2ri-140/14 — Validarea popririi

Prima instanţă, Curtea de Apel Bălţi: Iu. Grosu dosarul nr. 2ri-140/14 DECIZIE 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Vera Macinskaia examinînd, fără citarea părţilor, recursul declarat de Vladislav C. Roşca, acţionînd în interesele lui Sergiu Sergentu şi Cristinei Sergentu, la cererea lui Muntean Oleg administratorul insolvabilităţii SRL „PRO-LEASING” împotriva terţilor Sergiu Sergentu şi Cristinei Sergentu cu privire la validarea popririi, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 24 iunie 2014, prin care a fost admisă cererea lui Muntean Oleg administratorul insolvabilităţii SRL „PRO-LEASING” privind validarea popririi, c o n s t a t ă La 25 noiembrie 2013, Muntean Oleg administratorul insolvabilităţii SRL „PRO- LEASING” a depus o cerere în instanţa de insolvabilitate împotriva terţilor Sergiu Sergentu şi Cristinei Sergentu cu privire la validarea popririi.

În motivarea cererii Muntean Oleg administratorul insolvabilităţii SRL „PRO- LEASING” a invocat că prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 30 septembrie 2013, SRL „PRO-LEASING” a intrat în proces de insolvabilitate. Menţionează Muntean Oleg administratorul insolvabilităţii SRL „PRO-LEASING” că, în rezultatul verificării actelor contabile ale întreprinderii insolvabile, s-a constatat că în calitate de debitori ai SRL „PRO-LEASING” figurează Sergiu Sergentu cu suma datoriei de 491 361,83 lei şi Cristina Sergentu cu suma datoriei de 766 792,21 lei. Declară Muntean Oleg administratorul insolvabilităţii SRL „PRO-LEASING” că, în conformitate cu prevederile art. 126 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, debitorii sus-nominalizaţi au fost somaţi cu privire la înfiinţarea popririi.

Însă, invocă administratorul insolvabilităţii SRL „PRO-LEASING” că nu a primit nici un răspuns la somaţiile înaintate, terţii popriţi eschivându-se de la executarea prevederilor legale. Afirmă Muntean Oleg administratorul insolvabilităţii SRL „PRO-LEASING” că de fapt neachitarea datoriilor, inclusiv, de către terţii popriţi menţionaţi, a contribuit semnificativ la survenirea incapacităţii de plată a întreprinderii SRL „PRO-LEASING”. Mai mult decît atît, invocă administratorul insolvabilităţii SRL „PRO-LEASING” că datoriile respective au fost reflectate şi în cererea introductivă din 05 iulie 2013, depusă de Sergiu Sergentu.

Totodată, indică administratorul insolvabilităţii SRL „PRO-LEASING” că terţul poprit Sergiu Sergentu, activînd în calitate de administrator al întreprinderii, a admis cu bună-ştiinţă 1 crearea datoriilor nominalizate atît în privinţa sa, cît şi în privinţa Cristinei Sergentu, iar anumite acţiuni de restituire al acestor sume băneşti nu s-au întreprins nici pînă în prezent. Cere Muntean Oleg administratorul insolvabilităţii SRL „PRO-LEASING” să fie admisă cererea privind validarea popririi. Să fie încasat în beneficiul SRL „PRO-LEASING” în proces de insolvabilitate din contul Cristinei Sergentu datoria în sumă de 766 792,21 lei şi din contul lui Sergiu Sergentu datoria în sumă de 491 361,83 lei.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 24 iunie 2014, a fost admisă cererea lui Muntean Oleg administratorul insolvabilităţii SRL „PRO-LEASING” privind validarea popririi. S-a încasat în beneficiul SRL „PRO-LEASING” în proces de insolvabilitate din contul Cristinei Sergentu datoria în sumă de 766 792,21 lei şi din contul lui Sergiu Sergentu datoria în sumă de 491 361,83 lei. La 11 iulie 2014, Vladislav C. Roşca, acţionînd în interesele lui Sergiu Sergentu şi Cristinei Sergentu, a depus o cerere de recurs împotriva hotărîrii instanţei de insolvabilitate, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 24 iunie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a cererii privind validarea popririi.

