2rac-498/14 — Încasarea datoriei şi dobînzii de întîrziere

prima instanţă: Iu. Ţurcan dosarul nr.2rac-498/14 instanţa de apel: A.Panov M.Moraru, L.Popova ÎNCHEIERE 30 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de „IMTC- Construcţie” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „IMTC-Construcţie” SRL împotriva SRL „Glorinal” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 c o n s t a t ă La data de 25 iunie 2012 „IMTC-Construcţie” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Glorinal” şi a solicitat încasarea datoriei în mărime de 33980,37 lei, dobînzii de întîrziere în mărime de 6863,22 lei şi cheltuielilor de judecată, cu titlu de taxă de stat în mărime de 1225,30 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 17 octombrie 2013 acţiunea s-a admis şi s-a încasat de la SRL „Glorinal” în beneficiul „IMTC- Construcţie” SRL suma de 33980,37 lei cu titlu de datorie, 6863,22 lei, cu titlu de dobândă de întîrziere şi 1225,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat la depunerea acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 s-a admis apelul declarat de SRL „Glorinal”, s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a adoptat o nouă hotărîre prin care acţiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată. La data 07 august 2014 „IMTC-Construcţie” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat, că instanţa de apel a apreciat arbitrar probele prezentate şi eronat a aplicat normele de drept material. 1 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, că instanţa de apel a apreciat arbitrar probele prezentate şi eronat a aplicat normele de drept material nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţa de apel şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul 2 juridic în litigiu.

Instanţa de apel cu certitudine a constatat, că la momentul adoptării hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 17 octombrie 2013, obligaţia intimatului faţă de recurent era stinsă în mărime de 5128724,85 lei, iar restanţa în valoare de 33980 lei nu a fost demonstrată prin acte confirmative, deoarece actele lucrărilor pretinse de recurent ca fiind executate de ultimul au fost întocmite în anul 2010, după semnarea procesului -verbal de recepţie finală a lucrărilor executate la 15 iunie 2009 şi prin urmare, recurentul nu poate pretinde la încasarea acestei datorii, iar alte probe în acest sens recurentul nu a prezentat. Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de „IMTC-Construcţie” SRL ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de „IMTC-Construcţie” SRL se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3