin Alexandr şi Mahin Mariana a fost desfăcută şi s-a încasat de la Mahin Alexandr în beneficiul Marianei Mahin pensia pentru întreţinerea copilului minor Mahin Cristina, născută la 25 noiembrie 1999, într-o sumă bănească fixă, achitată lunar, în mărime de 862,10 lei începând cu data de 15 ianuarie 2014 pînă la atingerea vîrstei majoratului de către copil şi taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 210,35 lei. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 19 iunie 2014 s-a respins apelul declarat de Mahin Alexandr şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 17 iulie 2014 Mahin Alexandr a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 19 iunie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să se admită parţial acţiunea, cu desfacerea căsătoriei şi încasarea de la el în beneficiul Marianei Mahin pensia pentru întreţinerea copilului minor Mahin Cristina în sumă de ¼ din salariu şi/sau alte venituri, plătită lunar, începând cu 15 ianuarie 2014 pînă la atingerea vîrstei majoratului copilului. În motivarea recursului a invocat, că instanţa de apel nu a luat în considerare că suma bănească fixă în mărime de 862,10 lei încasată de la el în beneficiul intimatei pentru întreţinerea copilului său minor nu este proporţională veniturilor sale şi consideră, că nu sunt justificate cele menţionate în hotărîrile judecătoreşti precum că, salariul său nu ar acoperi jumătate din minimul de existenţă pentru un copil cu vîrsta 7-17 ani.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 2 (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşu-rare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consider inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

3 Argumentele invocate în recurs, precum că instanţa de apel nu a luat în considerare că suma bănească fixă în mărime de 862,10 lei încasată de la el în beneficiul intimatei pentru întreţinerea copilului său minor nu este proporţională veniturilor sale şi că nu sunt justificate cele menţionate în hotărîrile judecătoreşti precum că, salariul recurentului nu ar acoperi jumătate din minimul de existenţă pentru un copil cu vîrsta între 7-17 ani nu pot fi reţinute, deoarece la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere instanţele de judecată au luat ca bază de clacul informaţiile statistice ale Biroului Naţional de Statistică cu privire la minimul de existenţă a unui copil cu vîrsta cuprinsă între 7-17 ani – 1724,2 lei şi au luat în considerare starea materială a ambelor părţi, starea sănătăţii părţilor, aptitudinea lor de muncă şi particularităţile vieţii rurale.

La caz, recurentul nu întruneşte condiţiile cerute de lege pentru încasarea de la el a pensiei în cotă-parte din venituri, aşa cum salariul recurentului nu ar acoperi jumătate din minimul de existenţă a copilului. La stabilirea pensiei pentru întreţinerea copilului minor, instanţele de judecată corect nu au luat ca bază certificatul de salariu al recurentului, din care s-a constatat că ¼ cotă-parte din salariul acestuia este mai mică de jumătate din minimul de existenţă pentru un copil cu vîrsta între 7-17 ani şi încasarea pensiei în cotă-parte din venituri, deoarece acest certificat prezintă dificultăţi şi lezează substanţial interesele copilului, iar în cazul micşorării obligaţiei recurentului în raport cu egalitatea obligaţiunilor părţilor la întreţinerea copiilor pentru asigurarea nivelului minim necesar nejustificat va fi majorată obligaţia intimatei.

Astfel, instanţa de recurs notează faptul că recurentul nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel . În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “...art. 6 parag. 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs , întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebaitşialţii contra Franţei, Comisia Europeană a Dreptului Omului, 25.02.1995, nr. 26561/1995). Colegiul concluzionează, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile 4 prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mahin Alexandr ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Mahin Alexandr se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 5