În motivarea recursului Vladislav C. Roşca, acţionînd în interesele lui Sergiu Sergentu şi Cristinei Sergentu, a invocat că instanţa de insolvabilitate la examinarea cererii administratorului insolvabilităţii SRL „PRO-LEASING” cu privire la validarea popririi nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a cauzei, încălcînd în mod eronat normele de drept material. Prin prisma art. 429 alin. (1) CPC, pot fi atacate cu recurs hotărîrile pronunţate de curţile de apel în procedura de insolvabilitate. În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) şi alin. (3) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Recursul va fi judecat în termen de 60 de zile de la data înregistrării dosarului în instanţa de recurs, în modul prevăzut de Codul de procedură civilă. Este de menţionat faptul, că iniţial reprezentantul recurenţilor Sergiu Sergentu şi Cristina Sergentu - Vladislav C. Roşca a depus cererea de recurs nemotivată la Curtea de Apel Bălţi la 11 iulie 2014, iar mai apoi, la 05 august 2014 fiind înregistrată la Curtea Supremă de Justiţie şi ulterior la 13 august 2014, fiind depus recursul motivat. Astfel, instanţa de recurs consideră că Vladislav C. Roşca, acţionînd în interesele lui Sergiu Sergentu şi Cristinei Sergentu, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Prin prisma art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Examinînd legalitatea actului de dispoziţie atacat, prin prisma argumentelor invocate în cererea de recurs şi a materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vladislav C. Roşca, acţionînd în interesele lui Sergiu Sergentu şi Cristinei Sergentu, este neîntemeiat şi urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 24 iunie 2014, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Potrivit art. 126 alin. alin. (1), (2), (3), (8), (9), (10) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, sunt supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile 2 incorporale care sunt datorate debitorului ori sunt deţinute în numele său de un terţ sau pe care acesta din urmă i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele lui şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decît după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.

Poprirea se înfiinţează prin somaţie a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi se comunică terţului menţionat la alin. (1) împreună cu copie certificată de pe hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului. Prin somaţie se va pune în vedere terţului, care devine, potrivit alin. (1), terţ poprit, interdicţia de a plăti fără acordul administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sumele de bani sau de a transmite bunurile mobile pe care le datorează debitorului ori pe care i le va datora, declarându-le indisponibilizate. De la data comunicării somaţiei de înfiinţare a popririi şi pînă la achitarea integrală a obligaţiilor, inclusiv pe perioada suspendării urmării silite prin poprire, terţul poprit nu va face nici o altă plată sau operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate.

Orice operaţiune efectuată cu aceste sume sau bunuri după data comunicării somaţiei de înfiinţare a popririi este nulă. Cînd se popresc sumele cu scadenţe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadenţă, ci şi asupra celor exigibile în viitor. Indisponibilizarea se întinde şi asupra fructelor civile ale creanţelor poprite, şi asupra oricăror alte accesorii născute chiar după înfiinţarea popririi. Terţul poprit nu va putea face contestaţie împotriva popririi. El îşi va formula apărările în instanţa de insolvabilitate, care validează poprirea. Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, în cel mult o lună de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, poate sesiza instanţa de insolvabilitate în vederea validării popririi.

Instanţa de insolvabilitate îi va cita pe administratorul insolvabilităţii/lichidator, precum şi pe terţul poprit, şi, la termenul stabilit pentru judecarea cererii de validare, va dispune administrarea oricărei probe necesare soluţionării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun. În instanţa de validare, terţul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi. Hotărîrea de validare a popririi este supusă numai recursului de către terţul poprit. Dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa de insolvabilitate va adopta o hotărîre de validare a popririi, prin care va încasa de la terţul poprit suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va decide desfiinţarea popririi.

Poprirea înfiinţată asupra unei creanţe cu termen sau sub condiţie poate fi validată, dar hotărîrea nu poate fi executată decît după ajungerea creanţei la termen sau la data îndeplinirii condiţiei, după caz. Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atît pentru sumele ajunse la scadenţă, cît şi pentru cele care vor fi scadente, în ultimul caz validarea producîndu-şi efectele numai la data cînd sumele devin scadente. Prin prisma art. 16 alin. (1) lit. g) din Legea insolvabilităţii, în cererea introductivă a debitorului trebuie să se includă date despre bunurile debitorului, inclusiv despre mijloacele băneşti şi creanţele lui. Conform art. 17 lit. f) din Legea insolvabilităţii, la cererea introductivă a debitorului se anexează lista creditorilor şi a debitorilor, cu specificarea datoriilor creditoare şi debitoare, adreselor şi datelor de identificarea ale creditorilor şi debitorilor.

Or, potrivit art. 123 alin. (4) CPC, faptele care, conform legii, sunt prezumate a fi stabilite nu trebuie dovedite de persoana în a cărei favoare se prezumă. Prezumarea faptelor 3 poate fi contestată, conform regulilor generale de probaţiune, de persoana interesată dacă legea nu dispune altfel. În conformitate cu art. 123 alin. (6) CPC, faptele invocate de una din părţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de insolvabilitate, prin prisma art. 126 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, corect a încasat în beneficiul SRL „PRO- LEASING” în proces de insolvabilitate din contul Cristinei Sergentu datoria în sumă de 766 792,21 lei şi din contul lui Sergiu Sergentu datoria în sumă de 491 361,83 lei, din următoarele considerente.

