2ra-3124/14 — Anularea ordinului, încasarea plăţilor salariale şi a prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-3124/14 prima instanţă: V. Rusu instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţa ÎNCHEIERE 30 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a gazelor” din Străşeni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ciocoi Ruslan către societatea cu răspundere limitată „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a gazelor” din Străşeni cu privire la anularea ordinului, încasarea plăţilor salariale şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a gazelor” din Străşeni şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 17 mai 2013, c o n s t a t ă: La 06 aprilie 2012, Ciocoi Ruslan a depus cerere de chemare în judecată către societatea cu răspundere limitată „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a gazelor” din Străşeni cu privire la anularea ordinului, încasarea plăţilor salariale şi a prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că la 01 iunie 2010, conform contractului individual de muncă nr. 05-CID şi a ordinului de angajare nr.28-2, a fost angajat prin cumul la S.R.L ,,întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a gazelor din Străşeni” în calitate de jurist cu un salariu lunar de 3800 (trei mii opt sute) lei, stipulat în contractul individual de muncă în punctul 13. Odată cu angajarea sa prin cumul în calitate de jurist, reclamantul şi-a asumat obligaţiuni, de a îndeplini la întreprindere volumul de lucru de ordin juridic, inclusiv de reprezentare a companiei în instanţele de judecată, organele de drept, organele publice şi administrative.

Conform Codului muncii şi a punctului 11 alin. 8 din contractul individual de muncă încheiat de către reclamant şi pîrît cu nr. 05/CID din data de 01.06.2010, pîrîtul, de asemenea, şi-a asumat un şir de obligaţiuni faţă de reclamant şi anume: „angajatorul este obligat să achite integral salariul în termenele stabilite de Codul Muncii al Republicii Moldova”. Menţionează reclamantul că din data angajării şi pînă în prezent, de către pîrît nu a fost achitat salariul integral şi la moment, restanţa salarială a „întreprinderii de aprovizionare şi Livrare a Gazelor din Străşeni” S.R.L., faţă de dînsul este de 3800 lei x 22 luni = 83 600 lei. Astfel, prin acţiunile ilegale, pîrîtul i-a provocat lui suferinţe.

de durată excesivă (22 luni), de stresul şi frustrările acumulate în procesul de cerşire a salariului La 21 ianuarie 2013, reclamantul Ciocoi Ruslan a înaintat cerere de concretizare a pretenţiilor. Cere Ciocoi Ruslan, admiterea cererii de chemare în judecată şi adoptarea unei hotărîri prin care să fie încasat de la pîrît în beneficiul său, salariul restant pentru perioada 01.06.2010 – 30.03.2012, în sumă de 83600 lei, anularea ordinului nr. 23/2A din 04.04.2011, cu privire la eliberarea din funcţie, încasarea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei, iar în locul restabilirii în funcţie de jurist la SRL „IALG”, încasarea de la pîrît a echivalentului de 5 salarii medii lunare şi anume 3800x5=19000 lei.

Ulterior, SRL „întreprinderea de aprovizionare şi Livrare a Gazelor din Străşeni” a înaintat o acţiune reconvenţională cu privire la repararea prejudiciului material, solicitînd încasarea de la reclamant a sumei prejudiciului în valoare de 12 804 699,22 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 17 mai 2013, acţiunea a fost admisă parţial. A fost anulat ca ilegal ordinul nr. 23/2A din 04 aprilie 2011, emis de SRL „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a gazelor” din Străşeni prin care a fost concediat cet. Ciocoi Ruslan din funcţia de jurist, în temeiul art. 86 alin. (1) Codul muncii. S-a încasat de la SRL „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a gazelor” din Străşeni, c/f 1003601005684, cu sediul în or.

Străşeni, str. Şoseaua Chişinăului, 1 în folosul lui Ciocoi Ruslan, suma de 93400 lei, care include: 49400 lei – salariul neachitat pentru perioada 01 aprilie 2011 – 30 mai 2012, suma de 19000, cu titlu de compensaţie bănească în locul restabilirii la locul de muncă, 20000 lei cu titlu de pagubă morală şi 5000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică. În rest acţiunea a fost respinsă. S-a respins cererea reconvenţională înaintată de SRL „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a gazelor” din Străşeni către Ciocoi Ruslan cu privire la încasare sumei de 12804699,2 lei, cheltuielilor de judecată în mărime de 50000 lei şi aplicarea măsurilor de asigurare – ca vădit neîntemeiate legal.

S-a încasat de la SRL „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a gazelor” din Străşeni c/f 1003601005684, cu sediul în or. Străşeni, str. Şoseaua Chişinăului, 1, taxa de stat în folosul statului, în sumă de 50000 lei. La 04 iunie 2013, SRL „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a gazelor” din Străşeni a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014, apelul declarat de SRL „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a gazelor” din Străşeni a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 17 mai 2013. La 25 august 2014, SRL „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a gazelor” din Străşeni a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintată de Ciocoi Ruslan.

În motivarea recursului a invocat recurentul că hotărîrea instanţei de fond şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate. Specifică recurentul că instanţa de apel, la emiterea deciziei sale, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Indică recurentul că intimatul a fost concediat ca urmare a absenţei nemotivată de la lucru mai mult de 4 ore. Într-o altă ordine de idei, precizează recurentul că reieşind din înscrierea în carnetul de muncă Ciocoi Ruslan, a fost angajat în funcţie de bază şi nu prin cumul, după cum se afirmă de instanţa de judecată. Nu este de acord recurentul nici cu constatarea instanţei de judecată precum intimatului i-ar fi fost cauzate suferinţe psihice şi frustrări drept urmare a neachitării salariului.

Complementar, subliniază recurentul că decizia instanţei de apel este nemotivată, unde se face referire doar la circumstanţa că sancţiunea disciplinară aplicată lui Ciocoi Ruslan, este aplicată peste termen. Examinînd cererea de recurs declarată de societatea cu răspundere limitată „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a gazelor” din Străşeni, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs, inclusiv că instanţa de apel greşit şi eronat s-a expus în privinţa sancţiunii disciplinare la termenul de aplicare a acestea, sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. Chiar şi în privinţa sancţiunii disciplinare instanţa de apel a dat o apreciere întemeiată asupra faptului absenţei reclamantului de la serviciu, iar expunerea suplimentară, chiar şi greşită, în privinţa termenului aplicării sancţiunii, nu poate influenţa asupra soluţiei prin adoptarea unei alte hotărîri.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a gazelor” din Străşeni ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a gazelor” din Străşeni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă