2r-987/14 — Recunoaşterea nulităţii testamentului

prima instanţă A. Vrînceanu dosarul nr.2r-987/14 instanţa de apel E. Ababei G. Polivenco A. Garbuz DECIZIE 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Valentina Mîrza, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Mîrza împotriva lui Pavel Mîrza şi Inga Mîrza cu privire la recunoaşterea nulităţii testamentului, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 22 septembrie 2014, prin care a fost respinsă cererea Valentinei Mîrza privind repunerea în termen a apelului şi a fost restituit apelul declarat de Valentina Mîrza ca fiind depus înafara termenului legal, c o n s t a t ă: La 21 iunie 2012, Valentina Mîrza a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Pavel Mîrza şi Inga Mîrza cu privire la recunoaşterea testamentului nul.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că după decesul mamei Sofia Catalinicova produs la 12 mai 2012 a rămas apartamentul nr.57 situat pe str. Calea Ieşilor 109, mun. Bălţi, bun care a intrat în masa succesorală. Se consideră moştenitor legal după decesul mamei sale. La momentul actual a aflat că încă în anul 2006 mama ei a lăsat testament copiilor reclamatei - Mîrza Pavel şi Mîrza Inga. Despre testamentul dat ea nu a cunoscut, însă în timpul cînd mama era în viaţă, acesta spunea că apartamentul îi va rămînea ei. Menţionează faptul că ea a locuit împreună cu mama sa, o întreţinea şi tot ea a înmormîntat-o. Ceilalţi copii nu au participat la întreţinerea ei. Mama ei stătea la evidenţă la medicul psihiatru, fapt confirmat prin extras.

În anul 2012 Mîrza Valentina a fost nevoită să se adreseze în judecată cu cerere despre declararea incapacităţii mamei sale pentru a forma tutela, dosarul fiind încetat pe motivul decesului mamei. Consideră că mama sa a semnat testamentul în stare de incapacitate. Solicită Valentina Mîrza recunoaşterea nulităţii testamentului nr.4724 din 12 aprilie 2006. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 05 iunie 2013 acţiunea Valentinei Mîrza a fost respinsă. 2 La 25 iunie 2013, Pavel Mîrza şi Inga Mîrza s-au adresat cu cerere suplimentară în judecată solicitînd emiterea unei hotărîri suplimentare de încasare a cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 22 iulie 2013 cererea lui Pavel Mîrza şi Inga Mîrza a fost respinsă.

La 02 august 2013, avocatul reclamantei Valentina Mîrza, Liubovi Guţu a depus cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 05 iunie 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 06 februarie 2014 apelul declarat de avocatul Guţu Liubovi în interesele recurentului Mîrza Valentina a fost restituit. Instanţa de apel în motivarea soluţiei ei a constat că cererea de apel a fost semnată şi depusă de avocatul Guţu Liubovi, care nu a fost împuternicit de a depune cerere de apel conform prevederilor art.81 CPC, împuterniciri menţionate expres, sub sancţiunea nulităţii în mandatul avocaţial. La 12 martie 2014, avocatul Guţu Liubovi în interesele recurentei a declarat recurs împotriva încheierii Curţii Apel Bălţi din 20 februarie 2014, solicitînd casarea încheierii nominalizate.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 mai 2014 a fost respins recursul declarat de avocatul Liubovi Guţu n interesele recurentei Valentina Mîrza. La 23 iulie 2014, Valentina Mîrza a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe din 05 iunie 2013, cerînd repunerea în termen a cererii de apel şi casarea hotărîrii primei instanţe cu remiterea dosarului spre rejudecare în prima instanţă. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 22 septembrie 2014 a fost respinsă cererea Valentinei Mîrza privind repunerea cererii de apel în termen şi a fost restituit apelul declarat de ultima ca fiind depus înafara termenului legal. La 02 octombrie 2014, Valentina Mîrza a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 22 septembrie 2014, cerînd admiterea acestuia casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea recursului, recurenta Valentina Mîrza a indicat că încheierea instanţei de apel este emisă ilegal. Menţionează că instanţa de apel greşit a concluzionat că aflarea ei la muncă peste hotarele ţării la momentul emiterii hotărîrii şi aflarea avocatului său în concediu anual nu sunt motive întemeiate pentru restabilirea termenului de atac. Consideră că avocatul ei a depus cererea de apel în termen, la 02 august 2013, iar apelul a fost restituit doar la 06 februarie 2014 din motiv că avocatul nu avea împuterniciri. Instanţa de apel trebuia să îi acorde termen pentru înlăturarea neajunsurilor. Consideră că a avut toate împuternicirile, iar mandatul avocaţial a fost semnat de către Mîrza Valentina.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Recurenta s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 02 0ctombrie 2014 este depus în termen. În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. 3 Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum denotă materialele cauzei, prin încheierea din 22 septembrie 2014, Curtea de Apel Chişinău a respins cererea Valentinei Mîrza de repunere în termen a cererii de apel şi a restituit cererea de apel depusă de Valentina Mîrza împotriva hotărârii primei instanţe. Instanţa de recurs constată că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Valentina Mîrza în afara termenului legal şi refuzul repunerii în termen a apelului este justificată. În susţinerea opiniei date se vor reţine prevederile art. 362 alin. (1 ) CPC care direct prevăd că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Prin prisma normelor enunţate, la caz se constată că la 02 august 2013 avocatul reclamantei Liubovi Guţu a depus cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 05 iunie 013. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 06 februarie 2014, apelul declarat de avocatul Liubovi Guţu în interesele apelantei Valentina Mîrza a fost restituit ca fiind depus de o persoană fără împuterniciri. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 mai 2014 a fost respins recursul declarat de avocatul Liubovi Guţu în interesele recurentei Valentina Mîrza.

