2rac-572/13 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2rac-572/13 prima instanţă: S. Papuha, instanţa de apel: Sv. Caitaz, I. Muruianu, N. Craiu, ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a Gazelor”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea cu capital străin „FlagaGaz” societate cu răspundere limitată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a Gazelor” cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013, prin care apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a Gazelor” a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 07 iunie 2013, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 26 martie 2013 întreprinderea cu capital străin „FlagaGaz” societate cu răspundere limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a Gazelor” cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul ÎCS „FlagaGaz” SRL a indicat că la data de 13.02.2012 între părţile aflate în litigiu a fost încheiat contractul de vînzare- cumpărare a gazului lichefiat nr. 13/02/12KTI, în baza căruia vînzătorul s-a obligat să vîndă gaz lichefiat, iar cumpărătorul s-a obligat să achite preţul acestuia.

În baza facturilor fiscale FB 2567752 din 10.07.2012, seria FB 2772846 din 20.07.2012, seria FB 2772850 din 25.07.2012, seria FB 2567772 din 26.06.2012, seria FB 2190254 din 29.05.2012, seria FB 2203847 din 24.05.2012, seria FB 2203845 din 03.05.2012, seria FB 2203846 din 16.05.2012, seria FB 2203844 din 17.04.2012, seria FB 2203842 din 13.04.2012, seria 2203841 din 12.04.2012, Seria XA 4099976 din 25.02.2012, seria FB 2358588 din 22.01.2012, seria FB 2358574 din 14.01.2013, seria FB 3440106 din 24.12.2012, seria FB 3440101 din 20.12.2012, seria FB 3440092 din 18.12.2012, seria FB 3440091 din 14.12.2012, seria FB 3071742 din 26.11.2012, seria FB 3071714 din 31.10.2012, seria FB 3071711 din 30.10.2012 , seria FB 3028460 din 19.10.2012, seria FB 3028436 din 10.10.2012 reclamantul a livrat marfa pîrîtului marfa.

În conformitate cu pct. 3.2 al contractului menţionat, pîrîtul s-a obligat să achite costul mărfii primite în decurs de 30 zile din momentul primirii acesteia. Invocă reclamantul că la 04 februarie 2013 în adresa pîrîtului „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a Gazelor” SRL a fost expediată pretenţia prin care s-a solicitat achitarea datoriei existente de 1 498 899 lei în termen de 7 zile din momentul recepţionăm acesteia, care nu a fost satisfăcută. La fel, menţionează reclamantul că la 13 februarie 2012 între părţile aflate în litigiu a fost încheiat contractul de păstrare a gazului lichefiat nr. 13/02/12, prin care pîrîtul s-a obligat să păstreze cu titlu oneros gazul lichefiat distribuit de către reclamant.

În urma achitărilor reciproce părţile au semnat Actul de verificare pentru perioada de 01.01.2013-28.02.2013, prin care s-a constatat că datoria pîrîtului faţă de reclamant la momentul depunerii acţiunii în judecată constituie suma de 530594,37 lei. Solicită întreprinderea cu capital străin „FlagaGaz” societate cu răspundere limitată încasarea în beneficiul său de la „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a Gazelor” societate cu răspundere limitată a datoriei debitoriale în mărime de 530594,37 lei, care s-a format în urma neexecutării condiţiilor contractului din 13.02.2012 şi încasarea a taxei de stat achitate la depunerea cererii în mărime de 15918 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 07 iunie 2013, a fost admisă acţiunea, s-a încasat de la „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a Gazelor” societate cu răspundere limitată în folosul întreprinderea cu capital străin „FlagaGaz” societate cu răspundere limitată suma de 530594,37 lei cu titlu de datorie şi 15918 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în total suma de 546512,37 lei. La 12 iunie 2013 „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a Gazelor” societate cu răspundere limitată a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului şi casarea hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013, apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a Gazelor” a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 07 iunie 2013, de admitere a acţiunii. La 12 septembrie 2013 societatea cu răspundere limitată „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a Gazelor” a declarat recurs împotriva împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe în partea încasării cheltuielilor de judecată, cu emiterea în partea menţionată a unei hotărîri noi de respingere a acestei pretenţii ca neîntemeiată. În motivarea recursului societatea cu răspundere limitată „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a Gazelor” a indicat că instanţele de judecată au interpretat eronat legea procedurală din care considerente eronat a dispus încasarea cheltuielilor de judecată de la pîrît.

În special s-a invocat că instanţele de judecată nu au luat în consideraţie prevederile art. 97 alin. (3) CPC Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 18 iulie 2013 la 25 iulie 2013, astfel cererea de recurs depusă la data de 12 septembrie 2013 se consideră a fi depusă în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Toate argumentele din recurs au fost obiect de examinare în instanţele judecătoreşti şi instanţele s-au expus asupra acestora.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a Gazelor”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Întreprinderea de Aprovizionare şi Livrare a Gazelor” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov