2ra-1736/14 — Încasarea prejudiciului material

prima instanţă: Iu.Potîngă dosarul nr. 2ra-1736/14 instanţa de apel: L.Bulgac, M.Guzun, N.Craiu ÎNCHEIERE 04 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către CIA „Asito” SA, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Davilar – Trans” către CIA „Asito” SA, intervenient accesoriu Ţaran Andrei cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către CIA „Asito” SA, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 17 octombrie 2013, c o n s t a t ă La data de 16 martie 2013 SRL „Davilar –Trans” a depus cerere de chemare în judecată către CIA „Asito” SA, intervenient accesoriu Ţaran Andrei cu privire la încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul SRL „Davilar –Trans” a indicat că, la data de 14.09.2010, pe str. Calea Basarabiei, mun. Chişinău a avut loc un accident rutier cu implicarea automobilelor Dacia Nexia, n/î CHC 250, condus de Veveriţă Ion şi Opel Astra, n/î CKD-721, condus de Ţăran Andrei. În urma accidentului rutier sus numit a fost deteriorat automobilul Dacia Nexia, n/î CHC 250, ce aparţinea cu drept de proprietate SRL „Davilar-Trans”.

Vinovat de producerea accidentului rutier conform procesului verbal nr. 2010090051278 a fost recunoscut Ţaran Andrei, care deţinea un contract de asigurare de răspundere civilă încheiat cu CIA „Asito” SA. La data de 17.09.2010 a fost aprobat spre plată dosarul de daune în sumă de 16712 lei, care au fost transferaţi pe contul întreprinderii SRL „Davilar-Trans”. Nefiind de acord cu suma despăgubirii stabilită şi achitată de CIA „Asito” SA la data de 30.09.2010 s-a adresat la SRL “Exauto-Plus” pentru a fi examinat şi evaluat automobilul Dacia Nexia, n/î CHC 250. La data de 30.09.2010 în rezultatul examinării automobilului Dacia Nexia, n/î CHC 250, a fost eliberat Actul de examinare al mijlocului de transport auto şi Raportul de evaluare a pagubei cu nr. 693/09A, prin care s-a constatat, că în urma accidentului rutier din 14.09.2010, i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 39606 lei.

La 01.12.2010 a înaintat o pretenţie către CIA „ASITO” SA privind achitarea despăgubirii de asigurare conform Raportului de evaluare a pagubei cu nr. 693/09A şi anexînd contractul de cesiune de creanţă din 25.11.2010 cu privire la transmiterea dreptului întreprinderii în privinţa automobilului Dacia Nexia n/î CHC 250, faţă de Veveriţă Ion, precum că a răscumpărat transportul auto susnumit. Prin răspunsul din 22.12.2010 CIA „ASITO” SA a refuzat să achite despăgubirea de asigurare în baza concluziei expertului independent. Solicită reclamantul încasarea din contul pîrîtului a sumei de 22 894 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat în urma deteriorării automobilului, cheltuielile de asistenţa juridică în sumă de 3 000 lei, costul expertizei - 700 lei şi suma taxei de stat în mărime de 687 lei, iar în total 27 281 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 octombrie 2013, acţiunea a fost admisă. S-a încasat în beneficiul reclamantului SRL „Davilar-Trans” de la CIA „Asito” SA suma de 22 894 lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat în urma accidentului rutier, costul expertizei în mărime de 700 lei, cheltuieli legate de asistenţa juridică în sumă de 3 000 lei, suma taxei de stat în mărime de 687 lei, iar în total 27 281 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, CIA „Asito” SA a declarat apel la 25 octombrie 2013 prin care a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către CIA „Asito” SA, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 17 octombrie 2013. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a constatat că, potrivit art. 1301 Cod civil, prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite. În conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) şi (3) Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă, pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22.12.2006, asigurătorul este obligat să plătească despăgubirile în termen de 10 zile calendaristice de la data finalizării dosarului de daune şi să accepte cererea păgubitului privind modalitatea de plată a despăgubirii, care poate fi în numerar, prin virament în cont bancar şi prin virament în contul bancar al unităţii de specialitate care a efectuat reparaţia.