La 23 iulie 2014 Valentina Mîrza a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe din 05 iunie 2013 solicitînd repunerea în termen, invocînd că la momentul pronunţării hotărîrii primei instanţe se afla la muncă în Italia, iar primul apel a fost depus de reprezentantul ei la 02 august 2013 şi numai în cadrul şedinţei din 20 februarie 2014 a fost stabilit că avocatul ei nu are împuternicirile stabilite conform legii. Prin urmare, termenul de declarare a apelului şi-a început curgerea de la 06 iunie 2013, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărârii contestate şi a expirat la 06 iulie 2013, aceasta fiind ultima zi de depunere a apelului. În conformitate cu art. 113 al. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător).

În speţă se constată că, contrar normelor procedurale enunţate, Valentina Mîrza a depus cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Bălţi din 05 iunie 2013 numai la 23 iulie 2014 (f. d. 174), respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC. 4 Este de remarcat că instanţa de apel, având în susţinere dispoziţiilor art. 116 CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, corect a respins cererea cu privire la repunerea apelului în termen. Aceasta deoarece, după cum a reţinut şi instanţa de apel, Valentina Mîrza, odată cu depunerea apelului împotriva hotărârii primei instanţe nu au invocat nici un motiv întemeiat întru justificarea omiterii termenului şi nici nu au făcut, prin probe incontestabile, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege.

Mai mult, Valentina Mîrza prin reprezentantul său Liubovi Guţu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe şi anterior, la 02 august 2013, care a fost restituit ca fiind depusă de o persoană neîmputernicită, fără a solicita repunerea în termen, fapt ce generează şi respingerea argumentului invocat în recurs că termenul de depunere a apelului a fost omis de Valentina Mîrza din motivul că ea era plecată peste hotarele ţării la munca şi numai la 20 februarie 2014 a fost stabilit că avocatul nu are împuterniciri legale.

Pe cale de consecinţă se va remarca că Valentina Mîrza, având la cunoştinţă despre soluţia primei instanţe, or aceasta după cum s-a constatat la caz a fost în cunoştinţă de cauză despre acţiunea intentată în instanţa de judecată de ea, urma să întreprindă măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la instanţă, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), şi de a contesta în termenul legal hotărârea primei instanţe, fapt însă ignorat de recurenţi, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

Prin urmare, instanţa de recurs relevă că soluţia adoptată de instanţa de apel prin încheierea recurată este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătoreşti emise în prima instanţă şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice. Astfel fiind, se constată ca fundamentată soluţia instanţei de apel cu privire la respingerea cererii Valentinei Mîrza cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului şi restituirea cererii de apel, declarată împotriva hotărârii Judecătoriei Bălţi din 05 iunie 2013, ca fiind depusă în afara termenului legal.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurenţi sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: 5 Se respinge recursul declarat de către Valentina Mîrza. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 22 septembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Mîrza împotriva lui Pavel Mîrza şi Inga Mîrza cu privire la recunoaşterea nulităţii testamentului.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi