2rac-545/14 — Încasarea sumei

prima instanţă – A. Cucerescu dosarul nr. 2rac-545/14 instanţa de apel – I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Фрукт-Логистик” reprezentată de avocatul Ghenadie Bortă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Фрукт-Логистик” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Akuvus” cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Фрукт-Логистик” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 24 februarie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 23 octombrie 2013 „Фрукт-Логистик” ООО a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Akuvus” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii a indicat că conform carnetului TIR XN 69329284 şi scrisorii de trăsură CMR nr. 0526364 din 02 martie 2012, cărăuşul SRL „Akuvus” a transportat în Rusia, destinatarului „Фрукт-Логистик” ООО, cartofi valoarea cărora constituia 3097,50 dolari, fapt confirmat prin invoice-ul nr. 65 din 02 martie 2012. Menţionează că conform art. 1000 alin. (1) Cod civil, scrisoarea de trăsură semnată de cărăuş este drept dovadă, până la proba contrară, a încheierii şi a cuprinsului contractului de transport, precum şi a preluării încărcăturii de către cărăuş. Conform art. 1007 alin. (1) Cod civil, cărăuşul răspunde pentru distrugerea, pierderea totală sau parţială ori pentru deteriorarea încărcăturii în măsura în care distrugerea, pierderea sau deteriorarea a avut loc între momentul preluării şi cel al livrării, precum şi pentru depăşirea termenului de livrare.

Afirmă că conform art. 1011 alin. (1) din Cod civil, cel îndreptăţit să dispună, fără a mai aduce alte dovezi, poate considera pierdută încărcătura care nu a fost livrată în decursul a 30 de zile de la expirarea termenului de livrare sau, în cazul în care nu s-a convenit asupra unui astfel de termen, în decursul a 60 de zile de la preluarea încărcăturii de către cărăuş. 1 Susţine că potrivit art. 1014 alin. (1) Cod civil, dacă, în baza dispoziţiilor din prezenta secţiune, transportatorul trebuie să plătească despăgubiri pentru pierderea totală ori parţială a încărcăturii, despăgubirea se va calcula în funcţie de valoarea încărcăturii la locul şi din momentul preluării. Menţionează că în conformitate cu art. 1002 alin. (2) Cod civil, dacă s-a constatat pierderea încărcăturii sau dacă încărcătura nu a ajuns în termenul prevăzut la art.1010 Cod civil, destinatarul poate valorifica în nume propriu împotriva cărăuşului drepturile ce decurg din contractul de transport.

Explică că „Фрукт-Логистик” ООО a achitat taxele vamale aferente importului în sumă de 20861,10 ruble ruseşti, fapt confirmat prin declaraţia de import nr. 10313010/120312/0000444. Cu referire la prevederile art. 1014 alin. (3) Cod civil, care prevede că în afară de plata despăgubirilor, urmează a fi restituite taxele de transport, taxele vamale şi alte cheltuieli de transport, şi anume, în cazul pierderii totale a încărcăturii – integral, iar în cazul pierderii parţiale – parţial, consideră că SRL „Akuvus” urmează să restituie şi taxele vamale achitate de importatorul „Фрукт-Логистик” ООО. Relatează că la 19 iunie 2013 a remis în adresa pârâtului o reclamaţie prin care s-a solicitat achitarea despăgubiri pentru pierderea mărfii, dar un careva răspuns de la pârât nu a primit.

Solicită încasarea despăgubirilor pentru marfa pierdută în sumă de 3097,50 dolari sau echivalentul în lei moldoveneşti, conform cursului stabilit de Banca Naţională a Moldovei la momentul executării hotărârii din contul SRL „Akuvus” în folosul „Фрукт-Логистик” ООО, încasarea taxelor vamale în sumă de 20861.10 ruble ruseşti sau echivalentul în lei moldoveneşti, conform cursului stabilit de Banca Naţională a Moldovei la momentul executării hotărârii, încasarea taxei de stat în sumă de 1466,70 lei precum şi încasarea cheltuielilor de asistenţă judecată în sumă de 5000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 24 februarie 2014 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de „Фрукт-Логистик” ООО, menţinută hotărârea primei instanţe şi încasat de la „Фрукт-Логистик” ООО în beneficiul SRL „Akuvus” 3500 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică suportate în cadrul instanţei de apel.

La 08 septembrie 2014 „Фрукт-Логистик” ООО reprezentat de avocatul Ghenadie Bortă a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie încasată din contul SRL „Akuvus” în folosul „Фрукт-Логистик” ООО, suma de 3097,50 dolari cu titlu de despăgubiri pentru marfa pierdută sau echivalentul în lei moldoveneşti conform cursului stabilit de Banca Naţională a Moldovei la momentul executării hotărârii, încasarea taxelor vamale în sumă de 20861.10 ruble ruseşti sau echivalentul în lei moldoveneşti, conform cursului stabilit de Banca Naţională a Moldovei la momentul executării hotărârii, încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 5000 lei, încasarea taxei de stat la depunerea acţiunii în sumă de 1466,70 lei şi la depunerea apelului în sumă de 1100 lei şi a taxei de stat achitată la depunerea recursului în sumă de 733,35 lei.

2 În motivarea recursului a invocat dezacordul cu soluţiile instanţelor ierarhic inferioare, menţionând că acestea sunt ilegale, nefondate şi pasibile de a fi casate. Menţionează că la caz, instanţele de judecată nu au dovedit circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite iar concluziile primei instanţe, expuse în hotărâre sun în contradicţie cu circumstanţele pricinii. De asemenea, consideră că au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept materiale sau normele de drept procedural. Invocă că conform carnetului TIR XN69329284 şi scrisorii de trăsură CMR nr. 0526364 din 02 martie 2012 cărăuşul SRL „Akuvus” a transportat în Rusia, destinatarului „Фрукт-Логистик” ООО, cartofi valoarea cărora constituie 3097,50 dolari, fapt confirmat prin invoice-ul nr. 65 din 02 martie 2012, însă până la moment din motive necunoscute, marfa nu a ajuns la destinatar.

Declară că instanţele de fond au respins acţiunea, invocând faptul că pe scrisoarea de trăsură prezentată de SRL „Akuvus” este aplicată ştampila „Фрукт- Логистик” ООО la rubrica de recepţie a mărfii, capitolul 27, însă recurentul nu a primit marfa şi nu a aplicat ştampila sa pe scrisoarea de trăsură. Susţine că în contradictoriu cu probele invocate de pârât, recurentul a prezentat instanţei de judecată exemplarul scrisorii de trăsură în original pe care îl deţine şi pe care nu este completată rubrica „recepţionarea mărfii”. Indică că conform art. 995 alin. (2) Cod civil, scrisoarea de trăsură se întocmeşte în cel puţin 3 exemplare originale care se semnează de către client şi cărăuş. Primul exemplar se păstrează la client, al doilea însoţeşte încărcătura, iar al treilea este remis cărăuşului.

Aceiaşi dispoziţiei regăsindu-se şi în alin. (1) al art. 5 din Convenţia privind contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR) din 19 mai 1956, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1318 din 02 martie 1993, în vigoare din 26 mai 1993, conform căruia scrisoarea de trăsură este întocmită în trei exemplare originale. Afirmă că CMR-ul prezentat de cărăuşul SRL „Akuvus” nu este veridic, deoarece la completarea lui nu au fost respectate regulile de completare a scrisorii de trăsură CMR. Menţionează că potrivit capitolului 4 pct. 29 a instrucţiunii cu privire la completarea scrisorii de transport internaţional CMR, după livrarea mărfii şoferul (expeditorul) îi prezintă destinatarului cel puţin două pagini, inclusiv a doua şi a treia pagină a scrisorii CMR.

Destinatarul este obligat să completeze pe toate paginile căsuţa 24 „Recepţionarea mărfii”, unde destinatarul indică data de primire a mărfii, ora de sosire a vehiculului la descărcare şi de plecare după descărcare, în ore şi minute. Persoana cu răspundere materială a destinatarului îşi pune semnătura (cu descifrare) şi antetul sau ştampila prin care se adevereşte faptul de recepţie a mărfii. A doua pagină a scrisorii CMR rămâne destinatarul mărfii, iar pagina a treia a scrisorii CMR se restituie transportatorului. Susţine că aceste prevederi sunt reflectate şi în regulile de completare a scrisorii CMR publicate de către Uniunea Transportatorului Rutier Internaţional (IRU), conform cărora câmpul 24 „recepţia mărfii” trebuie să conţină semnătura şi timbrul destinatarului confirmând livrarea mărfii, indicarea locului, a datei şi a orei de sosire a vehiculului la locul livrării, precum şi ora plecării acestuia după descărcare.

