- Dosarul nr.
- 2ra-3180/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 29 octombrie 2014
- Părțile
- ÎM INCASO SRL vs Andrei Volcinet
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-3180/14 — Încasarea datoriei
dosarul nr. 2ra-3180/14 prima instanţă: S. Daguța instanţa de apel: N. Budăi, N. Cernat și I. Muruianu ÎNCHEIERE 29 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Mixtă “INCASO” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă “INCASO” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Andrei Volcineț, privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 26 iunie 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Întreprinderea Mixtă “INCASO” Societate cu Răspundere Limitată, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun.
Chișinău din 10 februarie 2014, c o n s t a t ă: La 25 noiembrie 2013, Întreprinderea Mixtă “INCASO” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Volcineț, privind încasarea datoriei. În motivarea acțiunii a fost indicat că, la data de 10 mai 2011 între Întreprinderea cu Capital Străin “Iute Credit” Societate cu Răspundere Limitată în calitate de creditor și Andrei Volcineț în calitate de debitor a fost încheiat contractul de împrumut nr. 340760, prin care ultimul a primit de la împrumutător suma de 4699 lei, cu obligarea rambursării împrumutului, taxa de aferentă contractului de împrumut, dobînda de 20 %, iar în total suma de 6074 lei. Susține reclamantul că, la 10 mai 2011 Întreprinderea cu Capital Străin “Iute Credit” a transferat pe contul pîtului suma împrumutată în mărime de 4699 lei, însă ultimul nu și-a onorat obligațiunile contractuale de rambursare a împrumutului.
Indică Întreprinderea Mixtă “INCASO” Societate cu Răspundere Limitată că la 19 ianuarie 2012, 08 mai 2012 și respectiv la 23 mai 2012 Andrei Volcineț a fost informat despre nerespectarea clauzelor contractuale de rambursare a datoriei, iar la data de 29 mai 2013 în adresa pîrîtului a fost expediată reclamația prin care ultimul a fost înștiințat despre rezilierea anticipată a contractului de împrumut nr. 1 340760 din 10 mai 2011 încheiat între Întreprinderea cu Capital Străin “Iute Credit” Societate cu Răspundere Limitată și Andrei Volcineț, precum și despre obligațiunea rambursării împrumutului, a dobînzii, taxei aferente, precum și a penalității contractuale.
Afirmă reclamantul că la momentul rezilierii contractului datoria lui Andrei Volcineț față de Întreprinderea cu Capital Străin “Iute Credit” Societate cu Răspundere Limitată este de 5500,56 lei, compusă din: datoria la contractul de credit în sumă de 1976,68 lei, taxa aferentă de 550 lei, penalitate pentru reziliere anticipată în mărime de 699,87 lei, precum și penalitate pentru întîrziere în sumă de 2274,01 lei. Menționează reclamantul că prin contractul de cesiune nr. 1 din 01 iunie 2010, Întreprinderea cu Capital Străin “Iute Credit” Societate cu Răspundere Limitată a transmis Întreprinderii Mixte “INCASO” Societate cu Răspundere Limitată dreptul de creanță pe care primul îl are față de Andrei Volcineț aferent contractului de împrumut nr. 340760 din 10 mai 2011 încheiat între Întreprinderea cu Capital Străin “Iute Credit” Societate cu Răspundere Limitată și Andrei Volcineț.
Solicită Întreprinderea Mixtă “INCASO” Societate cu Răspundere Limitată încasarea de la Andrei Volcineț în beneficiul său a datoriei în sumă de 5500,56 lei, a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 700 lei, precum și cheltuielile de plată a taxei de stat în sumă de 270 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 10 februarie 2014 acţiunea a fost respinsă. S-a încasat din contul Întreprinderii Mixte “INCASO” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul statului suma de 14,10 lei cu titlu de cheltuieli poștale suportate de instanța de judecată în prezenta pricină civilă (f.d. 31, 34-36). Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 26 iunie 2014 apelul declarat de Întreprinderea Mixtă “INCASO” Societate cu Răspundere Limitată a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.
Chișinău din 10 februarie 2014 (f.d. 63, 64-68). La 28 august 2014 Întreprinderea Mixtă “INCASO” Societate cu Răspundere Limitată prin intermediul Poștei Moldovei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 26 iunie 2014 și a hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 10 februarie 2014, care a fost înregistrat în instanța de recurs la 29 august 2014, solicitând casarea hotărîrilor instanțelor inferioare cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
La 10 iulie 2014 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia deciziei din 26 iunie 2014. La materialele cauzei nu este anexată dovada recepționării de către părți a deciziei instanței de apel, iar în cererea de recurs Întreprinderea Mixtă “INCASO” Societate cu Răspundere Limitată a indicat că a focut cunoștință cu decizia recurată la 14 iulie 2014. În urma celor relatate, prin prisma normei enunţate Colegiul Civil Comercial 2 şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul declarat la 28 august 2014 este depus în termen. În motivarea recursului Întreprinderea Mixtă “INCASO” Societate cu Răspundere Limitată a indicat că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii, fiind încălcate normele de drept material.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 24 septembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.
Pînă la data examinării pricinii în ordine de recurs, intimatul nu a prezentat referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Colegiul menţionează că, Întreprinderea Mixtă “INCASO” Societate cu Răspundere Limitată în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). 3 În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă “INCASO” Societate cu Răspundere Limitată, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Întreprinderea Mixtă “INCASO” Societate cu Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4