Astfel, din actele pricinii rezultă că la 05 iulie 2013, SRL „PRO-LEASING” a depus în instanţa de insolvabilitate o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate. În cerere au fost indicaţi debitorii ai SRL „PRO-LEASING” cu prezentarea listei în acest sens, printre care figurează terţii Cristina Sergentu şi Sergiu Sergentu. Potrivit cererii introductive, Cristina Sergentu are datorii faţă de SRL „PRO-LEASING” în sumă de 177 721,99 lei şi creanţe care nu au ajuns la scadenţă în sumă de 589 070,22 lei, iar Sergiu Sergentu are datorii în sumă de 491 361,83 lei. Probe concludente şi pertinente prin care s-ar demonstra faptul că sumele vizate au fost achitate integral nu au fost prezentate instanţei de insolvabilitate.

Mai mult decît atît, la materialele dosarului au fost anexate facturi fiscale (f.d. 45-46, 63-67), prin care se atestă faptul că Sergentu Sergiu şi Sergentu Cristina sunt debitori ai SRL „PRO-LEASING” în baza contractului de leasing nr. 0082-2011 din 19 octombrie 2011, care efectuau plăţi lunare. Este de menţionat faptul că, facturile nominalizate au fost semnate de ambii debitori cu aplicarea ştampilei întreprinderii, respectiv, rezultă că Sergiu Sergentu şi Cristina Sergentu au acceptat şi au recunoscut existenţa acestor datoriilor. În conformitate cu art. 131 alin. (5) CPC, renunţarea la recunoaşterea efectuată în judecată influenţează recunoaşterea numai dacă partea care a recunoscut faptele dovedeşte că mărturisirea lor nu corespunde adevărului, ci este rezultatul unei erori.

Numai în acest caz, recunoaşterea îşi pierde valabilitatea. Cu atît mai mult cu cît, reieşind din prevederile legale sus-citate, Sergiu Sergentu prin cererea introductivă a recunoscut existenţa datoriilor, recunoaşterea fiind făcută benevol, fără a fi prezentate careva dovezi că această a fost făcută sub presiune sau prin violenţă, prin urmare, faptul dat constituie o probă concludentă şi pertinentă prin care se dovedeşte existenţa datoriilor faţă de SRL „PRO-LEASING”. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele invocate în cererea de recurs de către reprezentantul recurenţilor Sergiu Sergentu şi Cristina Sergentu - Vladislav C. Roşca, precum că sumele datoriilor indicate în cererea introductivă sunt eronate, dat fiind faptul că preţul terenului cu suprafaţa de 0,0491 ha, cod cadastral nr. 0131204.022, amplasat în or.

Codru, mun. Chişinău, str. Soarelui, 87, procurat de Cristina Sergentu de la SRL „PRO- LEASING” a fost integral achitat în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 1957 din 27 martie 2012, iar automobilul BMW 730D a fost înstrăinat de către Sergiu Sergentu unui agent economic în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. FL3-2591P din 07 mai 2013, care a achitat costul automobilului, sunt doar declarative şi lipsite de suport juridic probatori. Cu atît mai mult cu cît, aceste argumente au fost invocate şi în instanţa de insolvabilitate cărora le-a fost dată o apreciere juridică corespunzătoare. 4 Mai mult decît atît, prin tranzacţiile sus-vizate la care face referire reprezentantul recurenţilor nu se constatată faptul că aceştia au achitat toate datoriile pe care le au faţă de

SRL „PRO-LEASING”.

Instanţa de recurs reiterează că art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, garantează participanţilor dreptul la un proces echitabil. Totodată, art. 6 al Convenţiei obligă instanţele să-şi argumenteze deciziile luate. Această obligaţie nu poate fi înţeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părţilor procesului. Obligaţia de motivare a deciziilor variază în funcţie de natura acestora. Curtea a statuat că o instanţă nu este obligată să dea un răspuns detaliat la fiecare argument înaintat de justiţiabil.

Totuşi, dacă o observaţie era esenţială pentru soluţionarea cauzei (în situaţia în care ar fi ost acceptată de către tribunal) şi a fost prezentată de părţi întru susţinerea poziţiei lor, atunci tribunalul trebuia să o trateze în mod distinct în hotărîrea judecătorească (cauza Hiro Balani vs. Spania, 09 decembrie 1994). Astfel, luînd în considerare că Curtea de Apel Bălţi a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate de ambele părţi, iar argumentele invocate în cererea de recurs, în esenţa lor, sunt similare celor invocate în instanţa de insolvabilitate, cărora le-a fost dată o apreciere juridică corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC, examinînd pricina în conformitate cu normele de drept procedural în vigoare, respectînd principiul disponibilităţii şi egalităţii părţilor în proces.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că hotărîrea instanţei de insolvabilitate este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul cu menţinerea hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 24 iunie 2014. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Vladislav C. Roşca, acţionînd în interesele lui Sergiu Sergentu şi Cristinei Sergentu.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 24 iunie 2014, la cererea lui Muntean Oleg administratorul insolvabilităţii SRL „PRO-LEASING” împotriva terţilor Sergiu Sergentu şi Cristinei Sergentu cu privire la validarea popririi. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Vera Macinskaia 5