2ra-2690/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral

dosarul nr.2ra-2690/14 prima instanţă: Suciu V, instanţa de apel: N. Cernat, A. Pohopol, A. Gavriliţa, DECIZIE 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima, Judecătorii Svetlana Novac, Petru Moraru Ion Corolevschi, Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de către reprezentantul lui Savva Ivan – avocat Crîşmari Natalia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Reul Andrei împotriva lui Savva Ivan, intervenient accesoriu CIA „Asito” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de reprezentantul lui Sava Ivan – avocat Crîşmari Natalia şi menţinută hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 10 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La data de 29 aprilie 2013 reclamantul Reul Andrei s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Savva Ivan cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de 24 837 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

Ulterior, la data de 14 iunie 2013 a fost admis demersul pârâtului Savva Ivan şi a reprezentantului acestuia, avocatul Crîşmari Natalia şi s-a atras CIA „Asito” SA în calitate de intervenient accesoriu în procesul civil. În motivarea acţiunii reclamantul Reul Andrei a indicat că, la 06 noiembrie 2012, aproximativ la ora 08:30, conducând automobilul de model Mercedes-Benz cu nr. В 744 AM pe str. Renaşterii din satul Cocieri raionul Dubăsari şi încâlcind regulile de securitate a circulaţiei rutiere, pîrîtul Savva Ivan s-a tamponat în automobilul său de model Volkswagen-Transporter, cu nr. DB AE 180. Conform ordonanţei Procuraturii Dubăsari procesul penal în privinţa lui Savva Ivan a fost încetat, cu eliberarea acestuia de răspundere penală şi atragerea la răspundere contravenţională în baza art. 55 din Codul penal, cu aplicarea amenzii în mărime de 150 unităţi convenţionale în bugetul statului.

Deoarece pîrîtul Savva Ivan a avut asigurare la CIA „Asito” SA, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor şi la 11.12.2012 reclamantul a depus cerere către compania de asigurare pentru eliberarea îndreptării la reparaţie, la staţia cu care are contract compania. Conform procesului-verbal s-a constatat, că automobilul său a fost deteriorat considerabil şi că coeficientul de uzură este de 85%, valoarea rămasă stabilită a automobilului la data de 06.11.2012 fiind de 38 563,03 lei. În baza devizului din 22.11.2012 a calculului sumei de despăgubire pentru autovehiculul avariat s-a constatat că, costul manoperei este de 15921,6 lei, costul pieselor noi este de 29 220 lei, costul calculat al pieselor 4383 lei, costul materialelor 6396 lei.

Astfel, suma totala de despăgubire de asigurare, inclusiv prin transfer staţiei ,,CHG CAR” SRL constituie 22 317,6 lei, iar lui i-au fost eliberaţi la mînă suma de 4383 lei Indică reclamantul că la data de 26 decembrie 2012, a fost întocmit actul de executare a lucrărilor de către staţie, prin care se constata efectuarea reparaţiei. Pentru efectuarea reparaţiei, la dispoziţia staţiei au fost puse piese de schimb, procurate din banii săi proprii, în sumă de 24 837 lei, format din costul pieselor noi de 29 220 lei şi scăzut cu suma de 4383 lei. Mai menţionează că, suferinţele psihice şi stresul din momentul producerii accidentului, adresarea către organele de politie, darea explicaţiilor, suferinţele suportate pentru restabilirea automobilului i-au cauzat reclamantului un prejudiciu moral în mărime de 50 000 lei.

Solicită reclamantul Reul Andrei admiterea integrală a acţiunii conform temeiurilor invocate în acţiune, cu încasarea de la Sava Ivan în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 24 837 lei, a prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei şi a cheltuielilor de judecată pentru asistenţa juridică 5000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 10 decembrie 2013 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusa de Reul Andrei şi s-a încasat de la Sava Ivan prejudiciul material în mărime de 24 837 lei, prejudiciului moral în mărime de 15 000 lei şi cheltuielile de judecată pentru acordarea asistentei juridice în sumă de 5000 lei, precum şi s-a încasat de la Savva Ivan în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1195,11 lei.