3 Atenţionează că nu există nici un act normativ naţional sau internaţional care să stabilească că doar ştampila aplicată de destinatar serveşte drept dovadă a recepţiei mărfii. În acest context indică că pe CMR-ul prezentat de SRL „Akuvus” nu este aplicată semnătura destinatarului, iar ştampila nu a fost aplicată de către destinatar la punctul de descărcare, respectiv acesta este o probă inadmisibilă şi neveridică, fapt confirmat şi prin faptul că reclamantul deţine Carnetul TIR în original, care a fost lăsat de către pârât la firma de brokeri de la frontieră, care a efectuat procedurile de vămuire a mărfii, iar firma de brokeri a expediat carnetul TIR în adresa „Фрукт- Логистик” ООО, care urma să-l restituie transportatorului SRL „Akuvus” odată cu descărcarea mărfii în oraşul Makhachkala, Rusia unde urma să fie încheiat şi actul de primire predare a mărfii.

Menţionează că marfa aşa şi nu a ajuns la punctul destinaţiei şi astfel, Carnetul TIR în original nu a fost restituit, iar actul de primire-predare a mărfii nu a fost întocmit. Declară că Carnetul TIR în original a fost lăsat de către SRL „Akuvus” ca instrument de gaj în custodia reclamantului, fapt care nu corespunde procedurilor de încheiere a transportului în baza carnetului TIR. Indică că dat fiind faptul că carnetele TIR reprezintă un instrument financiar rămânând proprietate IRU (Uniunea Internaţională de transport Rutier), SRL „Akuvus” este obligată la finalizarea transportului să restituie carnetul TIR Asociaţiei Internaţionale de Transport Auto (AITA), care la rândul ei urmează să-l reîntoarcă IRU.

Afirmă că acest fapt este pe deplin confirmată şi de Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Auto din Moldova, care prin scrisoarea transmisă titularilor carnetelor TIR şi publicată pe site-ul aita.md, la 05 martie 2013, atenţionează că Carnetul TIR să nu fie folosit ca instrument de gaj iar mijlocul de transport să nu plece la descărcarea fără a avea carnetul TIR la bord. În acest context, este de opinia că instanţa de judecată eronat a constat că carnetul TIR nu poate fi lăsat ca gaj, deoarece acesta urmează a fi restituit autorităţii competente. Menţionează că „Фрукт-Логистик” ООО a achitat taxele vamale aferente importului în sumă de 20861.10 ruble ruseşti, fapt confirmat prin declaraţia de import nr. 10313010/120312/0000444.

Indică că în corespundere cu art. 1014 alin. (3) Cod civil, în afară de plata despăgubirilor, urmează a fi restituite taxele de transport, taxele vamale şi alte cheltuieli de transport şi anume în cazul pierderii totale a încărcăturii – integral, iar în cazul pierderii parţiale – parţial. Astfel fiind, SRL „Akuvus” urmează să restituie şi taxele vamale de importatorul „Фрукт-Логистик” ООО. La 03 octombrie 2014 SRL „Akuvus” a depus referinţă asupra recursului, solicitând ca acesta să fie considerat inadmisibil şi tardiv deoarece drept temei pentru înaintarea recursului, recurentul a invocat aceleiaşi motive care au fost indicate în cererea de apel şi care au fost deja examinate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 04 iulie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de 4 însoţire nr. 13953 (f. d. 115), iar recurentul a recepţionat-o la 08 iulie 2014 fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 117). Astfel, la caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 08 septembrie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Фрукт-Логистик” reprezentată de avocatul Ghenadie Bortă nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Фрукт-Логистик” reprezentată de avocatul Ghenadie Bortă, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Фрукт-Логистик” reprezentată de avocatul Ghenadie Bortă ca inadmisibil.

5 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Фрукт-Логистик” reprezentată de avocatul Ghenadie Bortă se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 6