Dacă persoana păgubită nu este de acord cu decizia asigurătorului privind cuantumul despăgubirii de asigurare, acesta plăteşte totuşi despăgubirea în cuantumul stabilit. În acest caz, persoana păgubită are dreptul să atace decizia asigurătorului în instanţă de judecată. 2 Astfel, instanţa de apel a stabilit cu certitudine, că la data de 14 septembrie 2010, pe str. Calea Basarabiei, mun. Chişinău s-a produs un accident rutier cu implicarea autovehiculelor de model „Daewoo Nexia", n/î CMC 250, condus de Veveriţa Ion şi autovehiculul de model „Opel Astra", n/î CKD 721, condus de Ţăran Andrei. Vinovat în comiterea accidentului rutier a fost şoferul automobilului de model „Opel Astra", n/î CKD 721, condus de Ţăran Andrei, care deţinea poliţa RCA eliberată de CIA „ASITO” SA.

La 15.09.2010 CIA "ASITO" SA a deschis dosar de daune nr. 102940R1, fiind întocmit procesul-verbal de constatare al gradului de deteriorare a autovehiculului „Daewoo Nexia", n/î CMC 250. Potrivit actului nr. 7271 de evaluare cost-reparaţie întocmit în baza procesului -verbal de constatare a pagubelor RCA nr. 102940R1 din 15.09.2010 a autovehiculului suma totală de cost-reparaţie (desbăgubire) constituie 16 712,85 lei, care a fost transferată de CIA „ASITO” SA pe contul SRL "Davilar-Trans", prin ordinul de plată din 28.09.2010. Instanţa de apel a stabilit, că SRL "Davilar-Trans" nefiind de acord cu suma acordată de CIA "ASITO" SA cu titlu de despăgubire, s-a adresat la SRL "Exauto- Plus" pentru a fi examinat automobilul de model „Daewoo Nexia", n/î CMC 250. 30.09.2010, şi evaluată paguba cauzată acestuia în urma accidentului rutier.

Potrivit raportului de evaluare a pagubei nr. 693/09A din 30.09.2010 întocmit de SRL „Exauto-Plus” costul recondiţionării automobilului de model „Daewoo Nexia", n/î CMC 250, la staţiile specializate de aprovizionare tehnică constituie suma totală de 39 606,30 lei. Suma este compusă din: 19 479,18 lei ce constituie costul detaliilor de schimb minus coeficientul de uzură de 37%; 3075,12 lei costul materialelor necesare pentru recondiţionarea automobilului; 17 052 lei costul total al lucrărilor. (f.d. 16-17) În conformitate cu art. 117 alin. (1) şi (2) CPC, probe în pricini civile sînt elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor, precum şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a pricinii.

În calitate de probe în pricini civile se admit elementele te fapt constatate din explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii, din depoziţiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experţilor. Cu referire la normele legale menţionate, concluzia instanţei de a pune la baza hotărîrii raportul de evaluare întocmit de SRL „Exauto-Plus” este justă. Instanţa de apel a stabilit, că la 30.09.2010 SRL „Exauto-Plus” a examinat automobilul avariat şi în baza actului de examinare nr. 693/09A, a întocmit raportul de evaluare, potrivit căruia costul recondiţionării automobilului constituie suma de 39 606,30 lei. La data de 25 martie 2014 CIA „Asito” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei 3 de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele pricinii. În acest sens, recurentul a invocat că instanţa de apel a ignorat prevederile art.21 alin.8 al Legii nr.414 din 22.12.2006 şi Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.11 din 16.12.2003 p.47, prin care nu s-a ţinut cont de faptul că, constatarea şi evaluarea efectuată de SRL „Exauto Plus” nu a fost o constatare suplimentară, şi nu a fost întocmită în prezenţa părţilor participante la constatarea iniţială, condiţii ce duc la eliberarea de răspundere a asiguratorului pentru despăgubiri suplimentare.

În cazul în care la materialele dosarului există două evaluări, una perfectă în strictă conformitate cu prevederile Legii nr.414 din 22.12.2006 de către SRL „Autocomfix”, alta întocmită cu abateri de la normele legale de către SRL „Exauto Plus”, instanţa de judecată la examinarea litigiului ce ţine de despăgubirea contractului de asigurare de răspundere civilă auto, urma să întemeieze hotărîrea judecătorească pe o probă pertinentă care corespunde normei speciale ce reglementeză raporturile juridice din domeniul asigurărilor. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către CIA „Asito” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele CIA „Asito” SA formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către CIA „Asito” SA, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. 4 Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către CIA „Asito” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către CIA „Asito” SA se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru 5