La data de 14 decembrie 2013, Sava Ivan, reprezentat de avocatul Crîşmari Natalia, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Dubăsari din 10 decembrie 2013, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014, a fost respins apelul declarat de reprezentantul lui Sava Ivan – avocat Crîşmari Natalia şi menţinută hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 10 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă. La 08 iulie 2014, Sava Ivan reprezentat de avocatul Crîşmari Natalia a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014 şi hotărârii Judecătoriei Dubăsari din 10 decembrie 2013, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele de judecată au încălcat esenţial normele de drept material prin neaplicarea legii, care trebuia să fie aplicată şi această neaplicare a legii a adus la emiterea hotărârilor ilegale. În special, s-a invocat că instanţele judecătoreşti având obligaţia de a se expune asupra tuturor argumentelor invocate de părţi, în mod tacit, au trecut cu vederea argumentele de fapt şi de drept al pârâtului fără a le da o careva apreciere. Invocă recurentul că compania de asigurare la cererea intimatului a achitat pe deplin costul prezentat de SRL ”CNG CAR” în sumă de 26700 lei.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea reparării prejudiciului moral, prin adoptarea în această parte o hotărîre nouă de respingere a pretenţiei privind repararea prejudiciului moral, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit.b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Din materialele dosarului s-a stabilit că Reul Andrei s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Savva Ivan cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de 24 837 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei, cauzat în urma accidentului rutier.

Instanţele de judecată au emis hotărîrile sus indicate de admitere a acţiunii parţial. Instanţa de recurs analizînd materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios ajunge la concluzia că instanţele de judecată întemeiat au dispus admiterea parţială a acţiunii, însă neîntemeiat au dispus admiterea pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral, din care considerente hotărîrile instanţelor de judecat urmează a fi casate în partea admiterii pretenţiei privind repararea prejudiciului moral.

Actele cauzei denotă că la data de 06 noiembrie 2012, aproximativ pe la ora 08:30, Savva Ivan, fiind la volanul automobilului de model „Mercedes-Benz W-124” cu nr. B 744 AM, aflîndu-se în preajma Primăriei satului Cocieri raionul Dubăsari şi încălcînd regulile de securitate a circulaţiei, nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport şi s-a tamponat în automobilul de model „Volkswagen-Transporter”, cu nr. DB AE 180, care staţiona pe marginea carosabilului şi care de la inerţia produsă în urma impactului, s-a tamponat în alt automobil de model „Opel-Vectra”, cu nr. E 071 BB, parcat în faţă pe aceeaşi parte a carosabilului.

Pe faptul dat a fost pornită urmărirea penală în privinţa lui Savva Ivan Nicolae în baza art. 264 alin. (1) din Codul penal şi potrivit ordonanţei procurorului în Procuratura Dubăsari, Maxim Sîrbu din 11.12.2012, cauza penală a fost încetată, cu eliberarea ultimului de răspundere penală şi atragerea la răspundere contravenţională conform art. 55 din Codul penal, cu aplicarea unei sancţiuni contravenţionale sub formă de amendă în mărime de 3000 lei. Colegiul reţine că în corespundere cu materialele dosarului de daune nr. 122808R2, posesorul autovehiculului avariat de model Wolkswagen-Transporter, cu nr. DB AE 180, Reul Andrei, a solicitat despăgubirea de asigurare pentru prejudiciul suportat în accidentul produs la 06.11.2012 din vina lui Savva Ivan şi la 13.11.2012 a fost întocmit procesul-verbal de constatare a daunelor.

Potrivit acestuia, coeficientul de uzură al transportului avariat era de 85% şi valoarea rămasă (costul real) stabilită a automobilului vizat la 06.11.2012 constituia 38 563,10 lei. La data de 11 decembrie 2012 Reul Andrei a depus cerere companiei de asigurare şi a solicitat îndreptare la reparaţia automobilului său, iar CIA „Asito” SA, la rândul său, a transmis mijlocul de transport avariat pentru reparaţie, la staţia cu care aveau contract de antrepriză, şi anume, la SC „CNG CAR” SRL. La data de 06 noiembrie 2012 CIA „Asito” SA a adoptat decizia de plată a despăgubirilor de asigurare în mărime de 26 700,60 lei persoanei păgubite, Reul Andrei, dintre care au fost achitaţi SC „CNG CAR” SRL pentru repararea automobilului suma de 22 317,60 lei şi lui Reul Andrei i s-a plătit suma restantă de 4383 lei.

La acest capitol instanţa de recurs reţine că CIA „Asito” SA a achitat suma de 26 700,60 lei, ce constituie 22 317,60 lei pentru prestarea serviciilor de reparaţie de către SC „CNG CAR” SRL, iar lui Reul Andrei i s-a plătit suma restantă de 4383 lei, pentru piese, prin urmare Colegiul respinge argumentul invocat de recurent precum că CIA „Asito” SA a achitat prejudiciul suportat de către intimat.

Colegiul menţionează că potrivit actului de executare a lucrărilor, întocmit de către SC „CNG CAR” SRL, Reul Andrei a suportat cheltuieli pentru renovarea şi reparaţia automobilului său „Volkswagen-Transporter”, cu nr. DB AE 180, prin prezentarea pieselor noi necesare şi alte materiale pentru înlăturarea defectelor transportului avariat, iar în baza devizului de calcul al sumei de despăgubire pentru autovehiculul avariat de model „Volkswgen-Transporter”, cu nr. DB AE 180, efectuat de către inginerul-expert A. Gorun, costul total al pieselor noi a constituit suma de 29 220 lei. Astfel, s-a stabilit că, Reul Andrei a suportat un prejudiciu material prin procurarea din banii proprii a pieselor noi de schimb şi a materialelor necesare pentru reparaţie în sumă de 29 220 lei, însă de către compania de asigurare ultimului i s-a achitat doar suma restantă de 4383 lei.

Astfel conform art. 1398 alin. (1) din Codul civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Potrivit art. 1410 alin. (1) şi (2) din Cod civil, persoanele a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalaţiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanţelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcţii etc.) au obligaţia să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forte majore (cu excepţia cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenţia persoanei vătămate.

Obligaţia de reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei care şi-a asumat paza izvorului de pericol sporit. Conform art. 1416 alin. (2) din Codul civil, instanţa de judecată, adoptînd hotărîre cu privire la reparaţia prejudiciului, obligă autorul prejudiciului să pună la dispoziţie un bun de acelaşi gen şi de aceeaşi calitate, să repare bunul pe care l-a deteriorat ori să compenseze integral prin echivalent bănesc prejudiciul cauzat.

În această ordine de idei, Colegiul reţine ca fiind una întemeiată concluziile instanţelor de judecată potrivit căreia în situaţia dată cînd Reul Andrei a fost prejudiciat material prin procurarea pieselor noi şi a altor materiale necesare reparaţiei şi înlăturării defectelor automobilului său avariat, pentru recuperarea daunei ce nu se include în asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, răspunzător pentru producerea accidentului rutier şi pentru prejudiciul adus autovehiculului de model „Volkswagen-Transporter” cu nr. DB AE 180, în cazul de faţă este Savva Ivan, care urmează să reparare prejudiciului material în sumă de 24837 lei.

Conform art. 16 alin. (1) lit. a) din Legea nr.414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru partea din prejudiciu care depăşeşte limitele despăgubirilor de asigurare prevăzute la art. 14 alin.(2) la data producerii accidentului, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de cel al persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei. Alin. (2) prevede că, pentru recuperarea daunelor excluse din asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto conform alin.(1), persoana păgubită este în drept să intenteze în instanţa de judecată acţiune civilă împotriva persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, prin urmare, este întemeiată acţiunea înaintată de către Reul Andrei împotriva lui Savva Ivan cu privire la repararea prejudiciului cauzat.

Conform art. 1422 alin. (1) şi (2) din Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Potrivit art. 1423 Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Cu referire la normele de drept citate instanţa de recurs reţine că Reul Andrei nu a demonstrat prin probe pertinente şi concludente faptul că în urma accidentului rutier i s-a cauzat careva suferinţele psihice şi fizice, cu atît mai mult reieşind din ordonanţa de încetare a urmăririi penale, rezultă că altor persoane li s-a cauzat careva vătămări corporale şi nu lui Reul Andrei, din care considerente instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanţele de judecată neîntemeiat au dispus admiterea pretenţiei privind repararea prejudiciului moral şi consideră necesar de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe în partea în care s-a dispus încasarea sumei de 15000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt neîntemeiate în partea admiterii pretenţiei privind repararea prejudiciului moral, din care considerente admite recursul declarat de reprezentantul lui Savva Ivan – avocat Crîşmari Natalia şi casează decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe în partea în care s-a dispus încasarea sumei de 15000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi emiterea în partea dată a unuei hotărîri noi prin care se respinge pretenţia invocată de Reul Andrei privind repararea prejudiciului moral, în rest decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe se menţin.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către reprezentantul lui Savva Ivan – avocat Crîşmari Natalia. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 10 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Reul Andrei împotriva lui Savva Ivan, intervenient accesoriu CIA „Asito” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, în partea în care s-a încasat de la Sava Ivan în beneficiul lui Reul Andrei cu titlu de prejudiciu moral suma de 15000 lei, cu emiterea în partea dată a unei hotărîri noi prin care: Se resping pretenţiile înaintate de către Reul Andrei împotriva lui Savva Ivan cu privire la repararea prejudiciului moral, ca neîntemeiată.

În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 10 decembrie 2013, se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Petru Moraru Ion Corolevschi Oleg Sternioală